AdS: Abia la jumatate

Dimineata a venit iar mie nu imi venea sa ma misc nicaieri. Eram inca rupt de somn dupa multele dimineti de trezit inainte de rasarit. Astazi nu era in nici un caz mult mai bine: Soarele deja rasarise dar nu era mai tarziu de 6 30. Dupa ultimele zile dormite pe cine stie unde, Wailana Beach Lodge si Ramsgate aratau de parca erau din alt film. Baia camerei era pur si simplu superba, una dintre cele mai misto bai pe care le-am vazut (si da, i-am facut si poza). Si cand te gandesti ca noi nu am stat in camera asta decat vreo 6 ore cu totul, parca iti vine sa plangi. 🙂

Am savurat micul dejun luat aici asta mai mult ca oricare altul. In timp ce haleam stateam si ma gandeam la cate lucruri s-au intamplat pana acum si ca totusi mai aveam inca jumatate de excursie in fata noastra. Influentat de oboseala ma gandeam ca mi-ar fi placut sa stam mai multe zile aici, pe malul oceanului, sa ne bucuram si noi de apa si de soare. Din pacate nu era timp de asa ceva. Astazi aveam de facut vestita Wild Coast, cu ale ei orasele mici pescaresti, cu aterizare la somn undeva in jurul lui Port Elizabeth. De acum inainte incepeam sa mergem doar pe coasta, paralel cu oceanul, pentru urmatorii 1500 de km pana la finalul excursiei noastre in Cape Town.

The Indian Ocean
Baga Skype s-o sun pe mama!
A breakfast to remember

Wild Coast se spune ca este una dintre putinele coaste din lume atinse foarte putin de mana omului. Aici sunt cateva sate pescaresti extrem de mici care au un farmec aparte. Problema este ca este foarte greu sa ajungi la ele si sa le vezi pe toate, pentru ca soseaua principala (N2) trece paralel cu oceanul la vreo 60-70km distanta in interiorul continentului. Din cand in cand mai aveai cate o sosea care te duce de la N2 pana in oraselele astea mici, dar trebuia deci sa ocolesti ~150km (dus intors) doar ca sa vezi oraselul respectiv. Ar exista aparent o sosea care merge chiar pe malul marii si conecteaza oraselele astea, dar nu e prea asfaltata si cand ploua cica nu iti doresti sa fi pe ea. Plus ca nici pe harta nu apare, atat de salbatica e coasta asta 🙂 Din ce spun cartile, locul asta este genial pentru backpackers care o iau la picior din sat in sat mergand chiar pe malul marii, undeori prin padure. Adevarul este ca o coasta atat de virgina e super misto pentru mers la picior, cu stanci prabusite in apa si decor total neatins.

Aici casele nu mai pareau atat de saracacioase ca pana acum. Dar tot in stilul lor rotund multe din ele 🙂
Oamenii mai aveau un cal, o vopsea, o treaba
Cat de tari au iesit norii in poza asta. Go Ale!

Asadar cand am plecat din Ramsgate am ales prima destinatie de pe Wild Coast: un orasel mic mic mic numit Port St Johns. In timp ce Ale deja rasfoia LP si dadea telefoane peste telefoane incercand sa ne gaseasca o cazare rezonabila (cu internet!) pentru urmatoarea seara, eu imi vedeam de condus pe traseul stabilit cu destinatia Port Elizabeth. Dupa cum vedeti in pozele astea drumul nu a fost chiar prin zone frumoase sau „sigure”, dar din fericire totul a fost ok.

Acu, nu va imaginati ca toti oamenii aia multi din poze se uitau la noi ca si cum isi doreau sa ne faca kebab. Ei nu aveau absolut nici un stres in legatura cu cine e in masina, cu ce vroiau pasagerii, sau cu faptul ca erau albi. Adica dupa cum ati vazut am ajuns in niste orasele in care centrul era hiper aglomerat, un fel de baz-o-targ style asa. Strada era total blocata iar oamenii erau puzedrie, umpleau ulita si treceau atat de aproape de masina ca ne stergeau oglinzile. Noi iti dai seama ca nu ne simteam deloc in largul nostru, da’ io ma uitau intentionat la fetele lor sa vad care ar fi interesat de noi sau de ce e in masina. Ei n-aveau ma nici un stres, nici unul nu se uita la noi sau la masina ca si cum am fi interesanti.

