AdS: Haifa Hofa si un Punto

A doua zi in Africa ne-a prins treziti la 5 dimineata. Targetul pentru aceasta prima zi de aventura era sa o luam spre Nord Est si sa atingem Kruger National Park pana pe inserat. Stiam clar ca nu e cazul sa conducem dupa lasarea intunericului, asa ca ne-am trezit de dimineata ca aveam un drum lung peste zi. Era prima data cand ieseam din Joburg si nu stiam ce ma asteapta. Aveam mari emotii pentru ca speram din suflet ca feelingurile mele sa se adevereasca si tara sa nu fie la fel de periculoasa ca Hillbrow. Ca altfel ma gandeam ca am dat de dracu…

Drumul era lung si pe direct, iar noi ne-am gandit sa-l ocolim si mai mult ca sa ajungem pe ceea ce cartile spun ca se numeste Panorama Route. Pe aici trebuia sa gasim ca sa vedem God’s Window, The Rondavels, The Potholes si nu in ultimul rand Blyde River Canyon. Am facut noi niste research, am cautat viewpoints-urile alea, le-am pus pe harta si ne-am organizat de un traseu. Asa ca hai la drum!

Ruta a fost superba

Prima belea a fost cand am descoperit ca inventarul spatiului in portbagaj ne da pe minus. Ma asteptam sa aiba Ale o vaaliza mare, da’ parca nu credeam ca e fix cat portbagajul de la Punto. Adica exagerez, nu era chiar fix, mai puteai sa inghesui pe langa hartia igienica, conservele si sacii de dormit. Buun, deci prima penalizare: va trebui sa conducem toata tara cu o valiza pe bancheta. Deloc nu imi placea cum suna asta dar nu aveam multe de ales. Asa ca am camuflat-o cum am putut intre scaun si bancheta, am mancat un mic dejun si ne-am intins la drum.

Initial am fost socat de cat de belea aratau autostrazile de aici. Nu ai fi zis ca esti in vreo tara din lumea a 3-a. Daca am judeca dupa autostrazi, pai daca astia sunt in lumea a 3-a, atunci romania e cam in a 7-a asa. Oricum nu m-a tinut mult socul, ca am iesit rapid de pe highwayul care tinea sudul si nici ca l-am mai vazut pentru restul excursiei.

Meet Gods Window

Pe drum am gasit un orasel extrem de mic – Graskop – care m-a uimit sincer si care mi-a dat exact speranta de care aveam nevoie. A fost primul orasel turistic pe care l-am intalnit. Era prima zi cand eram in afara Joburgului, asa ca atunci cand am vazut un orasel in care turistii coboara din masina si stau pe tereasa am inceput sa pot sa sper ca poate tara nu este la fel de periculoasa ca si Joburg. Si slava domnului am avut dreptate. Bine, am ajuns de-a lungul roadtripului si in sate / localitati in care nu imi doream sa fiu nevoit sa ma dau jos din masina ca sa pun benzina, deci nu va imaginati chiar ca era raiul pe pamant. Dar orisicat, tara in general este chiar ok – oamenii mai traiesc si dintr-o agricultura, un pom, o pruna o treaba. Nu e chiar ca la oras. Era prima data deci, cand vedeam asa ceva:

Stiu ca pentru voi arata normal, dar pentru AdS arata ca raiul pe pamant

Va dati seama, dupa WRXul de acs, ce nebunie era cu Punto cu motor de 1.4 in depasiri, nu? N-auzeai in masina decat „Hai faaa!, hai cu tata ca murim aici cu tine de gat!!” sau cand se lansa intr-un viraj si nu apuca sa se reechilibreze la timp mai auzeai cate un „Hoo faa ca ne rasturnam”. Eh, suntem rai acu, ca ne-a dus Haifa (sau Hai-fa) prin toate hartoapele planetei, sa mor! Dupa cei 750 km facuti doar in prima zi (toti pe stanga!) ne-am dat seama ca ceva am estimat foooarte prost atunci cand am spus ca roadtripul nostru va fi undeva pe la 2500 km. Si intr-adevar ceva estimasem fooaarte prost…

Meet Blyde River Canyon

Belea, va spun!

