AdS: Kruger. It’s a must!

Soarele african rasarind peste savana

Da mai deci dupa scurta paranteza care ne-a bruitat ritmul, va continui povestea africana cu Kruger National Park. Dupa cum va spuneam, locuiam intr-un cort. Unu mare asa, de tigan din ala bogat. Sau de nunta, depinde cum privesti lucrurile. Foarte tare oricum, mult mai autentic asa. Nu pot sa ma plang, ca mi-am cautat-o singur. Foarte curat locul oricum iar baile, desi comune, aratau si ele foarte bine. Iti dai seama ca in Kruger vin numai turisti, localnici nu prea.

Mai de cu seara asa. Era chill sa stai seara aici cu laptopul, mai scrii o notita pt blog, mai vezi o hiena, alea alea

Dupa 3 zile si 450 km in Kruger, Haifa arata intr-un maaare fel!

Somnul de dupa amiaza?

Oricum jos palaria pentru Kruger ca este senzational! De fapt senzational e incorect, nu e senzational cat este uluitor. Nu cred ca va puteti imagina ce inseamna sa fi intr-un astfel de parc pana cand nu ajungeti acolo. Eu cel putin nu am reusit inainte. Cateva facts, parcul asta are 350km de la Nord la Sud si ocupa o suprafata totala de aproape 20 000 de kilometrii patrati (peste 2 milioane de hectare).

Noi am reusit performanta sa conducem 450km in doar 3 zile si nu vazusem decat o foarte mica parte din el. Pe suprafata asta alearga libere sute de mii de animale. Si cand zic asta nu exagerez, ma refer efectiv la date oficiale: 17 000 zebre, 11 000 elefanti, 15 000 girafe, 3000 hipopotami si tot asa. A, era sa uit de cele 90 000 de Impala, care sunt un fel de antilope ff dragute si care au, apropo, carnea extrem de gustoasa. Zise vegetarianul din mine dupa ce a mancat o tocanita traditionala sudafricana de Impala.🙂

Stiu ca e frumusica foc, da e si gustoasa, zau!

Pe acolo vedeai cate un elefant relaxat cum mananca sau cum se balaceste in apa facand dush cu trompa

Ok revenind la facts, parcul are 9 porti de intrare care iti ofera acces catre una dintre cele 13 tabere principale. Plus multe altele mai mici, mai „neprincipale”. Am ajuns si eu in cateva dintre taberele astea, cautand ceva de macare si arata senzational. Nu vreau sa intelegeti prin asta lux, in nici un caz. Dar sunt plasate in cele mai misto pozitii, cu vedere din restaurant peste cate o vale sau o albie de rau prin care isi fac veacul animalele. Aici, in Letaba (tabara in care dormeam noi) am baut cea mai misto bere din viata mea. Locul asta poate concura perfect la „cele mai misto locatii in care ai baut o bere”. Tot aici, stand pe bancutza si savurandu-ne cafeaua de dimineata, ne-am trezit cu cea mai aratare dintre oratanii trecand la nici 1 metru de noi. Cel mai urat si odios animal era langa mine, pe intoriorul gardului. Nush din ce motiv, creatura aia de jos a inceput sa se plimbe pe langa noi, scotand o limba din aia despicata si urata in timp ce mergea.

Inca o chestie despre taberele astea si trecem la fapte: bai tata, ce sa va spun ca erau ca niste mici orasele? Aveai in fata cortului gratar, iar in tabara te astepta un magazin, un restaurant, o benzinarie, spalatorie auto si tot asa. Nu va imaginati ca erau uriase, ca nu erau. Erau doar foarte bine inghestuite. Pe jos faceai dintr-un capat in celalalt mai putin de 10 min.

O blonda rece si un elefant

Cea mai aratare dintre oratanii

In Kruger conduci singur. Drumurile sunt asflatate (multe din ele, dar nu toate) si sunt bine marcate. Poti bineinteles sa iti cumperi si tururi cu masinile lor, dar ai si ocazia sa conduci de capul tau unde te taie pe tine bibilica si unde ai tu feelinguri ca o sa vezi animale misto. Asa ca ne-am trezit dis de dimienata si ne-am intins la drum. Nu ne-a luat mai mult de 10 min pana sa ajungem la prima familie de girafe, care pasteau linistite langa sosea. Elegante si stilate, de la intaltimea lor doamnele ne igornau cu desavarsire. Multe multe familii cu tot felul de pui, de la girafe la elefanti si rinoceri, toate aveau pui. Iar binoclul in parcul asta este un muust-have, un fel de turist best-friend.

