Bai nu am mai scris de mult. Nu prea am timp, dar nu las nimic nepovestit. Le tin doar in buffer si le fac flush din cand in cand 🙂 Asa ca acum iar am multe de zis, iar ma injura Cosmin ca pun posturi prea lungi. Pai pe unde am ramas cu povestile? A, sa o luam cronologic. In weekend am fo la ski, sambata. Tot la Stevens, tot destul de multi romani. L-am convins si pe Alin si .. Alina sa vina cu mine. (Alin si Alina? Nu-s prea inspirat, recunosc, dar nu am avut alte idei sa-i maschez:)) La un moment dat i-am promis lui Alin ca o sa-i spun pe blog Zorro, deci puteti sa va gandit asa la el d-acu inainte). Nu sunt prea multe de povestit aici, decat ca am avut vreme super frumoasa, in rest las pozele sa vorbeasca.

 

 

 

Next, duminica am fost la Ikea. Ma eu ar trebui mai bine sa imi iau o camera de hotel acolo undeva in zona. Pai ies mai bine asa, ca oricum bag o gramada de benzina ca sa ajung pana la mama dracu acolo la cucuietii din deal in Sud la Tukwila. Si se pare ca trebuie sa ma duc incolo de cateva (zeci) de ori in urmatoarea perioada pana apuc sa imi cumpar tot ce am nevoie pentru apartament. Da si cand il termin de mobiilaaaat. Maamaaa maaaamaaa cum o sa arate:)

Dupa ce am pierdut vro 4 ore prin ikea, trebuia sa ajung in Seattle la o zi de nastere. Aveam o fereastra de vreo 30-40 min de ajuns acolo. Imi aduc aminte de un loc despre care mi-a povestit un coleg de munca, ca e f frumos. Ca treci cu masina peste Seattle Bridge, care e la inaltime mare, si ca ajungi intr-o zona superba cu o plaja, unde sa te plimbi pe jos si unde ai super peisaj. Mai tarziu aveam sa inteleg ca e vorba de Alki Beach. Dar pana sa aflu asta, ia-te de volan si condu in Seattle sa descoperi nemaivazutul.

Evidet ca nu am ajuns in cele 20 min alocate pentru drum. Evident ca m-am pierdut. Evident ca Win Seven device e un idiot care uita sa se sincronizeze din cand in cand cu GPS-ul si „uita” sa-ti mai zica unde te aflii. Si evident ca am dat de un DETOUR care nu m-a lasat sa ma urc pe pod unde vroiam. Asa ca si plimba-te pe sub nenorocirea aia de pod, de mi-a iesit pe nas, n-am vazut asa ceva. Ma uitam sus (foarte sus) la el ca la dumnezeu, si nu intelegeam ce naiba treb sa fac ca sa ajung acolo! Ba pe oriunde o luam, exact cand credeam ca reusesc sa ma urc pe el, tot sub el ajungeam. Uite numa asa reuseam sa ma uit la el. Bine de sub el parea mai mare.

Intr-un final reusesc eu sa ma urc pe un alt pod, unu mic mic, dar care macar ma trece de partea cealalta de canal si peste Harbor Island adic acolo unde trebuia de fapt sa ajung: in West Seattle. Si a meritat! Am ajuns chiar pe inserat, cand era aproape noapte. Evident ca nu aveam aparatul cu mine, si am facut doar niste poze cu telefonu, da’ nu e nimic pentru ca merg acolo cu primu dintre voi care vine si tragem poze ca lumea de tot. Mi-am dat seama ca este un alt loc din care se fac majoritatea pozelor cu Seattle. Alaturi de cel cu copaceii dintr-un post mai vechi.

 

 

 

Eventually mi s-a inchis si telefonul, asa ca cu chiu cu vai am reusit sa ajung si la party, dupa inca vreo 30 min de orbecait prin cartierul Queen Anne, si cu o intarziere de „doar” o ora.
Acum un pic de offtopic: Eu nu inteleg arta asta abstracta. Am si eu guma de mestecat, dar asta nu ma face artist. Poza e facuta in fata unui teatru din downtown Seattle.

Next, luni, azi. Sa nu credeti ca am pus titlul ala asa aiurea fara nici un sens. Am decis in weekend sa mergem luni sa fac ceva ce vroiam de mult sa fac aici in US. Asa ca i-am luat si mine pe Alex si pe Salo, si am fost la….. :

Ma pregatesc. Imi ascut simturile pentru atunci cand EI vor VENI. Sunt pregatit de lupta :)) Am vazut eu in filme.

 

 

Ma vede tipu ala de la intrare ca ma intereseaza cam cat ma costa un abonament, si imi zice: Hai ca am pe cineva care trage acum cu cu AK47. Nu vrei sa vezi? Ba normal ca vreau sa vad! :)) Omu tragator, un client, vede ca ma uitam curios si se ofera sa ma lase sa-i folosesc kalashu pentru o runda. Vaaaleeleeeeu ce tare e!

 

In incheiere, vreau sa va spun ca mi-au venit numerele de inmatriculare la masina, deci scap in sfarsit de eticheta Puyallupe, si scrie pe mine mare si mandru: Washington State. Le vedeti la poze alaturi de alte alea. Si asa, ca o urma de umor pe final. Cum sa faci ma asa ceva? 😀 (Nu, aia NU e masina mea)