Dupa indelungi kilometrii parcursi am reusit si noi sa ajungem intr-un final la Blyde River Canyon. Sa se noteze primul obiectiv atins relativ unic (sau rar) in lume, pentru ca nebunia asta de canion cica ar fi al 3-lea cel mai mare canion din lume si primul dintre ele care este verde. Ca celelalte doua sunt sterpe ca fruntea mea. E frumos ce sa zic, si nu ma refer acum dar la canion cat si la drumul pana acolea sus pe el de unde e facuta poza. Din pacate eram cam in graba asa ca nu am facut prea multe poze pe drum.

Orisicat viewpoints-urile astea si-au meritat banii. Mai departe The Rondavels sunt alea 3 palarii pe stanca de le vedeti in poza de mai jos. Eh aia nu e prea senzatie. In schimb The Potholes da! Desi pozele nu sunt prea senzatie am observat cu mahnire, va spun eu ca The Potholes sunt niste formatiuni create intr-un nu-sh-ce-mod de nu-sh-exact-cine care le-a facut sa arate nu-sh-exact-cum de belea. Interesanta locatia doar ca sa stai asa cateva minute sa te gandesti la cum isi face mama natura treburile. As I said in poze nu prea am prins mare lucru. Nenorocirile alea de gropi se intindeau pe cateva sute bune de metrii patrati, da se pare ca am omis sa fac si o poza de ansamblu.

Cam asa arata The Potholes. Niste gropi nenorocite.🙂

...si Un Tampit

Am uitat sa va spun o curiozitate descoperita drum. Se pare ca sudafricanii astia sunt un pic piromani asa. Le place oamenilor sa-si de-a foc la ogoare si sa se duca acasa si sa se intoarca a doua zi sa vada ce s-a intamplat. Deci erau pe drum zeci de hectare intregi care ardeau mai nene. La un moment dat am trecut cu masina atat de aproape ca mai ca ne sufoca fumul. Practic focul era in sant langa noi sa mor. O sa vedeti in poze cum era treaba, da’ e tare ciudat. Ca am intrebat si eu lumea, si nu erau nici focuri aprinse de soare si nici controlate. Cica erau puse pur si simplu de „nasty people”. Si am vazut asta mai multe zile consecutiv, inclusiv dupa ce am plecat din Kruger. Iar acum pozele cele mai senzatie, pe care le-am pastrat pentru la sfarsit🙂

Meet Blyde River Canyon

The Rondavels again

In afara de asta ce sa va spun, ca am zabovit ca fraierii cam mult pe la viewpoints alea si pana ne-am trezit noi sa o luam spre Kruger deja se facuse 3 jumate. Degeaba am dat eu blana cat am putut (de fapt cat a putu Haifa) ca tot nu am ajuns la intrarea in Kruger pana la ora 5. Problema e urmatoarea: este interzis sa intrii in tabara dupa lasarea intunericului, adica ora 6. Iar de la intrarea in parc pana la intrarea in tabara faci peste o ora daca tii limita legala. Vine Ale la mine si imi zice: „Ba du-te si exercita-ti calitatile de PM, ca astia cica de la ora 5 nu ne mai lasa sa intram, ca e prea tarziu si ca sa ne descurcam. Du-te si convinge-i ca eu sunt dev si n-am reusit”.