Hai ca aia mica e chiar simpatica sa mor

Uite-l ma pe ala mic ma ce fata aaareee

Familia de elefanti la balaceala

Dupa cum spuneam in Kruger poti sa conduci singur, dar esti puternic indemnat sa nu parastesti vehiculul sub nici o forma🙂 Inteleg si de ce. Ai unele locuri special amenajate in care e safe sa te dai jos din masina, dar in general nici nu prea aveai nevoie. Animalele oricum erau foarte foarte aproape de masina, chiar pe marginea drumului de cele mai multe ori. Bine, uneori coborai ca sa intrii in ascunzatori speciale cu vedere catre rau, de unde stateai pitit cu binoclu la ochi si spionai animalele cum fac dush.

Hai sa va spun o chestie interesanta despre elefanti. Pe langa faptul ca sunt doua tipuri distincte intre care unii sunt mai mari (cei africani – astia) iar unii traiesc mai mult cei asiatici (indieni de fapt), draciile astea de pachiderme nu sunt chiar asa de blande cum par. Te pot ataca oricand si pot sa faca chiar ravagii atunci cand se enerveaza. Partea buna e ca de obicei anunta cand ataca: se apuca sa faca ca toate alea, sa bata cu piciorul in podea, sa de-a din urechi si sa urle din trompa ca sirena de razboi. Da’ si cand ataca, o iau la fuga de darama si rup tot in calea lor. Sufera asa un pic de furie (rage) si calca totul in picioare. Ne povestea un ghid ca anul trecut un turist s-a intors la tabara cu doua mari gauri in masina, ca un elefant s-a enervat pe el ca statea cam aproape si asta boul nu a fost pe faza sa ii de-a blana. Asa ca s-a infipt monstrul de 11 tone fix cu coltii in capota omului :)) Bine ca nu a rasturnat-o dracu.

A si tre sa va mai spun ca mananca 230 kg de hrana pe zi si beau 210 litrii de apa. Tot in fiecare zi! Practic ei asta fac toata ziua. Dorm 4 ore si in rest mananca non stop. A si inca ceva: nu se opresc niciodata din crescut. Un elefant creste pe toata durata vietii, pe masura ce mananca. Cu cat sunt mai batrani cu atat sunt mai mari. A inca ceva: jelesc. Adica cand moare unu din turma stau si jelesc, la priveghi. Incredibil! A, inca ceva :)) Nu au pradatori naturali (asta era clar) si de obicei mor de foame atunci cand li se strica dintii. D-asta astia africani traiesc mai putin, pentru ca nu au atat de multe frunze ca cei din Asia si mananca multe radacinii si scoarta de copac care le strica dintii mult mai repede.

Atat de aproape erau majoritatea. De multe ori chiar treceau drumul in fata ta

Bai problema era ca nu prea aveai voie sa fii in afara taberei atunci cand este intuneric. Asa ca nu puteai sa pleci din tabara mai devreme de 5:45 dim si sub nici o forma nu puteai intarzia seara mai tarziu de 6. Ca altfel iar te ardea cu vreo amenda. Apropo noi eram acolo turistii minune. Ii randomizam pe aia cu tot felul de taskuri si cereri de nu au vazut aia in viata lor. Dupa ce ca am intarziat si am cerut escorta, ne-am dus sa le punem tot felul de intrebari: „Da daca venim dupa apus, cat platim? Da’ daca ne pierdem ne salvati? Da’ cat platim?” :)) Cred ca abia asteptau saracii oameni sa scape de noi.

