Mount Saint Helens

Actiune: Doi barbati, unul roman si unul mexican, se plimba prin desert sub soarele dogoritor de amiaza. Razele puternice le ard pielea iar in jur nu exista nici un fel de adapost cat vezi cu ochii. Ultima bucata de umbra au lasat-o in urma acum mai bine de 50 minute. Fiecare pas inainte ridica nori de cenusa care apoi aluneca spre nord, spre Mt Rainier, odata cu vantul care coboara pe pantele abrupte ale muntelui. Tinerii se tarasc spre singurul lac pe care l-au vazut in zona atunci cand erau la altitudine. Stiu ca trebuie sa se indrepte spre Nord ca sa ajunga in ceea ce parea a fi o zona mai racoroasa adopostita de arbustii crescuti in mlastina de la marginea lacului. In timp ce coboara, ei poarta discutii interminabile incercand sa se invete unul pe altul limba materna, folosind ca mijloc de comunicare singura limba comuna – engleza. „How do you say: „My name is Radu and I am from Romania” / „Mi nombre es Radu y soy de Romania” / „Whaat? Say that again!” / Mi nombre es Radu y soy de Romania” / „Aha… (!?)” / „But how do you say the same thing in Romanian?” / „Numele meu e Memo si sunt din Mexic”  (and so on…)

Ashes to ashes and dust to dust...

Context: In Mount Saint Helens National Volcanic Monument peisajul arata incredibil. Ca sa ajungi la munte trebuie sa conduci printr-o vale uriasa, la inceput plina de vegetatie, care te te face sa te gandesti doar la prosperitatea si bogatiile naturii. Insa pe masura ce te apropii incep sa vezi efectele devastatoarea ale unui vulcan care a erupt de curand. Mai exact pe 18 Mai 1980, Mt St Helens a erupt cu o forta atat de mare incat tot varful si o mare parte din versantul nordic s-au prabusit odata cu tasnirea lavei, formand cea mai masiva alunecare de teren din istorie. Inaintea eruptiei, lava se strangea in interiorul vulcanului si il facea pe acesta sa se umfle cu aproape 2m pe zi. Pana cand la un moment dat cand o ciuperca uriasa de cenusa a fost aruncata pana in stratosfera in timp ce lava a explodat lateral pur si simplu niveland o suprafata de 600 km patrati de padure. 30 de ani mai tarziu lucrurile nu arata mai verzi. Pe masura ce te apropii, decorul cu copacii verzi se transforma ajungand de la trunchiuri uscate si moarte pana la kilometrii intregi de cenusa si stanca, intr-un peisaj parca decupat de pe o planeta extraterestra. In 2004, vulcanul a redevnit activ, si este din nou monitorizat indeaproape de echipele de cercetatori.

E frumos al dracu, va zic. Breahtaking
Ma oi avea io burta, dar daca inca se mai vede muntele inseamna ca stau bine, nu? 😛
Cam cea mai periculoasa parte din traseu. Daca o luai la vale te mai opreai 4-500m mai jos

Concret: Ce s-a intamplat de fapt este ca, la intoarcere din Oregon, ne-am oprit sa facem un hike despre care am auzit ca este senzational pe Mt St Helens. Desi nu este prima zona vulcanica vazuta in viata mea, am ramas totusi cu gura cascata cand am vazut peisajul si masivul vulcan care se inalta nepasator langa mine. Tura nu a fost foarte lunga, cam vreo 4 ore asa cu tot cu popas, dar nici nu am ajuns prea departe. Adica de sus de unde erau facute pozele alea am reusit sa ajungem pana jos in vale, langa un lac. Destul de mult de mers totusi, da’ hike-ul complet, care te duce pana pe vulcan la o cascada, ar treb sa dureze cam 9-10 ore dus intors. Si mai mult de atat, poti chiar sa il escaladezi si sa te urci pana sus langa crater. Or course ai nevoie de o echipa ceva pentru asta, dar oricum e de senzatie.

