San Juan Islands (1)

Pot spune ca asta a fost pentru mine una dintre cele mai relevatoare experiente pe care le-am avut in ultima vreme. Si nu din cauza sailingului efectiv, ci dintr-un cumul de factori care au facut experienta asta sa fie unica. Care sunt factorii la care ma refer? Dormitul pe barca, sailingul, deplasarea in flota, insulele, peisajele unice din mijlocul apei, rasaritul privit de pe punte si nu in ultimul rand oamenii pe care i-am cunoscut. Feelingul pe care l-am avut a fost pur si simplu… uimitor!

In afara de asta, vreau sa incep prin a va spune ca sunt plin de draci pentru ca aparent am pierdut primele doua zile din pozele facute. Nush cum naiba, dar se pare ca au disparut pur si simplu de pe aparat… :( Parerea mea este ca s-au sters cand si-a rupt Costin curu cand a alunecat de pe o stanca. Nu de alta dar aparatul era la el atunci iar prima poza pe care o am este imediat dupa momentul ala. Damn it!

In ziua cand am plecat vremea era groaznica. Puteam sa jur ca o sa ne ploua si ca o sa murim inghetati. Ma gandeam ca o sa gaseasca astia 7 barcutze degerate undeva departe, infipte intr-un iceberg. Deja vedeam caterinca de la stiri despre niste dobitoci care s-au deics sa plece la sailing in in Aprilie in Seattle. (a se vedea experienta de la Craciun😛 )

Aparent am avut o gramada de bulan, si nu ne-a plouat decat vreo 5 min in toate cele 4 zile🙂 De fapt, a fost atat de mult soare, ca m-am chiuit sa fac pe dracu in 4 sa nu ma bronzez. In prima zi am mers cel mai mult (~50 mile) ai am innoptat in Cornet Bay, chiar cu un colt inainte de Deception Pass.  A doua zi s-a dat trezirea cu noaptea in cap, pentru ca trebuia sa trecem pe sub pod inainte sa inceapa fluxul sa lucreze impotriva noastra. Asa, dis de dimineata, am profitat de curentul potrivit si ne-am strecurat usor pe sub podisca. Din pacate (‘gamiash) n-am poze sa va arat de cand am trecut pe sub podul ala senzational, dar asta e! Poate reusesc sa recuperez cateceva de pe aparatele barcilor vecine. Am totusi una-alta facute cu tel🙂

Ma omoara fidelitatea reflexiei. Lacul asta e de fapt oceanul in Puget Sound. Na priveliste de trezit dimineata.

Nu ma intrebati ce naiba am facut atatea ore pe barca aia, ca habar nu am. Dar cu siguranta nu am apucat sa ma plictisesc! Mi-am luat cu mine doua carti sa citesc, dar nu am apucat sa citesc mai mult de cateva pagini. Trecea timpul incredibil de repede. Am nimerit cu un echipaj foarte chaty asa ca am socializat o gramada cu ei. Capitanul si nevasta lui erau un cuplu incredibil. Stiti genul ala de oameni care au facut tot ce au putut la viata lor? Adica exact genul ala de oameni care ma fascineaza pe mine! Oamenii s-au antrenat un an ca sa urce pe Mt Rainier (si au urcat!), au facut multe expeditii cu cortul in Alaska, au facut sailing in zeci de locuri worldwide, si mai fac si surf. Ea era incredibil de vorbareata, ii placea la nebunie sa povesteasca peripetii si povesti din locurile prin care au fost. El (capitanul nostru) era mai tacut un pic, dar se vedea pe fata lui ca asculta cu drag toate povestile ei, care evident ii includeau pe amundoi. Oamenii aveau >40 ani. :)

Vedeti fantoma lui Rainier? Asta ca poate nu ati inteles pana acum ce inseamna imens. Maiestuos. Gigantic.

Mt Rainier vs Downtown Seattle. Motivul pentru care va tot bat la cap cu Rainier asta este ca eu ma sperii de el ca de dracu de fiecare data cand isi face (rar) aparitia...

Chiar mai mult: gagica (instructoare de yoga) m-a intrebat odata ce fel de muzica ascult, ca vroia sa puna o melodie pe gustul meu. Cand am auzit-o ce drq sa fac? Am dat-o in diverse ca nu are sens sa ii spun ce ascult, ca oricum nu stie ea d-astea, ca nu e chiar muzica normala, tot asa. Cand am vazut ca femeia insista, i-am spus ca ascult rap. Femeia trage ditamai zambetu, ii da un cot lu barba’su si zice: „Are you kidding me? We love rap! We’ve got like tens of gb of rap music!” Cuuum maa? Cuuumm? 40 de ani, imagine that! Eh, oricum ei ascultau old school asa, nu o ardeau cu din astia gen generation Fifty.