Va dati seama ca nu ne riscam sa scoatem aparatul cand era mai aglomerat de atat 🙂
Ciudat desenul ala. Se gaseste pe majoritatea maxitaxiurilor din tara.

Port Saint Johns era vai de el! Avea (cu totul) 5 strazi si o piata, dar era plasat chiar la gura de varsare a unui mare rau direct in ocean. Raul serpuia foarte misto printre munti iar gura de varsare era exact printre doua stanci gigantice care se terminau si ele direct in ocean. Arata super marfa locatia, trebuie sa recunosc! Noi am incercat sa ne suim pana pe una dintre stanci unde trebuia sa gasim unde super view recomandat de Lonely Planet. Nush ce sa zic acum, sau noi boi, sau gpsul idiot, sau LP cretin, all in all noi nu ne simteam deloc safe in oraselul asta, iar drumul ala era de negasit. Imaginati-va doi albi care se dau cu masina prin singura piata (hiper aglomerata) din tot orasul. Si nu odata, ci trec pe acolo de 3-4-5 ori incercand sa gaseasca drumul spre nenorocirea aia de stanca. Bine spre deosebiere de episodul Joburg, aici nu eram atat de in nesiguranta. Oamenii astia erau simplii, de la tara si isi vedeau de munca de zi cu zi. Cel putin impresia asta mi-au lasat-o mie.

Ce sa va spun ca intr-un parculet din mijlocul orasului zburdau linistite niste maimute cam cu aceeasi banalitate cu care se plimba veveritele prin Redmond. Oamenii treceau pe langa ele fara nici un stres, ca si cum erau perfect integrate in peisaj. Si de fapt chiar erau, daca ma gandesc mai bine. Noi nu prea eram. 🙂

Asta inteleg eu prin: "Atins foarte putin de mana omului". Kilometrii intregi cu nimic in jur. Punctul mic albastru este Port St Johns
Raul cu pricina. Se scurgea colea dupa colt
Na plaja wild.
De sus
Asta era drumul care credeam noi ca o sa ne duca la vestitul view point. Nu a fost sa fie 🙂

Deci ce sa spun, cred ca in mare parte sentimentul nostru de nesiguranta era dat de ce citisem inainte si de idea cum ca un alb nu ar trebui sa se simta in siguranta intr-un oras de negrii. Si ma enerva chestia asta, nu mi se parea corecta. Ma enerva ca citisem atatea chestii care acum ma faceau sa nu ma simt in largul meu aici, unde pana la urma este o tara intreaga de negrii. Deci ei sunt la ei acasa iar eu ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta! In fine, all in all daca nu ai citi toate rahaturile pe toate siturile, ai putea sa te simti in largul tau in tara asta, iar eu nu cred ca este atat de nesigura sau de periculoasa pe cat se spune. Revin totusi in alt post cu mai multe idei despre asta, mai incolo.

Piata prin care am trecut noi de N ori
Parerea voastra? Safe sau unsafe? Si ma refer la siguranta pentru viata mea nu pentru soarta gainilor alora...

All in all Wild Coast nu e combinatie, cel putin nu cu masina. Imi imaginez ca daca e sa ai sangele necesar sa o iei la picior prin orasele astea trebuie sa fie totusi foarte belea. Ocolul pe la Port St Johns ne-a facut sa pierdem foarte mult timp iar toata ideea de Wild Coast nu ne-a oferit prea multe privelisti. Imaginati-va ca in ziua asta nu am mai facut nimic interesant in afara de oraselul asta, dar de condus am condus o gramada! Si prin asta ar trebui sa intelegeti mai mult de 14 ore! Da, asta a fost cea mai lunga si mai solicitanta zi din toata excursia. Eram deja obositi, dezamagiti de Wild Coast si de decizia de a ocoli pana in St Johns, asa ca lucrurile nu mergeau foarte bine 🙂

