Citindu-l pe Bruckner

Eu nu citesc prea mult. La dracu de fapt pot sa spun ca eu nu citesc deloc. Nu vreau sa credeti ca prin postul asta incerc sa imi dau aere de mare cult si cititor. Singurul moment in care mi se intampla sa mai citesc cate un roman este atunci cand ma duc in concedii si profit de plictiseala de pe vreo plaja ca sa imi umplu timpul cu o carte. Totusi nu vreau sa credeti ca o vad ca pe o obligatie – in nici un caz. Este singurul moment in care egoismul meu in materie de timp imi permite sa irosesc cateva ore, altfel pretioase, ca sa ma cultiv. De fiecare data cand aveam nevoie sa citesc cateceva, ii ceream parerea Mirunei. Ea se pare ca a mirosit rapid ce-mi place mie, ca mi i-a recomandat rapid pe Bruckner, Houellebecq si Beigbeder. Toti autori francezi, toti cu un plus de nebunie si o nota de boemitate in stil. Oamenii astia, in cele maxim 10 romane pe care le-am citit in toata viata mea, m-au facut de multe ori sa imi schimb anumite perceptii asupra vietii. In special asupra relatiilor si modului in care tratezi dragostea sau gelozia.

Bruckner e nebun. Scrierile lui te ravasesc cu totul, te intorc si te agita. Mult exagerate, sunt descrierea perfecta a unor stari si stereotipuri. Autorul asta reuseste fara probleme sa-l aduca pe personajul principal intr-o situatie deplorabila, mizera, imposibila. Personajele lui sunt niste fiinte oribile, de cea mai joasa speta care isi exercita influentele personalitatii asupra oamenilor din jur reusind sa ii tarasca in cele mai jegoase crapaturi ale vietii. Personajele lui ajung in siuatii care te fac sa crezi ca mai jos de atat nu se poate. Ca tradarea prietenilor nu poate fi mai dureroasa sau ca dragostea nu poate sa ti-o traga mai rau de atat. Si exact atunci, intoarce situatia, facandu-te sa crezi ca se imbunatateste, cand de fapt ti-o afunda si mai rau. Exact cand credeai ca personajul a atins fundul vietii, iti arata ca in viata lui fictiva sa poate si mai jos. Si mai adanc. Si mai negru si si mai infect.

Nu am citit nici o carte a lui Bruckner care sa nu ma scandalizeze. Care sa nu ma intoarca si sa ma rascoleasca cum nu a reusit nici un film niciodata. Avand ca subiect preferat prostitutia, Bruckner reuseste sa puna in propozitii dragostea devianta, aia care te omoara si care te sufoca, aia care te strange de gat si te trage intr-o groapa de rahat. Aia de care nu poti sa scapi orice ai face. Aia care te face sa iti doresti sa nu fi intalnit niciodata persoana care te tine prizonier in propria-ti viata si care te face capabil de actiuni mizere care nu te caracterizeaza. Acea persoana pentru care porti o dragoste atat de mare incat pasul pana la ura e doar o inclinare si care uneori te face un om rau, cu totul altfel fata de ce ai fost candva.

Hotii de frumusete m-a uimit si impresionat. Am gasit acolo un autor cu o imaginatie extraordinara si cu o minte incalcita care gandeste tot felul de comploturi pentru a-si ingenunchia personajele. Dar abia acum cativa ani, cand am citit Luni de Fiere, am fost cu adevarat socat. Acolo am gasit un limbaj explicit despre un comportament sexual deviant, care descire o dragoste turbata, tampita. I-am inteles personajele lui Bruckner intr-un mod care m-a uimit si ingrijorat. Desi exagerate, le-am inteles trairile si deceptiile care le-au impins catre niste acte abominabile. Niste dovezi de iubire care arata sacrificiul absolut. Niste martiri nebuni carora le lipseste o doaga.

Cand am fost in Africa am inceput sa citesc Iubirea fata de aproapele. Din cauza ca nu am reusit sa o termin in avion, nu am reusit sa las cartea aia din mana nici cand am ajuns. Autorul asta are un talent macabru extraordinar care te face sa te lipesti pur si simplu de cartea aia ca scotch-ul de o coala. In cartea asta am gasit ca noutate motivul prostitutiei dus la extrem, dar in acelasi am gasit influente clare din dragostea mortala din Luni de fiere dar si parte din actiunea din Hotii de frumusete. Desi nu la fel de cruda si devianta ca Luni de fiere, Iubirea fata de aproapele se afla fix la jumatatea dintre primele doua capodopere. O lectura senzationala pentru cei care au stomacul sa o duca pana la capat.

Va pup! Si va recomand cartile astea pentru o dupamasa pe plaja, cu un cocktail in mana, cand nu aveti nici un stres la care sa va ganditi. Apropo stiu ca asteptati ceva de Ads da am scris postul asta sub influenta cartii pe care am terminat-o acum 5 min iar acu mi-e prea somn sa va zic de Kruger. Plus ca inca mai fac curat in poze🙂
R.

Categorii: Off topic | 5 comentarii

Navigare în articol

5 gânduri despre „Citindu-l pe Bruckner

  1. boo

    Meet a new face of Radu!

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.