Ziua doi, vant zero. Ba da un mare zero. Nu am reusit sa facem deloc sailing, asa ca am mers din motorash toata ziua. Prrprr prprrr nema balene, nema foci. Fugeau ca naiba de noi cand ne auzeau cu paraitoarea pe la ele prin cartier. Ce sa iasa sa ne intampine? Da’ fii atent dracia naibii de am vazut-o. Vad eu un grup de 3-4 pasari care stateau linistite pe apa. Scot aparatu, pun zoomu pe ele, dau sa fac poza, si cand colo, ce sa vezi? Au disparut pasarile. Ma uit stanga, ma uit dreapta, ma uit in sus sa vad daca au zburat, ale dracu nicaieri. Hm, ciudat zic, mi s-o fi parut. Mai stau vreo 20 min, si vad altele. Pun tinta pe ele si apas pe tragaci. Cand ma uit la poza, observ cu stupoare ca am pozat doar apa. Pasari nicaieri. Ba da-le naibii, ca erau acolo, nu-s nebun. Ma uit in jur, ginesc altele. Pun luneta fara sa le pierd din ochi. Na surpriza: ale naibii pasari stiau sa inoate! Cand se apropia barca de ele, se panicau si intrau sub apa. :)) Daca urmareai balta un pic, le vedeai iesind la suprafata 50m mai departe. Ce zici ma de ele? Evolution baby!🙂

Un altfel de apus

In seara 2 am ajuns in cel mai nordic punct al plimbarii noastre – Sucia Island. Cand am ajuns in golf, a trebuit sa legam barcutele undeva in mijloc, folosind un sistem de sfori pe post de doc. De unde naiba alt doc cand pe insula asta nu locuieste nimeni, ca e Parc National!? Asa ca a trebuit sa luam barcutele mici ca sa ajungem pana la mal, sa punem si noi piciorul pe uscat. Mai deci in secunda in care am calcat pe insula asta, am avut impresia ca am luat o barca si am ajuns in Paradis. E incredibila! Oriunde te uitai vedeai un (alt) golf cu o (alta) priveliste senzationala! Ce era asa nemaivazut la insula asta? Pai uitati-va ce forma are, si o sa intelegeti! Am gasit un loc de cort pitit in boscheti, de la care trebuia sa te deplasezi 5m spre Est ca sa ajungi pe o plaja sa vezi rasaritul, si 3m spre Vest ca sa ajungi pe alta plaja in alt golf sa vezi apusul.

Sucia Island si a ei silueta. Am ancorat in golful cel mare din centru.

Paradis... Nu eram noi cu caiacul, dar este pe todo list pentru vara asta😉

Asta cica e docul. Da-te bre tu jos acolo!

Hai ca vine autobuzul

Cam atat pentru astazi, mai revin si maine cu si mai multe si si mai frumoase poze. Ca de aici incolo avem si noi poze ca lumea :D
PS. Acu serios, un pic de offtopic. Mi se pare mie sau trebuie sa ai un umor tare special sa numesti „Hope Island” prima insula de dupa Deception Pass??

R.

Categorii: Aventura, Pacific NW, Pictures | 19 comentarii

Navigare în articol

19 gânduri despre „San Juan Islands (1)

  1. I’m the first. :)) … revin cu un coment mai elocvent putin mai incolo, but…I’m first.😛

    • mi-am adus aminte de commentu asta:)) Ai pus repede ca sa fii primu cu 7 minute mai devreme decat commentul „elocvent” ? =))

  2. Asa…. primul lucru de pe lista este:
    1: Superbe pozele.
    apoi
    2: Asta da roadtrip…aaaa….. boat-trip…😀
    3: E logica aia cu Hope si Deception … dar cand te intorci. Mai intai treci prin Hope si apoi, dupa colt, te pandeste Deceptia :)))

    • Mersi. Si eu sunt socat de pozele astea. Oricum, peisajul era mult mai misto decat poti sa prinzi in poze pe apa. Problema e ca vezi niste insule misto, si incerci sa le faci poze.

      Daca faci fara zoom, prinzi toata povestea, da’ insulele sunt mult mai mici decat le vezi tu si isi pierd farmecu. Daca bagi zoom, prinzi insulele da’ pierzi contextu…

  3. Catalinu

    :)) Cred ca deaia te’au luat pe tine p barca, s’au gandit oameni ca trebuie sa aiba noroc in aprilie la sailing asa ca s’au gandit si au zis RADU :))

    Pozele sunt super tari :X Vrem mai multeeee..

    p.s. ti’am zis eu ca o sa te plictisesti :))

    • pai nush unde ai inteles tu ca m-am plictisit🙂

      • Catalinu

        :)) o god x_x sunt un analfabet :)))) ma rog semi-analfabet :))
        am citit gresit :))), vuzui cv de plictiseala, si am zis „eram sg ca o sa se plictiseasca” :))) hai mah ce naiba 4-5 zile si nu te’ai plictisit nici amcar acolo 1 minutzel :)) ?

        • nup. Cand incepeam sa ma plicti se intampla ceva. Ba aparea o foca, ba ma striga un delfin… numa d-astea..🙂

  4. Adina

    suuuperrrr!!!!!! eu eram sigura ca o sa-ti placa maxim si ca nu o sa te plictisesti! tare chestia cu Hope si Deception…

  5. julz

    si eu eram precisa ca o sa-ti placa e fix genul tau🙂 si condusu barcii deasemenea🙂 ce caterinca hahaha da cred ca in caiac o sa te rastorni aia nu cred ca e genu tau..cap de ou ::)

  6. Pingback: Victoria, BC | The Aventură

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.