Va rog sa nu subestimati distantele. Uitati-va la omuletii aia cat de aproape par si cat de mici sunt

Cum spuneam si mai sus, va rog sa nu subestimati distantele. Al dracu munte e atat de grandios, si valea atat de mare, ca iti da impresia ca una-doua ajungi pana la el. Ei bine, in prima poza cu el, in linie dreapta sunt 8km pana acolo. Canioanele alea de prin vale, nu sunt deloc mici, sunt de fapt ditamai prapastiile. Daca ajungi in vale acolo jos, asa total neadapostit si expus, de simti ca cel mai mic dintre gandaci, intr-un mare lighean si cu un gigant langa tine.

Pe de alta parte, as zice ca tura astaa nu e una simpla deloc, nu din cauza dificultatii terenului, cat mai mult din cauza faptului ca nu ai absolut nici o umbra pe parcurs, si ca te bate soarele in cap intr-un fel cum rar patasti. Trebe multa multa apa sa ai, mult mai multa decat estimezi normal. Noi am crezut ca avem destula si tot a trebuit sa „imprumutam” oleaca dintr-un parau gasit pe parcurs. In afara de asta chiar frumos. Primul hike totusi facut intr-un astfel de peisaj. Interesant era ca dupa ce m-am uitat 4 ore la vulcanul ala, cand am ajus inapoi, privelistea aia inca ma soca.

Astia mai intersati asa de Discovery-style videos, pentru mai multe detalii legate de eruptia lui St Helens din 1980 vedeti clipu de mai jos. Pentru restul, vedeti toate pozele aici. Hai va pup!

PS. Total offtopic, pentru aia mai romantici dintre voi, uite aici un post dragut pe care l-am gasit din greseala – De ce iubim femeile. Blogul lui Bogdan cred ca seama un pic cu al meu ca idee si scop. Nu il cunosc pe baiat, dar din ce inteleg este un roman care face facultatea in New York si foloseste, ca si mine, blogul ca mijloc de comunicare pentru a pastra legatura cu lumea. (Atentie John, care era in cautare de astfel de bloguri :P)

R.

29 de gânduri despre &8222;Mount Saint Helens&8221;

  1. a nice one…me liikes this post 🙂
    puterea naturii este una dintre cele mai mari alaturi de puterea obisnuintei 🙂

    eu nu cred ca voi citi acel blog cu femeile 🙂

  2. Frumos, in sfarsit cineva care a mai urcat pe St Helens! Cat a durat? La mine parca nu se mai termina ziua, ultimii 200m prin grohotis urcam ca melcul. 2 pasi. stop. inca 2… n-a mers, hai macar unul. stop. si la neatentie alunecam 5 inapoi.am avut exact 2 minute de stat sus, si am coborat pe noapte jumatate de traseu. Unele traume la degete inca se mai vad, desi maine-poimaine se face anul! 🙂

    1. Ah.. dand scroll la poze, sarisem peste pasajul ‘Concret’ :)) pai ce-i asta Radule, urcam pana la primul view point doar?! oricum, gandul este cel bun. Data viitoare lanterna, apa si pana sus! urci intai prin padure cam o ora, apoi stanci de larva intarita vreo 6-7 ore – nu te lasi amagit de faptul ca pare sa se termina, ca ti-a zis unul si altul ca sunt vreo 3-4 ore maxim; nu se termina niciodata! decat dupa 6-7 ore cand nu te mai astepti, apoi grohotis inca vreo ora. dar merita.

      1. Io ma intreb unde drq ai vazut tu padure pe muntele ala ca io nu am vazut nici un muc de copac, nimic, chior, chel, zero, nada am murit de cald si de bataie de cap de soare 🙂
        Dar na, te inteleg si pe tine daca ma gandesc mai bine, ca de la atata soare incepi sa vezi chestii, mai o fata morgana, mai o imparatie plina de bogatii, mai o padure verde si deasa in mijlocul cenusei, na… de inteles 🙂

        ehe, data viitoare m-as arunca direct la urcat pana la crater daca tot facem treaba. Da’ imi trebe echipa de amatori intai 🙂

        1. mhm, siiiguuur caaa daaaa… arata-mi si mie padurile alea vaste in pozele de sus 😛

