Peshte in Estern Washington

Vineri ora 6:00 pm, Costin ma informeaza ca urmeaza sa plecam la peste in noaptea aia. Departure time 2:00am. Return time? A doua zi, 4pm. Unde? Estern Washington. Cat de departe? Cam 3h de condus. A se citi ~230 mile. A se traduce 460 mile dus intors. A se interpreta ~750km. Deci cuuumm?

„Ba Costi, io am scris aici pe blog acu ceva timp ca in zona Seattle e ~40% apa. De ce trebuie sa mergem 700km ca sa cautam peste??”. „Lasa mah ca e frumos in zona aia – e de condus, cum iti place tie. Si e misto, ca dupa ce treci muntii in Est, e foarte cald, nu mai e ploios deloc, iar zona e foarte arida. De fapt, in Est Washington e desert in apropierea granitei cu Idaho!”. „Moaaa, ce mistooooo. E foarte frumos ce’mi spui, aproape ma de pe spate treaba cu desertu. Da’ stai sa vad daca am inteles bine: Plecam de la ~40% apa, ca sa mergem sa pescuim in desert??” Bai nene, nush care a luat decizia asta, dar e clar ca nu au avut un PM langa ei… 😀

Si deci da, vineri ora 10pm, plecat in club. Baut primul RebBull. Ora 1:30 am lasat baietii de club acasa si cules una bucata Costin si un bucata Cipri. Ajuns la randezvous point, unde intalnit una bucata Passat cu 3 bucata persoane. Ora 2:20am ridicat ancora si intins la drum. Baut al doilea RedBull in timp ce dadeam blana prin muntii inca inzapeziti, pe langa statiunile de ski, cu destinatia Paterson. (un orasel mic-mic-mic din SudEst, situat pe malul Columbiei chiar la granita cu Oregon si la vreo 2 ore de granita cu Idaho).

Despre drumul de la dus nu am ce sa va spun despre peisaje (evident!), asa ca va pot spune despre viteza de deplasare. Passatul era condus de Mihai, care aparent nu e nici el chiar vreo usa de biserica la volan. Cum in miez de noapte nu era nici dracu nici politia pe sosea, am reusit si noi sa mergem tata un pic mai… ca la Romania. Imi era tare dor sa scot si eu o medie de 140-160km/h pe o ora continua de condus. Top Speed? Iar nu va zic! 🙂 Va spun doar ca a fost exact ca cu RR data trecuta. Si va mai spun si ca jucaria mea de masina „sare” lejer in a 4-a pana la 200km/h. Si inca nu eram in zona rosie. I love my …!

Un rasarit de Baragan?
Calea ferata e de efect
La soare te poti uita, dar la vorbele mele ba...
O raza de speranta?

Am aterizat pe malul Columbiei exact la rasarit. Am stat si eu cu baietii de am mancat niste biscuiti, am vazut rasaritul, am inceput sa inteleg ceva din campul din jurul meu si m-am carat sa ma culc. Rabatat bancheta in Subaru, si dormit extraordinar de bine in portbagaj, in sacul de dormit. Mult mai cald decat in cort. Cam dificil ca eram in panta si mi-o lua curu la vale. Enervant ca eram langa o cale ferata si prima data cand a venit trenu am sarit ca ars din sac ca am crezut ca ma spulbera cu tot cu masina. Vai in ce hal m-am panicat! Am tasnit in fund cu ochii cat cepele, si nu mai stiam pe unde sa fug si incotro sa o apuc. Fermuarul de la sac tras – nu ma lasa sa scot mainile. Portbagaju incuiat – cheia cazuta pe undeva. Iar al naibii tren tot venea. Mi-a luat vreo 30-40 sec pana sa-mi dau seama ce se intampla si sa realizez ca nu e cazul sa fac stop cardiac.

Nu e el chiar One Bedroom Apartment, dar e mai spatios decat casa de 55m patrati de la Ikea 😀
Sa fie oare trenul vietii? Imi place poza asta. Mi se pare ca aduce a imagine de film romanesc vechi, comunist

Pe la un 9 asa, trezit prima data de caldura si extras din sac. Dupa vreo ora, trezit a doua oara si deschis usa de la masina. Dupa vreo inca 20 min au aparut baietii sa ma trezeasca. M-am incaltat si m-am dat jos din dormitor. M-am culcat in Paterson, am dormit vreo 3 ore si m-am trezit in Baragan. Bai frate, exact la fel arata, sa mor. Aveam o senzatie extrem de familiara. Iar pe la un 11, soarele ardea de inebuneai. Daca stateai departe de apa, batea un vant fierbinte si uscat de zici ca sufla feonul.

Pana la ora 11, baietii au reusit sa nu prinda nimic. Iar pentru asta a fost nevoie sa conduca 700km. Am decis sa punem de un gratar, asa ca am impartit taskurile: Costi curata cartofii, Cipri face salata iar eu pun ketchupul. Restul fac carnea. Nu de alta, dar nu aveam nimic altceva la noi in afara de carne: nu cartofi, nu salata, nu ketchup 😀

Pana la sfarsitul zilei au reusit baietii sa prinda doi crapi mari, un biban si inca un peste ciudat, lung si subtire. Plus inca unu pe care l-a aproape prins Costi, dar a fost nevoit sa-i de-a drumul pentru ca era prea agresiv si era sa-l traga in apa. Sau sa-l bata. Sau i s-a facut mila. Sau era pui. Sau nu mai stiu, orice alt motiv in afara de: nu a stiut exact cum sa manevreze undita si sa-l prinda pe fraier ca sa-l traga afara. I-a tras pestele teapa.