Ma rog, din cauza ca trebuia sa ne intoarcem asa devreme, am luat si noi niste tururi din alea platite in care mergem prin savana cu un camion d-al lor si avem sofer si ghid. Am luat un tur de noapte si unul de very-early morning. Nu au fost extraordinare, dar au fost ok. Ala de seara ne-a dat niste ocazii sa vedem animalele cum dorm sau cum se joaca nocturn (vedeti aici un film simpatic cu niste hiene), iar ala de dimineata ne-a oferit un rasarit frumos peste savana. Apropo de hienele alea, cica au babysitter. Alea mai mari din clip sunt inca adolescente, nu sunt parintii. Parintii pleaca la vanatoare asa ca lasa copiii haitei cu adolescentii sa aiba grija de ei. Ce zici ma tu de ei? :))

Yet another sunrise. Poza asta se vroia artisitca, copacul nu e o greseala :p

Pe de alta parte ce sa va spun de marile feline? Sunt scumpe la vedere. Cel putin in nord-centru unde stateam noi nu am reusit sa vedem nici una. Pe aici prin zona Letaba cica creste nush-ce-frunza care le place elefantilor, asa ca am vazut elefanti cu kilu, da’ nici un pradator. Asa ca in a 3-a zi ne-am pus tata pe condus 130km in linie dreapta spre sud ca sa descoperim si noi frumoasele pisici. Apropo de condus pe aici, prin ce hartoape ne-a dus Haifa n-aveti voi idee. Masina aia e o martira, am putea sa facem reclama la Fiat cu ea. Si nu numai aici a fost beleaua, da’ si cand ne urcam pe Drakensberg a avut muuulte de indurat. Au fost pe aici cateva locuri atat de inclinate, ca am zis ca daca nu ne dam de-a dura atunci sigur ondulam un pic sasiul.

Pe drum am vazut si primele turme cu zebre, taare frumoase mai sunt si astea. Te hipnotizeaza dracu de tot cand te uiti la ele. Oricum nu stiu cine le-a zis sa se vopseasca asa, ca deloc nu le ajuta camuflajul ala in zavana. Le vezi de la sute de metrii distanta. Oricum foarte iubarete ele, tot timpul le vedeai bot in bot sau mergand cu capetele lipte doua cate doua. De fapt incercam sa le tragem pe unele in poza cand se iubeau dar ele ne-au intors spatele si au plecat linistite sa isi vada de dragostea lor :))

Doua funduri iubarete :))

Astea beau apa sincron, zici ca exerasera miscarea, pe cuvant

Oricum dupa ceva condus am ajuns in sfarsit in Sud, unde se zvonea ca se vad felinele. Cateva leoaicele au aparut imediat, primele doua stand lenese la umbra, in sant (cam 2m de drum) si respirand din greu. Totul suna bine si frumos, numai ca aveau langa ele un mare bivol. Mort. Deci cum ma?? De fapt ce mai ramasese din el, ca tocmai se ospatasera. Mai avea capul, coloana vertebrala si nitica carne pe coaste. Niste vulturi dadeau tarcoale, da’ ale naibii leoaice nu lasau deloc prada, o pazeau cu mare dibacie. Partea interesanta e ca gagicile si-au tarat prada la umbra, ca s-au prins ele ca nu e de pazit hoitul in soare asa ca au relocat-o undeva mai comfortabil. Una dintre ele nu mai avea un ochi, probabil dupa vreo lupta cu ceva alte animale.

Lei si leoaice am vazut ceva ceva. In schimb alte feline nimic. Bine, era deja ziua 3, spre apus, iar noua nu ne mai ardea de ginit cu binoclul prin copaci dupa leoparzi. Astia cica sunt mai timizi, nu stau asa in vazul lumii. Eh oricum, nu imi pare rau. Leii vezuti au facut tot show-ul. Si nu ma refer numai la aia cu bivolul mort, dar si la aia care dormeau imbratisati (nu se vede prea bine din poza) si si la ala care dormea pe spate de zici ca era motanelul lu’ bunica.