        1. pai si ce ai de gand sa faci in legatura cu asta? Repara problema, hai, ca din cauza ta ma tarasc io 54 de ore in avion 🙂

        2. Oh reeeaeaaaally? A mea a fost ideea, nici nu mai stiu? Oricum, mersi mult de tot! Nu stiam ca e totul din cauza mea. Eu credeam ca vrei sa vezi lei si din astea :))

  3. tare !
    ai scris si tare, dar ai o mica problema, dinc ate stiu eu [nu ca as fi vreun expert la romanagramatica dar ] cand povestesti trebuie sa folosesti trecutul…

    u de cand ai tatuaj mah ? si mai ales p SOLD /:) ? e un M ? :))

    1. depinde ce vrei sa exemplifici, nu crezi? In cazul de fata era un scenariu, inceram sa te fac sa vezi situatia ca si cum ai fi de fata. Tocmai de-aia am si scris „Actiune”. Duuh 🙂

      Iar tatuaj am de anu trecut, de prin noiembrie. Nu e doar un M, e un pic mai complex decat un M 🙂

      1. si totusi, complexitatea sa zicem ca o inteleg pentru ca normal ar trebui ca fiecare tatuaj sa aiba o poveste, imi palce sa ced ca si al tau are, nu ca l’ai facut asa ca sa fie in trend…
        dar de ce pe shold? nu inteleg chestia asta cu sholdu’… pare feminina rau..

        1. nu-mi aduc aminte cand te-am intrebat ce parere ai… 🙂

          Acolo mi s-a parut mie o idee buna na, tu fa-ti-l in frunte daca iti place :))

    1. ma bucur ca-ti palcu, ma bucur. Pai poate vorbim de Craciun cand vin acs. Poate facem revu impreuna undeva la munte o treaba… 😛

      Da’ blogu omului il citisi?

        1. Pai hai sa auzim si noi de o planificare atunci, o idee, o locatie v-ati gandit? 🙂

          Io as cauta ceva inspre Sibiu, ca vreau sa ajung si pe la veri. Ce ziceti, merge?

    1. pai depinde, daca am timp si daca am net, da, cam asta e planul. In primele zile sigur nu ca o sa fiu in Kruger si o sa dorm in tarana cu leii… dup-aia depinde pe unde m-or mai purta drumurile 😛

      In mare parte sunt aproape sigur ca o sa gasesc net la cazarea din CT, ca acolo e fita 🙂

      Iar de stat stau pana pe 16 sept. Daca nu public nimic pana atunci sa vezi catamai cartea punblic cand ma intorc. Cre ca fac 120 episoade, mai mult ca the young and the restless :)))

      Da’ pana la urma tot nu mi-ai explicat ce faci cu marele albastru si cu toaca la biserica 😛

      1. o sa lucrez la un startup impreuna cu un tip care a fost la brom, dar nu l-am mai prins. sa vedem ce-o iesi. pe acolo o sa bat toaca. in principiu o sa fim in chilie vreo 5 maicute si maic..

        1. Bravo ma ce sa zic, batfa multa! Sa dati lovitura.

          Ai ceva curaj ma gandesc! AI numa grija cu startupurile ca apar si dispar ca ciupercile 🙂

  4. :)) esti tot mai tzaca… „actiune,context,concret „! dar cred k de la soare ti-i se trage :))))) una peste alta este super postul,super zona,iar pozele nu mai vb…. mai Radu,sa sti mai,k asa cu burta in care ai investit dar nu prea mult cred :))) te-ai facut mai frumos (nu ca pana acum nu ai fii fost ),dar imi place cum dai in pozele astea 🙂

    1. :)) improvizam draga, improvizam sa tinem cititorul interesat si alert. Monotonia nu ne plaaaceee… de ce oaareee?

      Hai ca mai amuzat cu frumusetea aia. Mie mi se pare ca parca ma fac din ce in ce mai flufy asa, pufos. Burta intr-adevar nu asa mare de cand sunt mai veggie, da parca sunt pufos asa, cu sunculite pe lateral si pe spate :))

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s