Daily News

aka Intamplari. This is about things that happened in my life.

Unga-bunga dansul ploii

Stiti ca pe la noi pe aici e plin de rezervatii de indieni. Te prinzi rapid cand esti intr-una din ele pentru ca sunt pline de… cazinouri. Si cam atat, in rest nimic. Prin plimbarile nostre am tot vrut sa interactionez cu ei, sa aflu si eu mai multe despre cultura lor, sa vad ce ritualuri aveau, ce povesti spuneau, in ce credeau. Stiu ca ei credeau in spirite, vanturi, ploi si legende, invataturi pe care mi-as fi dorit si eu sa le aflu. Din pacate insa, de fiecare data cand am ajuns intr-o rezervatie am vazut numai blocuri normale, cate un totem sculptat intr-un lemn lipit de cladire si niste oamenii normali, imbracati in blugi si vorbind la telefonul mobil.

Asa ca atunci cand am primit cadou de la nasi doua bilete la Tillicum Village, am fost super incatati! Tillicum Village este un “sat” pe o insula unde inca se practica – pentru turisti – traditiile indiene si ritualurile lor. Insula e mica-mica, nu e nimic altceva acolo in afara de un parc si cladirea asta unde se intampla show-ul.

Away we go. View din port peste Olympic Mountains si Puget Sound

Ati fi zis ca avem pe aici barci de croaziera? 3 intr-o singura zi? Cine dracu ar veni in croaziera in Seattle?!

Downtown Seattle skyline, de pe ferry

Partea frumoasa a fost ca trebuia sa iei o croaziera din portul din Seattle ca sa ajungi la mica insula. Asa ca am avut din nou ocazia sa vedem spectaculoasa priveliste a downtown Seattle vazut de pe apa. Pune peste asta o zi frumoasa cu soare si o sa intelegeti de unde pozele alea de belea de mai sus. V-am mai spus eu voua ca aici vara este absolut dementiala, cu niste privelisti si un cer albastru de iti sta mintea in loc.

Asa, dar sa ne intoarcem la indienii nostrii. Frate am aflat de ce nu am gasit pana acum nimic despre cultura lor, de ce nu sunt suveniruri, magazine, showuri sau festivaluri care sa ii promoveze… pai pentru ca nu prea au nici o cultura! :) Saracii, probabil ca aia mai de prin sud mai faceau si ei un dansul ploii, un unga-bunga, o treaba, da’ astia de aici vedeau oricum atata ploaie ca nu aveau nevoie de nici un dans. Or fi incercat saracii sa inventeze dansul soarelui da’ au vazut ca n-au nici o sansa cu ala, asa ca s-au lasat si de dans.

Asadar, show sau traditie nu prea au avut sa ne arate, da’ somonul ala facut traditional cum il faceau pe vremuri a fost demential! Mama si mirosea in bucataria aia la intrare de innebuneai, pe cuvant. Si cum cina era deja predefinita si inclusa, am mai mancat si alte dubiosenii cu continut de incrediente nedefinit. De exemplu niste scoici puturoase, sarate si doar fierte ne asteptau in niste cani la intrare… Miroseau direct a alge si a Puget Sound, bleah, alea nu au fost chiar genul meu, ce sa zic… Mi-am dat silinta si am incercat, am luat o cana in mana cu gandul sa incerc, da’ am fost respuns brutal de mirosul emanat asa ca a trebuit sa renunt inainte sa bag vreuna in gura ca clar mi se facea rau. 

Meet Tillicum Village

Totem in the sky

Mmmm… somon traditional indian-style

O oratanie de raton care isi facea veacul pe acolo

Cam atat de la Tillicum Village. Dupa cum va spuneam, nu sunt multe de povestit despre ei dar ziua in sine a fost extraordinar de frumoasa. Asa ca v-am scris mai mult ca sa va arat pozele astea misto, ca parca nu v-am mai aratat de mult poze din downtown Seattle. Cum era si sis pe la noi, mai pe seara am ars-o pe strazi prin centru, mai la o bere, mai la un suvenir. Apoi ne-am cocotat pe Queen Anne hill, de unde vezi privelistea aia misto de noapte (ultima poza).