Eu iti dai seama plin de draci si obosit am crezut ca sar peste tejghea sa il iau pe ala de gat. „Baaa baieti ati inebunit? Credeti ca am venit pana aici degeaba?” /  „Pai ca stii, ca nu e voie, ca carrr, ca maarr, ca nush cum sa fac…” / „Ba pe net scrie ca daca intarzii tre sa platesc amenda si ca imi dati escorta pana la tabara.” / „Da da aia de la tabara au zis ca nu te pot ajuta.” / „Da-mi-ii mie la telefon!” / „Pai ca stii ca..” / „Da-mi-ii ma la tel n-auzi??” :)) Ma rog, dupa niste negocieri cu sefu’ taberei a trimis omu masina dupa noi, ce dracu sa faca? Asa ca uite cum am asteptat vreo doua ore stand in cur pe jos in fata masinii sa vina escorta sa ne ia sa ne duc la tabara. Si am platit doar pe amenda cam de 2.5 ori mai mult decat am platit pe intrarea si cazarea pe toate 3 zilele :)) Dar na, aia e, no pain no glory! Daca nu riscam nu reuseam sa facem toate astea de mai sus.

Ca aurolacii

Pe drumul spre tabara am mers inceeet, cu 50 la ora ca era rangeru in fata noastra si cica e ilegal mai repede🙂 Asa ca am avut timp sa realizam deja ca suntem in Kruger atunci cand am vazut pe marginea drumului primii doi pui de hiena. Spune tu ca nu erau chiar simpatici. Oricum, dupa ce am ajuns intr-un final in tabara, am platit amenda, am facut checkin si ne-a condus dl Ranger pana la cort. Da, am uitat sa va spun ca eram cazati in cort. Dar genul ala de cort mare, Army tent asa, cu 4 paturi in el.

Zici ca-s doi catelusi pufosi

Si trag eu masina cam la 3m de cort, undeva unde pare loc de parcare si ma dau jos. Constat ca am parcat cam aproape de un gard, ca deschid greu usa. Un gard?? Un gard ciudat, doar din plasa de vedeai prin el si doar de vreo 2m intaltime. Ce gard e asta??

„Excuze me, sir, this is not the last fence of the camp is it?” / „Yes is it, why?” / „What do you mean it is? It can’t be! Oh shit, it’s electrified, it is! Isn’t it??” / „I just said that! You should be able to see the animals in the other side.”

Si in oboseala mea abia incercam sa constientizez ce tocmai mi-a zis omu cand incep sa aud niste urme taraindu-se prin frunzele cazute. Ma uit incolo si vad niste ochi reflectati in lumina de la Punto, care se opresc si se uita animalic la mine.

„Oh fuck! Oh fuck what the fuck is that?? Shit it’s looking at me! Fuck I wanna move the car. Shit I am not going back next to that fence! What the fuck, how can you do that?? My tent is 4 meters away from that fence!” / „That’s the whole idea sir! Welcome to Kruger!”
Si pleaca…

Am descoperit imediat ca ochii erau ai unei hiene, care statea in semi intuneric si ma pandea sa vada ce fac. Va dati seama ca m-am cacat pe mine instant, nu? Era si de la oboseala, ca dup-aia hiena noastra trecea pe acolo in fiecare seara. Absolut in fiecare seara, ne-am imprietenit cu ea chiar. Putzea ca dracu de fiecare data cand trecea, dar in afara de asta la vreo doua seri mai tarziu m-a lasat chiar sa ii fac o poza.

Our friend. The Hyena. Si minunea aia era gardul. Iar eu acum stateam cam la jumatatea distantei pana la intrarea in cort. Na adrenalina!

Apropo de oboseala, in seara aia a fost singura data cand m-am si dat cu spray de tantari, ca obosit cum eram nu vedeam decat malarie zburand in jurul meu. Dup-aia am decis ca nu mai e nevoie, ca putzea al dracu de rau. Na ce sa spun n-am dormit chiar bine in prima seara, ca a inceput si ploaia si vantul, de se auzeau toate sunetele planetei in cortul ala. Va dati seama ca auzeam fiecare pas de animal care trecea pe langa gard si la absolut fiecare saream din pat cu lanterna si cutitul in mana. Noroc cu Ale ca a stat sa vegheze – Si-a pus dopurile anti-zgomot in urechi si a dormit lemn pana dimineata. Cum ma?? Cum sa faci asa ceva cand dormi intre animale? Cica macar sa nu le auda cand vin, ca mai bine o mananca in somn :))