Tot timpul asta, noi habar nu aveam dar eram urmariti de o pereche diabolica de ochi, probabil de printr-un varf de deal, printr-un binoclu. Ne-a lasat in liniste si pace toata ziua sa pescuim, da’ a fost cu ochiu geana pe noi de la distanta. Nu de de alta, dar exact cand ne-am pregatit sa plecam, nici nu am ajuns bine la masina, ca in 3 minute s-a prezentat langa noi un mare SUV: Era peshtlitia!

Adica unii care se ocupa cu „wild life preserving” pe aici prin zona, si care au aparut sa ne intrebe de licentele de pesuit, si sa numere prada noastra fabuloasa. Iti dai seama ca si asta a ras de Costi acolo la distanta, cand a vazut ca i-a scapat pestele, nu? :)) Impresionant, omul stia exact cine a pescuit si cine nu, cate undite aveam in apa si ca la un moment dat, desi tot 4 undite la 4 oameni, un om avea grija de doua undite simultan. Chestie aparent incorecta. Eh, baietii aveau licente, asa ca omul nu si-a cerut frumos scuze, ne-a multumit si a plecat inapoi la treaba lui: ginitul prin binoclu.

Pestilitia in actiune!
Peshtlitzmobilul

La intoarcere am consumat al 3-lea RedBull in timp ce am trecut prin niste locuri care m-au facut sa inteleg de ce se zice ca zona asta e arida. Semanau foarte mult cu anumite parti din Turcia pe care le-a vazut intr-un roadtrip acum cativa ani. Frumos peisajul, nu am ce spune. Foarte altfel. Interesant ca este atat de diferit si totusi atat de aproape de ploiosul Seattle. Diferenta e facuta de munti, care au rol de paravan pentru nori. D-aia raman ai naibii cu saptamanile deasupra capului meu in Redmond.

Cata frunza, cata iarba...

End of story. 3 ore dormite in 40, 3 Redbulls, 4 pesti, 6 amici si 750 km. Hell yeah! 😉

22 de gânduri despre &8222;Peshte in Estern Washington&8221;

  1. Peshtlitzia …. :)))))))))))))) stai putin……

    …………………………………………..
    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

  2. Pe langa faptul ca m-am amuzat fantastic la postul asta…tin sa te felicit pentru felul in care expui „pe hartie” ceea ce ti se intampla. Stiu ca nu sunt primul care iti spune asta, dar trebuia sa iti spun si eu 😀

    Cu alte cuvinte: Bravo mah! :))

  3. jmecherieeee :X
    Si m’ai facut sa ma indragostesc de subaru’ asta :X e prea tare.. =P~ o sa’mi iau si eu unu :))
    Peisajele sunt …
    Iar faza cea mai amuzant a fost ca va ducetzi la mama dq in desert sa pescuitzi cand voi erati la 40% :)) :-bd

    deci la iarna cand vii in Ro, vino cu suby 😀 sa ma dai si p mn ;;)

    1. le vazui, de cand am citit prima data :X
      si vreau sa zic ca pasatu ala p langa suby e ca o daci p langa un ferrari.. sa’nebunesc ce dinamica era a ta.. :X iubesc masina asta 😀 vreau si eu 200km/h cu ea 😀 8-> sunt 2 masini de care sunt indragostit si in care nu am ajuns :X suby tau si volvo c30 :X

  4. Pai da bine ma … ashea ne-a fost vorba …?
    Deci ca sa se stie eu i-am dat drumul la pestele ala nu altfel ca mi s-a facut mila … in principiu nici nu ar fi trebuit sa stau de vorba cu el … dar ce sa fac … daca am suflet de maama ?

    😉

    Mergem la pescuit si de somoni aici aproape in seattle dar crap nu gasesti in puget sound …

    1. =))=)) sunt in meeting si ma bufnea rasul.=)) Am inceput sa ma uit pe geam ca sa nu se vada ca rad singur ca prostul cu capul in laptop.

      Tre sa recunosc ca abia asteptam commentul tau =))

      Suflet de mama =))=))=))

  5. Ah, chiar. Pentru cei care inca nu s-au saturat de atata apa si de atata San Juan:

    Am facut rost de pozele de la fotografa grupului. Am facut un pic de curat in ele si le-am pus aici. Sunt foaaarte marfa.

    Povestea e aceeasi, da’ aparatul face diferenta. Aviz amatorilor de tunuri. Se vad senzational muntii, iar norii zici ca stau sa se rupa deasupra barcutelor

  6. :))))) foarte tareee!!!!! inca o data m-am amuzat copios!!!!!!!sunt fanul tau nr.1 🙂 iar de peisaje nu mai spun,eram sigura ca e superb….

  7. pozele cu trenul mie imi aduc aminte de noi pe bicileta si de caruta cu tigani care ne-au furat painea de la gura 😀 ma rog… care ne-au determinat sa le „oferim” painea „cu placere”.

    Si vad ca te-ai invatat sa dormi in masina… spre deosebire de atunci cand am fost cu cortul la gura diham… si ai ajun sg care a dormit in cort :):):):):)

    1. =))=)) Da ba, uitasem de tiganii aia. Nu creeeed!! Ne-au furat painea maaah. Si eram doi copii de 14 ani. Ce jeegooosi 🙂

      Aloo alooo! Nu eram singur in cort!! A dormit si Adrianovici. Numa ca el era 3/4 mort si nu a simiti nici un fel de frig nimic… 🙂

      1. sa mor daca imi aduc minte de c blonda… esti sigur ma? eu stiu ca doar tu te-ai trezit dim suparat ca noi ne-am refugiat in masina si ai ramas sg 🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s