Poza mea de gen windows desktop

Sunset behind the Olympic Mountains

When the skies catch fire

Vedere clasica pentru majoritatea suvenirurilor cumparate din Seattle

Si ia final, downtown Seattle at night, as seen from Kerry Park

Haidi v-am pupat. Sper ca v-au placut pozele mele. Ma apuc acu sa va scriu despre povestile “serial” pe care le mai am de spus, si anume… Caraibe, Peru (nu, inca nu am terminat) si Alberta, Canada, unde am fost de 4 iulie.

Hai v-am tzucat,
Radu

Categories: Daily News, Pictures | Tags: , , | 19 comentarii

Zboara puiule, zboara!

Fly high

So high that I can kiss the sky

V-am mai spus eu voua ca pentru arta o sa imi rup eu gatul, nu? De fapt, prietenii rad de mine ca mi-as rupe si o coasta pentru blogul asta. Eh, radem glumim da’ azi nu eram departe. Bine haide poate nu rupt de coasta, da’ macar vreo doua vertebre de la gat tot mi-am scrantit, de merg stramb acu zici ca-s handicapat.

Mama-mama-mama deci m-am dat cu flyboardu azi, super bee-llleeeaaa a fost! In realitate e mai simplu decat pare, sa stiti, mai ales daca faci snowboarding si esti confortabil cu o placa in picioare. Nu am avut decat vreo 30 minute, da’ e de ajuns cat sa inveti sa ai stabilitate incat sa stai lejer acolo sus fara sa cazi. Apoi, ce incerci sa faci in caz ca nu-ti place sa ai toate costele… eehh, aia e alta poveste :)

uoohooo, stai faaa ca daca e sa cad de aici am dat de dracu

I’m okay

Fi atent ce talent sunt ca merg si cu spatele… pe dracu ca ma ducea unde vroia ea, eu abia ma chinuiam sa nu mai iau inca o gura de apa

Asa, pai problema a fost ca dupa ce am inceput sa ma simt stabil, m-am umflat in pene si am incercat sa fac smecherii, cum am vazut eu la televizor. Am inceput usor cu niste delfini din aia.. pfoa pai aia au fost parfum ca sunt talent la a ma arunca in cap. Nu prea imi placea ca imi mai taia ala gazul cand ma bagam sub apa ca nu stia sigur daca fac ce trebe si ii era frica ca raman inclinat si ma duc tot in jos de ma infig cu capul in nisip ca strutul. Si deci aviz amatorilor care vor sa incerce – ca am auzit ca se face si in Ro pe la Mamamia – sa stiti ca ala de jos de pe jet ski va controleaza acceleratia in cazul astora legate de jetski.

Si zici sa ma arunc?! Acu?! Acolo?!

Biiinee

Baldabac

Si de la capat

Flipper is my middle name

Assaaa, mai departe, am zis sa incerc ceva mai hardcore, ca nu ma multumeam cu asa putin. Plus ca Tais (multzam de poze) m-a pus sa ii promit ca fac ceva show ca altfel nu isi misca fundul pana la balta ca sa ma pozeze. Si trebuia sa ii fac baiatului banii de benzina sa merite. Asa ca am incercat niste… flipuri pe spate. Practic tumbe pe spate… credeti ca mi-au iesit? Vai de capul meu ca am luat niste spate si capete de apa de am zis ca nu mai ies la suprafata. De vreo doua ori am vazut fulgere albe in fata ochilor. Cred ca la una dintre astea mi-am scrantit si gatul, chiar inainte sa apara o zana alba imbracata sumar care sa stea de vorba cu mine pe fundul lacului. Mi-a povestit despre lumina, reincarnare, lucrurile bune pe care le-am facut in viata si tot asa. Ca la protv, aviz amatorilor, urmeaza imagini socante. :)) Iar finalul povestii vi-l voi spune in captions.

Aaaa…

Stai asa, cum, nu aici era apa?

Rahat era mai jos cu inca vreo 2m!!

Deci hai sa mai bagam o fisa… Haap

Hai ca iese, sa moara Gigi…

Raahaaatttt

Baldabac… again. Na splash. Bun, mai bagam o fisa, stiu ce am gresit data trecuta, nu aveam destula inaltime… las ca repar eu

Siii, ne laansaaamm… hmm, vi se parea ca ma lansez aici sau ca ma c*c pe mine de frica?! Oricum deja imi tremurau picioarele de la cate trante am luat nu mai gandeam bine

Mama sunt ca o torpila, I can feel it, I got a good feeling about this

Essteee maaa!