Cam atat pentru astazi. Hai ca am facut un post kilometric, dar vroiam mult sa ajungem in Kruger in seara asta🙂 Dat fiind faptul ca initial erau ~15Gb de poze, le-am organizat in 4 parti ca sa aveti sanse sa le si vedeti, ca altfel va luati cu mainile de cap cred. Prima parte, care include ziua in Joburg si drumul pana in Kruger am publicat-o deja aici. Restul sunt pe vine odata cu posturile si pe masura ce apuc sa le „curat” de dubluri si nashpi.

Hai ca pup, si revin cu poze si poveste din all mighty Kruger.
R.

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , , , , , | 29 comentarii

Navigare în articol

29 de gânduri despre „AdS: Haifa Hofa si un Punto

  1. mazi

    🙂

  2. Devule, be hardcore!
    Ce rottweiler, ce pitbull, Get a real pet:

  3. Foarte tare! Si cum ma, animalele erau dupa gard de 2m electrificat si iti era teama de ele?

    • Radu Mocanita

      ba era electrificat doar in varf, pe ultima bucata, ca doar nu vroiai sa se faca oamenii kebab. SI da, nush cum sa-ti spun da eu imi imaginam un gard de lemn masiv inalt de 3-4m.

      Bine ca faci tu pe viteazu acu, da’ acolo pe loc gardul ala chiar nu te facea sa te simti prea in siguranta sa stii🙂

    • Radu Mocanita

      me glad u like it. Da’ stiu exact unu anume care o sa iti placa tie si mai mult, ala de dupa ce am plecat din Kruger, ca e cu hike asa cum iti place tie😀

  4. boo

    misto poze.
    auzi, am o intrebare usor out of topic: in agile sau chiar scrum pe cate categorii se impart taskurile si bugurile? tu erai smecher cu astea

    • Radu Mocanita

      „usor out of topic”? :)))

      nu prea inteleg idea de categorii… Din cate imi amintesc nu erau categorii deloc. Era doar un backlog botomless, in care se punea accentul pe cat de divided e un task in numar de ore, nu pe categoria din care face parte. Adica, daca e ceva de facut la el, atunci e un workitem si intra in backlog. Nu prea conteaza daca e bug, code refactoring (gen Engineering Excelence) sau feature.

      Acu, in fct de cat de important e il pui mai sus sau mai jos in backlog, ca un P0 bug s-ar putea sa vrei sa il faci mai repede decat nush ce feature sau un code refactor.

  5. „hai fha” =)))))))))))))))

    panicat mai esti ma :))) cred ca hienele alea au sarit gardu ala de 2 metri si au simti ele ca ai un cutit in mana, si li s’a facut frica :))

    gg!

    • Radu Mocanita

      :)) ma sa stii ca sunt mai fricoase decat par. Cand m-am apropiat de ea sa ii fac poza, s-a ferit, in nici un caz nu s-a facut ca ma ataca sau altceva.

      Dar bine, asta se intampla in general cam cu toate animalele salbatice. Atat timp cat au ce vana din categoria pe care o cunosc, prefera antilopa in locul tau. Ca tu esti un strain si nu prea stie cum sa te ia, cum ataci, etc. E un mit cum ca toti pradatorii vor doar sa te manance… 🙂

      Ma rog nu am incercat sa desfac inca mitul asta, dar daca te oferi cobai fac eu cinste cu drumul pana in ads😀 Sau mai bine pana la mos-martin la noi la Brasov, ca si ala tot la categoria „animale salbatice” intra.

