Deci fiti atenti faza tare: Am scris postul asta vineri, exact asa cum e mai jos. Dupa care l-am salvat in drafts, cu gandul ca il public pe seara, la ora obisnuita. Nu mi-a dat prin cap ca pana la ora obisnuita o sa fiu departe’n munti, fara acces la net. Asa ca il public azi… un pic cam tarziu, va explic imediat de ce. Pentru moment va spun doar sa acordati atentie speciala ultimului paragraf… 🙂

Hehe, asta a fost un episod scurt spre deosebire de primele doua. Am scapat si repede si ieftin. V-am spus ca astia pe aici pe highway au masini de politie camuflate in masini de strada? Adica nici o inscriptie, nici girofar, nimic. Bine, un ochi bine format le gineste relativ usor in trafic, ca sunt huge american cars din alea, gen Ford Interceptor. Si mai au unele semne dupa care le ginesti, dar ma rog. Oricum, iti dai seama ca atunci cand conduc sunt cu capul titirez dupa ele, sa vad daca imi apar din spate, daca urca de pe rampe sau daca sunt pitite in locurile special amenajate pe unde intoarce politia.

Si uite cum mergeam eu linistit pe hgwy cu motoreta, cand vad pe banda a 3-a o masina alba, care parca mirosea a politai. Pe masura ce ma apropiam de ea, ma tot chinuiam sa ma decid daca e de politie sau nu, si implicit daca sa franez sau nu. Pana ma decidez eu, fac ce fac si deja ajung in dreptul aripii din spate, cand ii ginesc bull bar-ul, si atunci imi dau seama ca e clar… e prea tarziu…

Si sa vezi tu politaiul cu pricina, cum isi conducea el masina lui camuflata ca tot omul respectabil cu limita maxima legala de 60 mph. Si cum statea omu relaxat asa la volan, se uita in oglinda si ce’i vede ochiul lui de gabor?  Pai il vede pe Raducu nostru din poveste cum venea pe Carpool cu 90+, lipit de motor, de se apropia mancand pamantul…

Iti dai seama ca in momentul in care m-am uitat in oglinda lui si am dat ochi in ochi cu el, am tras o mare incetinire de a ajuns ceberica la 60mph inainte sa apuc sa-l depasesc. Si acu incepe tensiunea…

Ma uit in fata, ma prefac ca nu e nimic iesit din comun. Ma uit in dreapta – se uita la mine. Ma uit repede iar in fata. (ah bagamias se holbeaza! La dracu, n-am apucat sa vad daca are uniforma). Mai stau 5 sec si ma uit iar – el tot se uita. (ma ce mm faci uite-te in fata ca faci drq accident de te am pe constiinta). Vad uniforma. (shit) Ma uit in fata, vad un exit. Thank god era exitul pe care trebuia sa o iau eu. Bag semnal. Incetinesc. Eu ma uit cu coada de la ochi, el se uita cu tot ochiu. Incetineste si el, ma iau transpiratiile. Intorc capul si il vad ca deschide geamu. Blestem in casca, zic de familie si de cei raposati, noroc ca nu mi se vede gura. Se uita la mine si incepe sa gesticuleze si sa tipe. Eu la viteza aia, intelegeam tot ce spune. Cu capu’n casca ma uit la el, si dau umil din cap, ma prefac ca inteleg. (da-da, ahaaa!!) In timpul asta motoreta mi se indeparta lateral de masina lui, ca se cracana banda spre exit. In continuare ma uit la el, imi face semn cu mana in semn de: „Data viitoare ti-o iei”. Eu dau din cap in semn de aprobare, si zic in casca: „Te-am pupat, la revedere!”. Sh’m-am scufundat in tunel…

Pe de alta parte, dragii mei, simt ca ma paste. Daca inainte era exceptie cand mai faceam speeding din cand in cand, acu s-a cam schimbat treaba si mi-am facut un prost obicei. Asa ca: tare mi-e ca la un moment dat nu mai scap…

Pup,
R.