Uite-o tata cum iese, am si inaltimea si tot ce imi trebe, sunt pe val!

Vi se parea ca sunt sus? Si mie… numa ca n-am pus la socoteala propulsia…

Si zbaaaang! Cum frate sa intrii perpendicular in apa?! Cat de praf sa fi?

Anyway, deci daca la ultima cazatura vi se parea ca sunt sus… ar trebui sa puneti la socoteala si acceleratia data de propulsie ca sa intelegeti viteza cu care am lovit apa :) In fine, nu incercati asta acasa. Nici la mare nici nicaieri. Scula e de belea, da’ limitati-va la Flipperi daca vrei sa scapati cu toate oasele. Eu am scapat, ca n-a vazut nimeni inca drac mort si nici inecat. Da’ ma dor toate de zici ca m-a calcat in picioare o turma de vaci nebune

In fine, dupa aia ultima m-am lasat de tumbe si m-am limitat la inca cativa delfini si intoarceri de 360, ca eram deja cam ametit si nu ma mai puteam controla bine. Nu va imaginati ca si delfinii aia te ametesc un pic, cap dupa cap dupa cap de 4-5 ori, incepi sa pierzi sirul de nu mai stii cand esti in apa cand esti afara :) Oricum, distractie scula, recomand daca aveti ocazia! Pentru cine vrea sa vada toate pozele, aici, iar un video needitat de vreo 10 minute aici.

Haidi v-am pupat!
R.

Cam asa imi palpaia mie linia orizontului dupa ultima cazatura

Categories: Aventura, Daily News, Pictures | Tags: , , | 21 comentarii

Kayaking at Alki Beach

Hello lume! Hai ca dupa multe-multe zile de tacere, ma intorc iarasi sa va arat niste poze frumoase. Nu prea am mai avut timp sa va scriu ca na… a venit si la noi vara si iarasi numai pe acasa nu mai stam. Asa e aici, e un fel de transhumanta de Mioritza: vara o ardem numa p-afara n-avem timp nici sa murim, si ramanem in urma cu treburile pe la munca. Apoi incepe ploaia si ii dam tare cu munca si iar n-avem timp nici sa murim. Apoi ce crezi? Cand se termina ploaia vine iarasi vara si o luam de la capat. E bine ca in ritmul asta se pare ca o sa traim mult, daca timp sa murim nu gasim :) 

In plus, venit si sor’mea pe la noi si a stat aici vreo doua saptamani asa ca am facut chiar si mai multe activitati decat in mod normal. Si asta ma aduce cu gandul la subiectul postului de astazi: in Puerto Rico (si povestea asta urmeaza) ne-am descoperit un apetit pentru kayaking pe care l-am continuat si aici in Seattle. :D

Downtown Seattle from Alki Beach. A se observa acul spatial in stanga jos

La Famiglia. Mocanita. Reunited. Tustrei

Si cum si aici la noi in pacific NW se face kayak in draci pe unul din zecile de lacuri (sau Puget Sound) din zona, iaca ne-am dat si noi cu unu chiar la Alki Beach. De plaja asta v-am mai povestit eu cu mai multe ocazii, e unul dintre locurile mele preferate in Seattle – daca va amintiti, e chiar locul in care am cerut-o pe Sandra in casatorie intr-o seara de august, anul trecut. Si presupun ca din pozele din celelalte posturi v-ati dat seama de ce imi place atat de mult: are un view demential peste downtown Seattle, Queen Anne hill, Mt Rainier si Space Needle. Bine, asta din urma se vede mic-mic, cat un ac de par nu cat unul spatial, dar in fine, o sa il vedeti voi.

Si close-up cu Tzapusha (aka Space Needle)

Ah ce, kayakul asta merge numai pe apa?! Radem glumim, aici testam carma ca era prima data cand mergeam cu kayak cu carma si eu eram la butoane

Sis si Mt Rainier pe fundal

Da nene deci bottom line ne-a placut maxim! Mai ales ca a fost asa, chill, intr-o seara dupa munca pana la apus cu o priveliste superba… e de relax. De fapt, ne-a placut atat de mult incat de atunci am mai facut inca de vreo 2-3 ori, da’ canoe nu kayak, si nu in Seattle ci unde am fost in vacanta de 4 iulie. Nu ca ar fi mare diferenta canoe si kayak, numa ca la kayak te mai si uzi un pic. Nu rau, doar acolo cat sa iesi un pic cu fundul ud sa zica toti ca ai facut pe tine.

