Rev review

Buna seaaraa prieeteeennii!!! Nush exact de ce am inceput asa, imi suna in cap vocea solistului de la Iris care a inceput asa un concert candva. N-am mai postat de mult. De anul trecut chiar, o gramada de timp a trecut! 🙂 Eh, radem, glumim, da’ e  prima data cand nu postez 5 zile consecutiv. Si n-am postat ca n-am prea apucat, a trecut timpu repede repede. Asa ca hai cu povestea:)

In ordine cronologica, am reusit sa imi iau joi cauciucuri. Nu am gasit exact ce cautam, dar cred ca am facut un compromis ok. Dupa ce am montat rotile, am fugit sa duc rental car inapoi si sa ajung in Seattle la Tudor. Acolo am dormit, la etajul 26 in downtown Seattle. A fost quite a view, aveti o serie de poze acusica asa. Ma rog, inainte de somn, l-am rugat pe Tudor sa ma duca intr-un loc undeva fain, ca sa vad si eu un viewpoint misto peste Seattle, si ca sa am unde sa ii duc pe oamenii (a se citi voi) care o sa vina la mine in vizita, sa vada si ei ceva frumos. Asa ca m-a dus intr-un viewpoint (Kerry park) sus pe un deal, am facut 2-3 poze. SI cand am ajuns acs si m-am uitat la ele nu stiam de unde imi pare locatia foarte cunoscuta. Pai eram in acelasi punct din care a fost facuta poza de pe lateralul blogului, asta din dreapta:)) Am recunoscut copacii de jos. Asa ca hai cu pozele:

Fain nu? Parca parca seamana unghiu cu cea de pe lateral? Eh, daca aveam si display functional la aparat poate incadram si eu mai bine, si faceam ceva cu expunere indelungata:)
Eu si locul...
Vedere peste downtown Seattle, noaptea.
Acelasi view, acelasi geam, acelasi unghi. Alt moment al zilei:) Ce ar fi facut Diana din poza asta? 😛

A doua zi ne-am pus la drum. F fain a fost drumu, printre munti. Am mers paralel cu o gramada de lacuri, vai si munti. Chiar frumos. Masina a fost super incarcata, asa cum reiese din poze. Noroc ca ne-am intalnit cu restul caravanei relativ aproape de Seattle, in Northbend si le-am mai dat lor din bagaje (cele care stateau PESTE pasageri) :)) Portbagajul la hatchback oricum era plin pana sus, oglinda retrovioare centrala era doar asa, ca sa ma laud ca am.

De masina ce sa zic? Am depasit weekendul asta 850 km. Intainte sa o laud, vreau sa va spun ca toate lucrurile frumoase raman frumoase chiar daca am avut niste probleme cu ea, si a trebuit sa sun la Subaru Asistenta. Pentru ca a iesit fum (negru) din ea. :)) All in all asistenta nu a mai venit, si am ajuns cu ea in Seattle, iar cei de la Subaru mi-au zis ca fumu ala e relativ normal, daca ramai cu ea blocat in zapada. Asa ca joi am programare cu ea la service, just in case. Si desi acum miroase inca in ea ca hornul unui furnal de la fabrica de cauciucuri (sau ambreiaje), important este ca m-a adus acs, si ca nu mai are nici un simptom cum ca ar mai avea ceva probleme. 🙂 Nu fiti rai, ascultati povestea.

Drum...
Peisaj...
Peisaj 2...
Drum 2...
Peisaj 3...

Acu, partea buna e ca se comporta fascinant la drum. Pasagerii si bagajele pentru ea sunt asa, o chestie irelevanta. Cand accelerezi, se duce indiferent ca esti in rampa sau nu, sau ca esti incarcat sau gol. Daca o conduci linistit la 3000 rpm, te obisnuiesti dupa un timp cu sunetul evacuarii, care sfaraie frumos, si chiar te gandesti ca nu intelegi de ce atata tam tam pe seama ei, ca pare o masina ca oricare alta. Numai liniste si pace, pana cand sari de 4000 rpm, si atunci zici ca ies diavolii din ea. Atunci sunatul suav al evacuarii cu care te-ai obisnuit, se transforma in vuiet, si ai face bine sa te tii cu doua maini de volan, ca te infige in scaun si incepe sa manance asfalt. Iar suspensiile si tractiunea integrala fac chiar si cel mai mic viraj sa fie o aventura. De unde stiu asta? Sa spunem doar ca, teoretic, as fi gasit niste sosele pline de viraje sus in varful muntelui. Unde nu sunt alti participanti la trafic. Si nici politisti. Sa spunem asta doar asa, ipotetic. Doar ma cunoasteti, stiti ca nu as incalca legea sa fac ceva de genul asta, daca as avea ocazia, ca doar sunt un baiat prudent, ce mama naibii !?

