Uneori

Uneori imi vine sa inchid laptopul si sa fug. Dar nici macar sa nu astept sa faca shutdown, doar sa ii pun capacul usor, sa nu ma auda nimeni, si sa o iau la fuga fara sa ma uit inapoi. Stiti, eu nu am avut niciodata probleme de responsabilitate, dar de cand am ajuns aici am momente in care ma simt depasit de situatie. Uneori chiar ma panichez, de zici ca sunt fumat, si imi vine sa fug si sa ma ascund intr-o gaura de soarece :)

Ai un task. Te gandesti la el, iti faci o strategie, vorbesti cu lumea, intrebi, faci un plan, si incepi sa ii dai de cap. Te apuci sa scrii un document de 8-10 pagini, intre timp chiar intelegi bine problema. Ai impresia ca esti stapan pe situatie si ca esti in control. Faci un draft al documentului si il trimiti catre 2-3 colegi, in cerc restrans, ca sa obtii feedback. Ti se zice ca e ok. Te bucuri. Greseala a fost ca l-ai trimis pentru feedback catre aceeasi colegi cu care ai discutat in timp ce il creai, deci era clar ca nu o sa-ti zica nimic care sa te surprinda.

Aprobarea lor iti da curaj. Te apuci si scrii un mail frumos, de o pagina, in care faci un sumar si o introducere pentru document. Intrii de zece ori pe thesaurus.com si alte situri asemenea ca sa cauti cuvinte. Il recitesti de o mie de ori si esti atent la exprimare si la formulare. Iti tii respiratia si apesi „Send”. Tocmai l-ai trimis pe scara larga, catre multi (~50) oameni, dintre care unii chiar importanti. Iti vine sa iti tii respiratia pana cand primesti raspuns, dar risti sa mori. De aici ai 2 variante:

a) Nimeni nu raspunde nimic. La inceput crezi ca e bine, te gandesti ca asta inseamna ca nu ai scris nimic aberant in el. Daca il dezaprobau, sigur raspundeau. Dupaia iti dai seama ca de fapt e rau, ca nu ai cum sa stii daca oamenii il aproba, sau pur si simplu il ignora. Te gandesti la ce ai gresit de nu ai reusit sa le captezi atentia. Poate puteai sa pui un subiect mai bine gandit, sau poate pur si simplu nu e topicul interesant. Nu ai cum sa mai afli acum. Ce poti sa faci este un drive-by la ei la birou ca sa le arunci o intrebare, cu un ton ca si cum nu ai vrea sa fii stresant: „Oh, did you get the chance to read my email?”

b) Dupa ce dai send te duci la bucatarie, sa-ti iei o cola. Te intorci in 5 minute si ai 7 replyuri. Iei o gura de cola, iti tii respiratia si incepi sa citesti. Primele cateva sunt de admiratie :”Great document, but.. „; „Good job, we really needed this. What about…?”. Creste inima in tine, te simti mandru de munca ta. Urmatoarele sunt cu raspunsuri la intrebarile primilor. (probabil astia sunt cei care stiau despre munca ta, si ti-au dat primul feedback pozitiv. Acum te ajuta). Din nou te simti bine, oamenii schimba mailuri, se cearta, construiesc, fac brainstorming. Si tu ai fost triggerul pentru acest flood de idei.

In urmatoarele 10 min mai primesti inca 23 de mailuri, majoritatea cu intrebari si scenarii la care tu nu te-ai gandit niciodata. Discutiile au ajuns intr-o cu totul alta dimensiune, si iti dai seama ca toata munca ta a fost in zadar. Esti bombardat cu intrebari la care iti este imposibil sa raspunzi iar oamenii te vad pe hol si te intreaba chestii. Atunci iti vine sa inchizi laptopul si sa fugi. De ce? Pentru ca nu ai raspunsuri, pentru ca habar nu ai, pentru ca nu te-ai gandit niciodata din punctul asta de vedere. De ce nu te-ai gandit? Nu era chiar asa de greu sa iti imaginezi si asta, puteai sa faci o treaba mai buna inainte sa trimiti documentul, iti zici.

Corect si gresit in acelasi timp. E ok sa te gandesti mai bine data viitoare, dar orice ai face, tu singur nu vei putea niciodata sa intreci in idei o echipa care face brainstorming. N-ai cum!

Cand patesc asa, ma dau 2m in spate,  ma asez in fund si ma gandesc. Daca sunt obosit ma duc acasa si ma culc, si o iau de la capat maine. Iau fiecare mail la mana si extrag din el ideile bune, si pun in „Open Issues” toate problemele ridicate pentru care nu am un raspuns. Dupa care fug in biroul mentorului meu sa ma ajute sa ies din rahat🙂 Am un mare noroc cu omul asta, foarte mult m-a ajutat. Daca chiar vreti sa vorbim de bulan, aici am putea sa discutam, nu la full-stopul ala😀

Acu ma duc sa ma culc, ca maine am multe mailuri de parcurs🙂

R.

Categorii: Job Related, Thoughts | 20 comentarii

Navigare în articol

20 de gânduri despre „Uneori

  1. boo

    nice boss.