Noi si cu celalalt kayak care ne insotea

Incet incet se lasa seara

Chasing the sun

Gata, v-am pupat. Revin cu mai multe povesti mintenasi, ca doar avem destule :)
La voi? Cum e vara so far? Va distrati? O Mamaia, un Costinesti, o treaba?
R.

Categories: Aventura, Daily News, Pictures | Tags: , , , , , | 16 comentarii

Pentru copiii din Bali

Despre Alexandra v-am mai povestit eu si cu alte ocazii, ea este prietena mea care n-are stare. In Am sa mă întorc bărbat v-am povestit despre cum a decis ea sa isi lase locul de mumca – ala la Microsoft, ala la care multi doar visează, ala despre care se spune ca iti aduce suficienta siguranta si evolutie in cariera încât să nu mai ai nevoie se nimic altceva – pentru a pleca înapoi in Europa. Acolo spera sa gaseasca stilul de viata pe care si-l dorea. Cum arata stilul ala de viata inca nu definise, dar care sigur nu era cel de aici. Admirabila alegerea, tre sa ai ceva sange in tine sa poti sa decizi asta, zic.

Deci Ale n-are stare. Glumind cu ea intr-una din multele seri petrecute împreună hoinărind prin te miri ce cotloane ale Africii de Sud, am ajuns amundoi la concluzia ca ne-am născut cu un dor de duca mult peste standardele oamenilor normali. Si, ca sa o citez chiar pe ea: “un prieten mi-a spus odată ca viata e scurta si trebuie trăită pe 7 continente. “

După cum va spuneam, Ale a plecat de aici, de la Microsoft pentru a isi face masteratul – si acum doctoratul – in Elvetia.  De când a început din nou scoala, isi caută cu fiecare ocazie cele mai dubioase locuri din lume pentru a face un internship sau mai stiu eu ce voluntariat sau student exchange.  Asa a ajuns sa locuiască 3 luni in Johannesburg, sa stea 7 luni in Singapore pentru lucrarea de masterat, iar acum sa facă voluntariat in Bali, invatand copiii de acolo limba engleza.

Si asta mă aduce la subiectul postului de astăzi. Stiu si eu ca lumea e plina de necazuri si ca multi si multe au nevoie de sprijin financiar. Dar atunci când Ale mi-a dat un mail sa îmi ceara ajutorul pentru cauza in care crede, mi-a cumpărat automat sensibilitatea pentru subiect si odată cu asta si dorinta de a va cere ajutorul mai departe si vouă. Voi nu o cunoasteti pe Ale, dar va spun eu ca faptul ca s-a oprit din călătorit pentru cauza asta este pentru ea un sacrificiu extraordinar, si asta m-a impresionat cu adevărat.

Mai jos, va copiez emailul pe care l-am primit de la ea săptămâna asta, cat încă eram in concediu. Stiti, e o karma ciudata in lumea asta pentru ca, din toate momentele posibile, exact in concediul asta m-am decis sa termin de citit “Eat Pray Love” pe care am incepu-o acum mai bine de doi ani. Si si in cartea aia se vorbeste despre Bali si despre un efort similar pe care autoarea – care si-a alterat si ea planurile inițiale de călătorie pentru a-si lungi sederea (dar in India) a început un efort similar, apelând la prietenii ei pentru a strânge fonduri pentru o casa pentru o familie din Bali. Si chiar atunci m-am trezit cu emailul Alexandrei. Ain’t that some spooky shit? :)

Radule,
 
Imi amintesc vag ca parca spuneai candva ca poate scrii un post pentru mine. Asa ca am o rugaminte. Am inceput o campanie pentru strans fonduri pentru copiii de aici
Ai putea sa ma ajuti si s-o dai mai departe?
 
Copiii astia chiar m-au impresionat enorm! Venisem pentru 2 saptamani si tot am mai stat doua si iar doua. Mi-e imposibil sa plec. Sunt incredibil de doritori sa invete, n-au abosolut nimic (dar nimic! unii scriu pe cate o foaie de hartie, nu in caiete) – decat vointa. Mi-s dragi de parca sunt copiii mei acum (si stii ca nu ma prea omoram dupa ei) :) Pe langa asta, nu imi vine sa fac nimic altceva, nici sa calatoresc, nici sa ma mai plimb, nimic. Am ramas aici sa ii mai ajut cat mai pot.
 