Sa spunem, 3-4 m de masina? Nu prea ne venea sa deschidem geamul🙂

Heereee kitty kitty

Auch. Nu arata prea bine nenea-buffalo

No comment

Sooomn taataa, nici un streesss

Astia se tineau in brate ma. Si dormeau bot in bot. Love is in the aiiirrr

La intoarcerea de la lei ne-am dat seama ca am cam zabovit gura casca pe la tot felul de atractii, asa ca am ramas iarasi mult in urma cu timpul. Eram inca foaaarte departe de tabara cand ne-am dat seama ca e cam tarziu. Asa ca la intoarcere a trebuit sa fac (iarasi) niste speeding ca sa ajungem pana la sfantul 6:00 la poarta. Dat fiind faptul ca toti turistii responsabili se indreptasera de mult spre taberele lor, pentru un drum de aproximativ 50 min am fost singura masina de pe sosea. Mult spus sosea, ca de data asta aveam de gonit pe un drum de piatra si pamant, in care Punto drifta lateral intr-o veselie la fiecare viraj luat mult peste limita legala.

Cu fiecare metru parcurs, Punto ridica un mare nor de praf in spatele lui. In acelasi timp, din lateral, un soare african se inrosea privindu-ne in timp ce se indrepta rapid spre linia orizontului. Peisajul avea pur si simplu un aspect extraordinar. Nu va pot spune feeliengul pe care il aveam sa conduc acum, aici. Pentru cateva minute am stat in spatele unei alte masini, care gonea si ea catre o alta tabara. Intrucat praful ridicat de Punto era mereu in spate, doar chestia asta ne-a permis sa facem poza de mai jos. Asta doar ca sa putem sa ne aminitim, alta data in alta viata, contextul. Sincer iubesc poza asta.

Speeding in the african dust

In concluzie va spun ca in parcul asta nu te duci ca la zoo. In parcul asta TU esti zoo pentru animale. Stai inchis in masina ta, in siguranta, in timp ce ele se holbeaza cu tot cu puii lor la tine: „Uite puiule, astia se numesc oameni. Unii albi, unii negrii, sunt toti oameni.” Sau daca nu stai inchis in masina, atunci stai inchis in tabara, bine fortificat dupa gard electrificat, iar animalele din nou vin, trec pe langa gard si se uita lung la tine. Iti analizeaza comportamentul: cum te porti, ce mananci, cum vorbesti, etc. Exact ce facem noi la zoo!

Va spun ca parcul asta este un must in viata pentru oricine! Cred cu tarie ca ar treb sa fie in „10 things to do before I die” al tuturor. Eu personal chiar l-am pus pe lista lucrurilor pe care le recomand cuiva sa le vada in lume. Si este primul lucru de pana acum care a ajuns pe lista „vreau sa mai vad odata in viata”. Bine acu glumesc, nu va imaginati ca am asemenea liste :))

In incheiere va spun ca am pus toate pozele din Kruger aici. Enjoy the viewing, ca o sa aveti o gramada! Am sters eu multe si chiar si asa am facut upload la doar o parte. Am pastrat esentialul cu fiecare neam de animal, ca sa nu va apuce plictisul. V-am pupat si revin cu urmatoarea zi: drumul spre Royal Natal National Park si Drakensberg Mountains.
R.

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , | 21 comentarii

Navigare în articol

21 de gânduri despre „AdS: Kruger. It’s a must!

  1. 1st🙂

    prea tare… Vreau si eu :))
    pozele sunt geniale.

    gg ! :-bd

  2. just julz

    beleeeaaa…si asta l-am citit din 1 in 1 fartemiu e clar : ma intereseaza ADS clar…o voi face si eu cat de curand..marfa

    • Radu Mocanita

      :)) Sa te vad io pe cine iti gasesti destul de tampit sa mearga cu tine acolo. Ca io nu mai zbor 54 de ore nici daca ma platesti :)))

  3. just julz

    f tare aia cu zoo ahahaha am ras..si pozele sunt senzatie..dar auzi nu ai pus poza cand bagai in tine halcile alea de carne🙂 sa nu se vada

    • Radu Mocanita

      :)) eeeeh, pai ce vrei acuma, sa postez asa flagrant bucata de carne?

      Si sa stii ca nu era asa de mare halca, ca era tocanita🙂

  4. Cipi

    F misto😉 o sa n fi ghid kndva…

    Sent from my iPhone

    • Radu Mocanita

      😉 Sa traiesti pentru aprecieri ma man!