Sezut de Impreza. Bombat. Big Booty Biches?!
Eu le-am spus ca ne lipsea o masina galbena, ca sa iestem patrioti pana la capat!
Zapada care mi-a dat mat:) Primitive road? Ce o insemna aia? Hei! Vreau sa stiti ca a fost premeditata treaba, stiam ca am sa raman acolo. Am avut permisiunea baietilor sa ma arunc in ea, ca cica ma scot ei:)

Ok, mai departe am ajuns la cabana, unde a fost chiar fain. Frumoasa si mare. Destul loc si tehnica cat sa nu iti faci probleme. Imaginati-va ca instalatia audio, care era integrata in cladire, cu boxe in tavan in camere si pe terase, avea atatea butoane ca ne-a luat cam 45 min sa ne prindem cum functioneaza. Si erau acolo 80% ingineri :)) Erau frumoase peisajele de peste lac, in special dimineata cand ieseau aburi din el.

Vedere pisti Prut. Aaa, pisti lac!

Next, am fost la „partie” la o „statiune” de ski din zona. „Partia” era cam de 300 m lungime, si puteai cu usurinta sa vezi varful dealului. Iar accesul in varful „partiei” era asigurat de un singur teleski.Asta si inca doua partii de incepatori, plus una de tubing alcatuiau intreaga „statiune de ski” :)) Asa ca am decis ca nu ma urc pe nici o placa de lene,si m-am dus la tubing*.

*Tubing   (def) = Vechea traditie de la romani, in care te asezi cu fundu intr-o camera (interiorul cauciucului) de tractor, si te arunci cu ea la vale pe zapada incapabil fiind sa o controlezi.

Cam asta inseamna tubing. Hai ca sunt rau, ca aici erau mijloace de protectie: o bucata de material gros care sa protejeze camera sa nu se sparga de la gheata / cioturi. Niste ziduri de zapada dreapta/stanga care sa te tina pe un drum drept (de unde si expresia de tubing). De asemenea, avea si un sistem foarte avansat de franare, compus dintr-o suprafata aspra de paie furate de prin vreun grajd din zona care ar treb sa te incetineasca (Undeva in statul asta un cal inca sta si plange ca a ramas fara cearceafuri) . Si daca nu o faceau, mai erau inca doua mijloace suplimentare de siguranta, pentru a te simti protejat: din cand in cand cate un balot intreg de paie in capatul pistei, si un gard in care sa te proptesti cu capul in cazul in care veneai prea tare si riscai sa ajungi in strada.

A fost foarte tare! Prindeai super viteza cu prostia aia de camera. Aveti si un film facut on-board, il gasiti aici🙂

Va pup, ca treb sa plec la service.

Later edit: Nu am mai lasat masina la service, ca m-au asigurat ei ca e totul in regula, si ca e normal sa se intample asa. Deci mi-am luat o piatra de pe inima. Eram chiar trist in adancul sufletului ca patisem asta. 🙂

13 gânduri despre &8222;Rev review&8221;

    1. Ancuuutzaaa! Chiar vroiam sa iti dau un mail azi, ca am vazut ca te-ai subscris. Pai pana acu nu m-ai citit deloc? Ntz ntz ntz. Stiam eu ca pana la urma o sa ti se faca dor de miniiiiiiiii.

      Puuup.

  1. Cel mai tare imi place cum denumesti pozele …. :)))) Cu explicatie asa ca sa nu ramana urma de indoiala … ca e drum…. sau peisaj… sau drum 😀
    drum. peisaj. peisaj 2. drum 2……. peisaj…? .. 3
    😛 a se citi cu intonatie :))
    La multi ani radu!!!!!!
    🙂

  2. Tare :)) Fain rau de tot 🙂 Masinutza deja mi se pare din ce in ce mai tare 🙂

    Cea mai tare faza in video :)) ” asta’s io” =)) mor :)) si acuma rad :))

    1. mie mi-a palcut aiai cu „GATA ? HAI!….. Opa! cine ne impinge?”
      Si sa mor de chiar nu esti de invidiat …. vb se skype mai mult 🙂
      off off mai mai debea stept sa-ti facem o vizita 😦

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s