Daca va impresioneaza cauza, donati care cu ce puteti. Minimul e 5$, ca sa acopere macar cheltuielile de paypal. Peste asta, dati cat aveti, ca putin se aduna cu putin si face mult :) In incheiere va pun niste poze cu copiii, ca sa ii vedeti si voi.
Pup,
RaduIMG_3507 - Copy
IMG_3510 - Copy
IMG_4200
Categories: Daily News | Tags: , , | 19 comentarii

Cherry Blossom

Un copac cu flooooori, spunea Hrusca odata

O floare frumoasa care crestea intr-un copac plin de flori frumoase

Stiti ce? In postul asta nici nu va tin ocupati cu prea mult spatiu de emisie. De fapt v-am povestit cam toata povestea in postul trecut, da’ ramasesem restant cu niste poze frumoase frumoase frumoase care nu mai aveau loc acolo. Asa ca profit de inca un post doar ca sa vi le arat pe astea.

Dupa cum va spuneam data trecuta, sunt facute in campusul de la University of Washington, unde in fiecare an iese show cand infloresc ciresii. Anul asta a fost prima data cand am ajuns si noi si am fost super impresionati. Hai ca acu tac si va las sa va bucurati de poze.

Noi doi sh-un ciresoi

Flori flori flori

More blossom

Ciresi, ciresi, dar nu numai

Lume afara, voie buna, poze

And the Cherry Blossom crowd

Va placura?

Acum hai ca in incheiere va mai arat niste pose misto, care n-am nici o treaba cu infloritul. Sunt facute in acelasi weekend dar sunt pe drumul spre Camano Island, unde am fost in postul trecut.

Ei bine hai poate poza asta mai are ceva treaba cu infloritul

Dar asta are treaba doar cu Vrrumm Vrumm

Windy backcountry roads

Amurg pe doua roti. Got my wife, my bike and a road ahead of us. That’s all I need in life :)

Puuup si sa aveti un weekend placut. Si daca vreti sa vedeti si restul pozelor, aici.
R.

Categories: Daily News, Pictures | Tags: , , , | 15 comentarii

Spring has sprung

Hai ca daca tot suntem in perioada restantelor, profit acum de ocazie sa va dau si niste poze frumoase din ziua in care a fost primavara aici – undeva prin Martie. Ah ce nu stiati? Pai aici la noi primavara se intampla intr-o zi si vara in doua. V-am mai spus eu gluma aia cu: “Ce ai facut vara trecuta?” / “Ah eram intr-un meeting.” Pai se poate extinde foarte usor si la primavara, ca au trecut vreo 22C si pe aici, dar a durat cam un weekend iar acum suntem inapoi la 8-10C.

Nu lasati bezna aia sa va pacaleasca, ca ajunge si la noi soarele dar dupa-masa

Dar in fine, lasand asta la o parte, a fost primavara indeajuns de mult incat sa mergem si sa ne bucuram ce ciresii infloriti de la Univeristy of Wa si si de o tura cu motoreta pana in Camano Island, la un State Park din asta micut si fain, pe malul Puget Sound-ului. Dar pana ajungem acolo, fiti atenti in dreapta ca vreau sa va arat o poza cu super mobila de balcon de ne-am luat-o acu de curand.

Cum spuneam acum vreo doi ani cand abia ma instalam in zona asta, so long living, ne mutam pe balcon. :) In caz ca va intrebati ce s-a intamplat cu mobila de acum doi ani, pai a trebuit sa o vand cand m-am mutat in Seattle, anul trecut, pentru ca acolo nu aveam balcon. Asa ca here we go again, oricum asta e mai frumoasa :)

Frumoasa si bestia

Frumoasa si bestia

IMG_5364

Rainier, my love. Unde ai fost tu toata iarna?

Bun pai deci ce am facut noi in frumusetea asta de weekend? Pai ne-am echipat si ne-am cocotat in varf de motor pentru o scurta tura prin Seattle, pe la University of Washington, al carei campus este cunoscut pentru niste ciresi – multi ciresi – care fac un super show cand infloresc. Cherry Blossom, toti pe aici vorbesc despre eveniment cand se intampla. Asa ca ne-am miscat si noi incolo sa vedem cu ochiul nostru. Frumos nene, tre sa recunosc. Sunt atat de multi, si atat de multa lume la picnic, pe paturi sub ei, foarte misto atmosfera.