      Ghid mi-ar placea sa fiu, zau, da’ cred ca luati blogul, il printati si mergeti cu el pe post de ghid, ca asa cum spuneam si mai sus, io nu ma zbor 54 de ore nici sa ma bati! :))

      Poate cand m-oi muta in Europa, ca e mai aproape…

  5. your bulagiu friend

    my friend, de obicei imi place sa mentin un low profile si sa nu postez, da de data asta chiar nu pot…GENIAL!!! numai din scaunul meu din fata calculatorului si pozele ma faceau sa simt semi-wild-u, imi imaginez ce a fost pe tine acolo!
    inca o data, wow!🙂

    • Radu Mocanita

      oohohohoooo my frieeend, nu stiam my friend ca si tu ma urmaresti. Stai asa in umbra, ma citesti de zile bune si nu spui nimic. Aahaaa, bulangiiuuu my friend :))

      M-ai amuzat bine de tot, pe cuvant. Ma bucur ca’ti placura!

  6. Adina

    super tare!!!!! mi-ar surade si mie ideea de a merge prin asa locuri superbe!foarte tari pozele!!!pup

  7. Ti-o zic na ca nu mai pot : I hate iuuuuuuuuuuuuuuuuu !!!!!!:(( Gizas ADS visu’ meu :(( ! Safari de astea lejere ce spanac ! Da tu mai si muncesti sau astia de te-au angajat te platesc sa te plimbi?:)))) Huaaa na ! Luate-ar un leu in gura :))) sau vreun leopard sa te alerge cu 100 la ora :)))

    • Radu Mocanita

      =))=)))))) m-am cracanat de raaasss :))))

      Sa inteleg ca le-ai citit si pe primele? Stai ca mai vin, ca distractia abia a inceput😛

  8. Le-am citit ce mama masii …. pe fata nu mai am loc de zgarieturi …. am trecut la pereti…. Da nu de oftica … din admiratie :)). Bravo! Eu sincer m-as risca sa zbor multe ore numa’ numa’ sa vad ce vrea cotu’ meu :))). Ce nu am tupeu sa fac acum : este o croaziera ….. am incercat una de o zi si mi-am lasat tot arborele genealogic al ficatiilor in mare la cate salturi am facut cu vaporul pe valurile … si nu nu semanau cu valurile danubianei noastre ci mai degraba cu alea de la tine numai bune de „surfat” . Hai enjoy !:)))

  9. Cornelia

    Love it, love it, love it! Vezi chestiile astea de atatea ori la animal Planet ca uiti sunt de-adevaratelea… Bravo pustiu’!!!

    • Radu Mocanita

      :))) Opaaa, ia uite ma ca era sa ratez commentu asta! Bine ai venit pe la mine pe aici pe tarla !!

  10. Pingback: Peru: Jungle Book | The Aventură

  11. anna

    Spuperb, superb, superb! Este clar ca te-a ajutat si aparatul sa faci pozele astea superbe, insa ai avut ”mana si ochi” (si partenera de fapt, ca ea a facut probabil pozele cu tine)!

    Poza aceea cu girafele care ”traversau” strada, cea cu tine si elefantul pe fundal, cea cu tine si girafa pe fundal, sunt atat de ”realistice”. Pozele cu bivolii, girafele, antilopele acelea impala fotografiate in prim plan sunt extraordinare! Cred ca sentimentul este uimitor…am fost EU acolo si Eu am fotografiat toate astea pe care majoritatea dintre voi le vedeti la televizor!

    Te cred (si nu pe cuvant pentru ca ai demonstrat), ca Africa de Sud este ceva ce ar trebui vazut!

    • Radu Mocanita

      exact! Chiar vorbeam si cu Adina zilele trecute si ii spuneam ca m-as intoarce oricand in Africa. Si nu numai Africa de Sud. Daca m-as intoarce, ar urma Namibia si/sau Botswana care ascund si ele secrete incredibile. Ads are doar avantajul ca e mai „vizitata” si mai civilizata.

      Iar legat de aparat… am unul mic de mana, nu cine stie ce scula ca nu e in principiul meu sa car 2kg de aparat cu mine. E un canon simplu de ~200$

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.