  2. Catalinu

    :)))
    o god x_x

    Cat despre bulan, ar trebui sa spune simplu RADU, se intelegem ca cuprinde si bulan, deja facem pleonasm🙂 [Vezi mah, cu toate chiulurile mele de la romana, tot mai stiu cat ceva :)) ]
    si n’am fost primu😦

  3. E normal mane! E foarte bine sa te simti depasit de situatie. Tot timpul e bine sa te simti depasit. Inseamna ca tragi de tine sa evoluezi, ca nu stagnezi. In putin timp o sa stapanesti si situatiile astea, apoi o sa treci la urmatoarele situatii de nestapanit, si tot asa. Asta e viata! Sau, mai bine zis, asta e viata care chiar inseamna ceva, din punctul meu de vedere. Asa ca sfatul meu ar fi sa infrunti toate problemele de genul asta, pentru ca numai asa vei ajunge la urmatoarele probleme de nestapanit😉 (pessimistic, I know :)) ) In legatura cu toate scenariile pe care trebuie sa le gandesti, don’t worry, de-asta ai echipa sub tine, sa te ajute cu asta. Nu trebuie sa iti imaginezi tu totul. Oricum, cu timpul, sunt sigur ca vei capata versatilitate in a gandi posibilele scenarii. Cheer up! All this is called evolving, slowly taking things to the next level!😀

    PS: Acum mi te imaginez prin birou, alergand paranoic, cautand o gaura unde sa te ascunzi. :))))))))))))))

    • Catalinu

      :))
      like !

    • Stef

      Subscriu

    • C

      Nu mai e nimic de adaugat! Stai! ….. O mai fi?…..:)

    • :)) Sau mai rau, as putea sa-mi pun un post-it pe usa: DND, sunt sub presh. :))

      Da man, stiu ce zici, asa e. Cu toate astea, inca ma socheaza cat de „mari” sunt toate lucrurile aici, cel putin pe pozitia asta. Nush, parca ca Dev e altceva. Iti mai face unu un code review si vezi unde ai gresit, mai iese un bug il prinde test-ul, nu stii ceva mai cauti pe MSDN, te descurci tu cumva. Parca mai ai plase de siguranta.
      Ca PM, ti se da un subiect foarte mare cu titlul: „na si fa ceva, descurca-te! Nush ce anume, da’ fa ce trebe. Sau mai bine zis, fa sa fie bine„. Si din momentul ala, de cand esti responsabil cu treaba asta, trebuie sa incepi sa produci raspunsuri pentru oameni🙂

      Oricum, e marfa, nu te gandi ca nu imi place… dar inca ma socheaza amploarea situatiei, si importanta lucrurilor care depind de mine.

  4. mazi

    Daca toate ideile, toata munca ar putea fi facuta de o singura perosana.. nu ar mai exista echipa, feedback si in cele din urma sistemul din care faci parte. In cele din urma ideile pe care le primesti imbunatatesc mult conceptul initial dar si iti largeasc tie orizontul.
    Cand esti de partea celalta a mailurilor (cand dai tu feedback) cum e?😀 .. Nu te simti constructiv? Asa trebuie sa fie si pentru ceilalti cand iti raspund tie.
    …. Asta inseamna ca exact ca tine se simt si ei cand le raspunzi tu lor.😉 It’s natural.

    • corect. Eventually, scenariul incomplet a fost piatra de temelie pentru cel imbunatatit, si asta duce in final la completarea feature-ului. Si asta conteaza.

      Don’t get me wrong, oricum mi-au crescut skillurile de cand sunt aici. Daca acum am impresia ca astia sunt prea destepti si io cam idiot, pana acum nici nu reuseam sa inteleg asta… Deci tot e un avantaj :))

      Glumesc, dar e un sambure de adevar. Abia acum am inceput sa inteleg problemele in profunzime si sa pot sa aduc un plus in ceea ce fac. Si d-asta incep sa si inteleg lipsurile…

  5. Costin

    heh si cand sunt doar scenarii pe care nu le-ai stiu ca esti de cateva luni in echipa e ok … sa vezi cand ai design de care te simti mandru si prezinti si iesi de acolo ca trebuie refacut … sefu ti s-a spus cand ai acceptat oferta ca e pe bune si ca e cu oameni buni in jur … so … welcome to the real world …

    • Mda, am avut si eu aici vreo cateva sedinte in care m-au facut praf oamenii, am iesit de acolo si mai aveam un pic si plangeam =)) Glumesc, nu, am iesit de acolo si mi-am dat seama ca m-am dus foarte nepregatit (din punct de vedere al strategiei, nu neaparat al informatiilor)

      Iar cu oamenii din jur, mare dreptate ai. Cum mi-a spus un trainer aici, in prima zi de munca: „Daca esti aici, sigur esti bun la ceea ce faci, si sigur stii asta. Sigur erai obisnuit sa fii printre cei mai buni. Ei bine, scoateti asta din cap, ca esti in aceeasi situatie cu ceilalti 55 000 de oameni din jurul tau. Welcome to the new normal!”🙂

  6. julz

    iar eu care te cunosc cel mai bine recunosc..asteptam postul asta de mai mult timp..dar cred ca ai fost prea ocupat cu altele si acum a deabia a venit si randul acestor randuri🙂
    da pai cu bulanul ti-am mai explicat ca este de la cat rahat -la propriu-am halit cand eram mici🙂
    concluzia-de acum inainte o sa te remarci in MS si o sa stii de ce ai fost ales🙂

    • da’ de ce il asteptai mah? Pana acum nu l-am scris ca eram prea cazut din luna ca sa inteleg.

      Si da, concluzia ta sper sa fie buna. Incepe „Era Radu in MS” :))

      • julz

        da nene ERA RADU..de acum inainte o sa ca la Hristos..i.e.r
        si d.e.r ::))

        • Dap. Deja oamenii o sa cumpere mai multe windowsuri daca au fost facute in era Radu. Iar MS se pregateste oricum sa lanseze Office R.

  7. julz

    si da stiu ca ziceam ca o sa ajungi gunoier ca te jucai toata ziua QUAKE si CS ::))

  8. M

    Woooooooow! Sunt mandra de tine!

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.