Meet Udab. Again

And the library, again :)

Fly

Dam si noi cu pietre-n balta ca barbatii

Cand am ajuns la UW, show nene de cate masini si cata lume era. Dar atmosfera relaxata asa, laid back, ca de vara. Niste agarici se chinuiau sa fie cool facand ceva capoeira da nu prea le iesea. De fapt, erau atat de penibili incat m-am decis nici macar sa nu ii pun pe blog, ii vedeti voi cand va uitati la restul pozelor mai tarziu.

Asaaa, cam atat de povestit din prima zi. Mai am niste poze cu ciresii infloriti da’ alea vi le dau intr-un post urmator, mintenasi. Ca nu imi place sa hiper aglomerez postuile cu poze si in plus, sunt atat de misto incat merita postul lor cu titlul lor separat aici la mine pe blog :)

Mai departe, a doua zi, ne-am cocotat pe motoare (si masini) si ne-am indreptat spre Camano Island, o insulita mica mica de aici din Puget Sound. Situata la vreo ora doar de mers pe highway, e o destinatie numa buna pentru prima tura pe an. Dar bineinteles ne-am decis sa nu o luam direct pe autostrada ci sa ocolim pe drumuri normale, ca facem si drumul mai lung si si mai interesant.

Puget Sound, as seen from the Camano Island

Si noi cu picnicul de romani

Si bineinteles grataristii sefi. Da-o ba’ncoa ca face asta poze, sa para ca eu m-am ocupat!

Cam atat, in incheiere va las in compania a doua poze frumoase, de care sunt tare mandru. Desi ideile imi apartin, executia este a mea doar pentru prima, evident. :)

The beauty contre-jour

Noi doi, amoundoi, cu lumina printre noi

Noi doi, amandoi, cu lumina printre noi

Haidi pup
R.

Categories: Daily News, Pictures | Tags: , , , , | 15 comentarii

Gmat? Checked.

Gata nene, am trecut de primul prag, am dat joi GMAT si l-am luat cu 640 din 800. E un scor destul de bun, pentru ca UW – iuDub in argou – spune ca media acceptata la ei este pe la 600. Iar cu punctaje de peste 700 deja poti sa incerci sa aplici la top 10 business schools, asa caaa, sunt super incantat de sase sute patruzeciu meu.

Cam asa ceva am fost eu in ultimele saptamani

A fost scarbos, gretos si urat GMATu. Dureaza 4 ore in care ai doar doua pauze de 8 min fiecare. Nu vi-l recomand decat daca altfel nu scapati de el.:) Ma gandeam sa va scriu un post intreg numai despre el si despre cerinte, da’ apoi m-am gandit ca probabil nu v-ar interesa asa de mult, mai ales ca poti sa gasesti cam toate informatiile pe www.mba.com.

Asadar m-am decis sa fiu scurt. Acu ca m-am laudat va mai povestesc si ca am pana la 1 Iunie sa imi fac aplicatia pentru Udab. Asta inseamna vero 3 esee de compus din puturile gandirii, un CV refacut, niste recomandari si bineinteles scorul de la Toefl si GMAT. Apoi ei se gandesc: daca le place ce vad ma cheama la un interviu si daca si atunci le place ce vad (si aud), iau o decizie in vreo 30 zile. Deci cu putin noroc, pana la 1 Iulie aflu si eu cat de chinuit o sa imi petrec 18 luni din viata, incepand cu Ian 2014.

Haidi v-am pupat. Si Hristos a inviat, ca la noi inca nu s-a intamplat, mai dureaza cateva ore. Si Paste Fericit!
R.

Categories: Daily News | Tags: , , | 18 comentarii

Ne-am luat o…

… de fapt, inca o…. masina :) Meet our new Kia Forte. Nu va spune voua multe cu numele asta, da’ va puteti gandi la un Cee’d sedan. Ca aici nu exista Cee’d, in schimb exista Forte asta care are fata exacta de Cee’d iar spatele depinde de stil: sedan, hatch sau coupe.