      • :)) ba sa stii ca cu mos-martin m’am intalnit chiar pe munte [ma rog, i’am auzit ragnetu’ de parca era la 50-100 m de noi], nu chiar la Brasov, mai pe la Sinaia asa😀 nasol moment :>

        dar nu ma supar daca zici u ca faci cinste pana in ads, merem si vdm cum reactioneaza pui aia de hiena care apar noaptea pe sosea daca ne dam jos din masina😀 sigur daca’mi dai cutitu’ ala [ care are deja o experientza in ads] nici nu trebuie sa ma mai dau jos, doar il arat pe geam si’am rezolvat toata treaba. Ala e cheia :> Ma fac io mare, si ti’l fur :))

  6. Adina

    :))) tare….. tu nu ai invatat de la maicata faza cu dopurile in urechi? :))

    • Radu Mocanita

      :)) ma am invatat-o da io nu pot sa stau asa calm. Eu sunt bataios, io vreau sa le stau in gat cand ma mananca, nu asa oricum😛

  7. Radu Mocanita

    vai ce ma bucur, cea mai mare bucurie a mea in dimineata dupa ce am pus un post e sa vad muuulte commenturi asa cand stau la cafea😀

    M-ati fericit in dim asta😛

  8. just julz

    da handi si mie mi-e placut postul haha si pe asta l-am citit din 1 in 1🙂 cred ca ma impresioneaza africa totusi ca asta a fost lung dar mi-a placut

    deci mai ai de invatat ca PM😛

    • Radu Mocanita

      :)) Pai de ce ma? All in all am obtinut ce vroiam nu? Mi-am luat escorta😛

      Si da, cre ca asta a fo cel mai lung post din istoria The Aventura. Chiar ma mir ca ai reusit tu sa citesti atat fara sa uiti pe unde ai ramas🙂

  9. Pingback: AdS: Hai cu roadtripul ala « The Aventură

  10. Pingback: Peru: The road to Amazon | The Aventură

  11. anna

    Draga Radu, iti marturisesc faptul ca m-a captat puternic blog-ul tau, si treaba este ca citesc de la serviciu (ca deh, acasa ma asteapta teroristii si crima organizata). Treaba cand o mai fac, pentru ca stau justitiabilii la usa si referatele de evaluare…!!

    Bineinteles ca parcurg toata Africa de Sud, cum credeai! Mi se pare senzationala si mai ales modul in care prezinti lucrurile imi place mult! Ca asta a contat in primul rand …pentru ca de citit carti si vizionat documentare …

    Intrebare: pozele alea cu sezutul pe marginea stancii sunt ”pe bune”?? Pentru ca, oricat ”nerau” de inaltime ar avea sau oricat de antrenat ar fi, fara corzi cu care sa se asigure, greu de crezut este ca cineva ar sta asa si relaxat pe deasupra! Si inca ceva… Punto ala este erou, nu?

    • Radu Mocanita

      hehe, da, sunt pe bune!🙂 Dapai era ditamai stanca sta acolo de milioane de ani care erau sansele sa cada exact cand calc eu pe ea cu cele 70kg ale mele?? :))

      Ma bucur ca o parcurgi pe toata. Auzi dar care ti-e strategia sa treci prin tot blogul? Ai luat-o de la „Si plec” si tot dai next?
      Ah BTW ar trebui sa citesti si Peru, tot asa din scoarta in scoarta. E cel putin la fel de atragator ca Africa, dar un pic mai axat spre istorie si trecut

      Dar in fine, nu-ti mai dau hinturi ca ajungi sa nu mai faci munca si apoi te am pe constiinta. BTW cand iti palce ceva mult, mai baga un share din cand in cand, ma mai ajuti cu views😀

  12. anna

    Nuuu ca o sa cada stanca ma temeam, ci ca ai sa ametesti din cauza inaltimii, ca stateai asa, neasigurat!

    Pai, legat de strategie (ca se pare ca am ceva de citit), vreau sa il citesc pe tot! Am inceput cu ER (care mi-a placut tare pentru ca l-ai povestit amuzant rau), apoi, aleatoriu, cum am ceva timp.

    Deja simt ca ai fost acolo, pe cuvant!

  13. anna

    Pardon, simt ca AM fost acolo!

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.