In fine, long story made short ne tot gandim de ceva timp. Acum ca a inceput si Sandra munca, nu prea mai mergem in aceeasi directie dimineata. Nu ca inainte mergeam, da’ mai mult eu aveam nevoie de masina. Si de cateva zile ne tot gandim, sa ne luam, sa nu ne luam. O varianta ar fi fost sa mai amanam pana prin toamna, iar intre timp sa merg eu la munca numai cu moto. Da’ cum vremea aici e buna mai mult nu, am zis ca puii mei, mai rau ne chinuim degeaba. Si decat sa tot amanam inevitabilul, am zis ieri ca cu prima ocazie cu care gasim un deal bun, ne luam.

Meet our new Kia

Un visiniu simpatic, elegant

Asa ca azi dimineata, am gasit un deal bun :)) Ieri am fost prima data sa vedem un Forte pe interior si ne-a placut. Dar masina aia exact nu prea, ca cerea cam mult ala pe ea. Nu mai stiu daca v-am povestit atunci de mult cand mi-am luat WRXu, da’ aici dealerii auto vand si masini noi si si la mana a doua iar pretul este negociabil pentru oricare dintre ele. La sange! Asa ca tre sa mergi tare’n gura daca vrei sa scoti un deal bun, ca altfel au astia niste vanzatori din aia unsi cu toate alifiile. Numa buni sa-i…. :)

Cu asta in sine, a mers ok. Simpatic tipu, din Peru – culmea! – am avut multe de discutat cu el. Am luat masina la un test drive, am hatait-o, am accelerat-o, franat-o, toate alea. Ne-a placut. Ne-am intors la dealer, ne-am ocolit o vreme, apoi i-am zis: “Simpatica masina da’ un pic cam scumpa. Ma gandesc sa mai lasam un pic din ea”. La care el, ii piere zambetul, ridica tonul, imi ia din fata (brutal) dosarul cu masina si imi spune: “Daca crezi ca o sa negociem aici cu miile, poate ca asta nu e masina buna pentru tine”. Eu? LOL, un pic surprins de brutalitatea individului dar na, imi puteam imagina ca asta e trucul 01 din ghidul vanzatorului dobitoc de masini in US.

Am ridicat o sprinceana si am facut o pauza cam de 30 secunde in care m-am uitat ingandurat la el. Evident am profitat de pauza asta ca sa ma reculeg, ca in interior eram si enervat si surpsins si si uimit de tupeul individului. Asa ca m-am gandit la care ar fi o urmatoare miscare buna. Am inceput sa-mi adun portofelul si ce mai era pe masa si am zis: “Inteleg. Deci sa inteleg ca nu esti dispus sa negociezi masina asta?”. “Ahhh, nuuu, nu am spus asta!”. Apoi, cu un zambet m-am lasat pe spate si i-am zis: “Pai atunci hai sa vorbim”. Bottom line, ne facusem temele si stiam deja ca au masina pe stoc de mai bine de doua luni si banuiam ca isi cam doreau sa scape de ea, asa ca am reusit sa scoatem de la el vreo mie de dolari.

Stiti ca eu ma omor dupa hatchuri, dar de data asta a fost alegerea soferitei

Macar asa are portbagaj sanatos, in caz ca vrem sa caram ceva. Ca cu wrxul nu prea aveam spor

Ma rog, in fine, lasanandu-l pe Peruanul tupeist la o parte, sa va spun una-doua si despre masina pe care ne-am ales-o. Am mers pe Kia pentru ca ne place maxim cum arata, eu am ramas cu un pic de inima la Ceedul din ro, si are si un pret super ok pentru ce ofera. Practic Sandra face pana la munca doar 5 km, deci nu avea sens sa investim intr-o masina noua sau extrem de luxoasa. :) Asadar, ce am ales este o masina second hand, din 2011, 7000 de mile, penultimul nivel de dotari si inca 3 ani garantie. De belea nene, alea 7k mile sunt ca si inexistente, va dati seama, deci suntem super incantati ca e aproape noua. Iar motor? 2.0l benzina, 156cp. :) Oh well, nu prea se simt, aici in SUA caii sunt mai ponei asa, comparativ cu aia din Eu, la toate masinile. Nu am gasit nici eu inca explicatia si nush daca nu cumva e doar in capul meu dar in fine.

Interiorul tot visiniu – de fapt cica Burgundy, ca pentru fitosi

Acolo asa un pic crom pe interior, pentru stil

Deci mor dupa ea, azi am facut schimb de masini si m-am dus eu cu Kia la munca. Nene e smooth asa, dupa WRX asta zici ca e extrasoft, confortabila, cuminte. Maaaxim imi place, imi aduce super mult aminte de Cee’dul meu din ro. Blanda, muzica buna, interior rezonabil fata de tractorul ala de WRX :)

In alta ordine de idei, ce sa va mai spun? Mi-am propus sa va termin povestea cu Peru pana plec in Caraibe si ma apuca toti dracii cand vad ca nu prea am nici o sansa. Asa ca o sa le imbarligam iarasi, si pe astea, probabil. Nu am frate timp de nici o culoare sa va scriu cat mi-as dori, si nush ce sa ma mai fac. Partea buna e ca acu la inceputul lui Mai mi-am programat uratenia aia de examen (GMAT) si deci o sa scap si de ala incurand. Apoi inca ceva timp pierdut pentru aplicatia la facultate si dupaia sper sa ma mai eliberez.

In fine, va las acum. Pup si ne mai auzim. Na ca am si scris cu culoarea masinii :)
R.

Categories: Daily News, Pictures | Tags: | 16 comentarii

Flyboard – hell yeah!

Ahhh, ce am uitat sa va spun in postul trecut, cu ce chestii misto am mai gasit de facut. Hehe, pai tocmai mi-am luat bilet, pentru vara, sa ma dau cu un flyboard. Vai de capul meu cat de belea pare ce fac oamenii aia din clipul de mai jos. Se face saici la noi i, in Lake Washington. Si nici nu e scump deloc, vreo 45$ pentru o ora de distractie. Va dati seama ca n-o sa am eu skilluri sa fac asa fain ca aia de mai jos, da’ tot cred ca o sa fie de belea.

Si in cazul in care vreti sa mia vedeti, iote aici inca unul frumos:

Sa vezi distractie ce o sa mai fie, ca am si luat mai multi impreuna. Am impresia ca o sa ne distram maxim, sa vedeti poze marfa ce va aduc :)

Pup si sa aveti o saptamana buna

R.

Categories: Daily News | Tags: | 17 comentarii

Unde ma mai duc?

Unde, unde? Unde sa ma mai duc, ce sa mai fac?! Sunt eu plin de idei dar in totdeauna e loc de mai multe. Asa ca daca ati auzit de chestii senzationale de facut in viata, locuri de vazut sau chestii extreme (sau nu) de facut, inaltimi de aruncat, si alte din alea, ia sa-mi spuneti si mie.

Pana una alta, pe lista de anul asta avem asa:
* Cateva plimbari pe aici prin northwest. Multe locuri, include Victoria BC, Vancouver Island si Sunshine Coast.
* De asemenea avem pe lista o plimbare mai mare prin Montana (Glacier National Park) precum si Alberta, Canada, in Calgary, Banff National Park si Jasper National Park.

* Bineinteles plimbarea in Caraibe din Mai, de care deja v-am povestit

* Si ceva o plimbarica prin America de Sud, din nou, mai spre sfarsitul anului. Inca nu m-am decis unde exact, dar stau intre Patagonia si Uruguay/ Argentina si un pic de Brazilia. Trebe ales cu grija traseul asta ca o sa fie primul in care am sotie,  asa ca nu as vrea sa o sperii asa din prima ca apoi dracu mai vine cu mine in aventuri din astea :)

In alta ordine de idei, mi-am cumparat o carte faina, d-abia astept sa am timp sa o rasfoiesc. Se numeste “A year of adventures” de Lonely Planet, si practic te trimite in toate locurile din lumea mare ca sa faci cele mai tari chestii. Practic gasesti orice pentru orice gusturi. De la Vulcano Boarding in Nicaragua, la Shark diving in Africa si pana la hiking in Noua Zeelanda. :) Ah o sa ma ravaseasca cartea aia, sunt sigur :)

Ah si in incheiere sa va dau un clip care o sa va taie, la propriu, respiratia. Presupun ca ati observat in lista de mai sus ca am pus un mare accent anul asta pe Alberta. Stiti de ce? Pentru ca acum vreun an am vazut prima data clipul asta

 

Asta da clip frumos de promovare! Pup, sa aveti un weekend frumos!

Radu

Categories: Daily News | Tags: , , , , , | 24 comentarii

Bloguieşte pe WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,281 other followers