Din fericire dupa 14 ore am reusit in sfarsit sa ajungem in Port Elizabeth. Era noapte indubitabil iar noi habar nu aveam ce sa ne asteptam de la orasul asta. Speram sa nu fie un Joburg si speram sa gasim cazarea rapid. Totul imi aducea foarte mult cu aerul Istanbulului, iar cand am ajuns acolo noaptea, tarziu, incercand sa ne gasim hotelul, lucrurile nu au mers chiar smooth. Iar acum ma simteam exact la fel, nu stiu de ce dar era o asemanare izbitoare intre orasul asta si partea Istanbulului de pe malul marii Marmara. Nu va imaginati ca orasul asta are 11 milioane de locuitori sau ca este la fel de agitat ca vechiul oras turcesc, ca nu e nici pe departe asa. In ciuda asemanarii din memoriile mele, lucrurile au mers bine de data asta. GPS-ul ne-a scos de pe highway foarte aproape de hotel si deci am spus Doamne Ajuta si ne-am cazat.

A doua zi ne-am trezit, asadar, in Port Elizabeth. Orasul asta e de fapt un fel de Constanta-Mamaia style asa. In nici un caz nu te socheaza cu frumusetea, da’ nici urat cu spume nu e. E un soi de oras mare care se vrea si statiune in acelasi timp. Hotelul era departe de a putea fi considerat luxos, dar era un pat cald intr-o zona care parea in siguranta si asta era tot ce ne doream dupa atata condus. (am vazut oameni pe strada tinandu-se de mana. Asta era masuratoarea pe scara noastra a sigurantei). Din ce spunea LP nu erau prea multe de facut in oras, asa ca l-am sacrificat in detrimentul unor multe alte obiective super interesant de atins.

Dimineata din hotel. Again norii aia misto 🙂
Am o poza din Eforie aproape identica
Hotelurile aratau totusi ca hotelurile noastre comuniste de pe la Neptun-Jupiter asa
Si uite si partea extrem de urbana

In incheiere va spun ca asta a fost ziua cea mai obositoare, plicitisitoare, enervanta si dezamagitoare zi din toata excursia. Acum ca ma uit in spate, parca nu a fost chiar atat de rea. Dar atunci ne parea tare rau ca am ales sa ocolim pana in St Johns acolo. Asta si din cauza ca eram un pic speriati de ideea de a ajunge pe noapte foarte tarziu in Port Elizabeth.

Hai va pup si ne auzim soon cu continuarea. Ca de cand am inceput sa scriu la posturile astea ma gandesc de fapt numai la cel de peste doua de acum incolo si anume la Mossel Bay. 🙂
R.

13 gânduri despre &8222;AdS: Abia la jumatate&8221;

  1. Si cand am auzit de Wild Coast la inceputul postului imi ziceam…. sa vezi acu post cu poze de iti vine sa lingi monitoru’ … mda…. cred ca ai vrut sa ne transmiti din frustrarea ta :))))) 😛 Good writing as usual, though. Cheers!

    1. daaaa, pai iti dai seama ca la asta ne asteptam si noi de la Wild Coast 🙂 Teapa. Mai bine iei avionul 🙂

      Radeam cu Ale ca de fapt lu Wild Coast i se spune asa pentru ca tre sa fi wild enough sa o iei prin satele alea cu targuri de buna voie, nu ca ar avea vreo legatura cu salbaticia naturala.

    1. da, si io creed :)) Mai ales daca continui in ritmul asta cu medie de <2 pe sapt 🙂 Ma tot chinui sa scriu mai des, da' pana iau pozele, pana le sortez, pana fac upload, trece vremea, uof!

      1. deci poza e geniala !!!

        noi n’avem nici o vina le’ai pus mai devreme :))

        mi’am dat seama ca n’ai povestit noptile din tren =))) misto sa dormi in tren ? ca io cam urasc sa merg cu el, nu as rezista sa si dorm 😀

  2. Intamplator, cautand date despre o persoana cu un nume apropiat, am desocoperit acest boooooooog …. SUPERB, frumoase locuri, frumoase fotografii si foarte curajosi protagonistii, felicitari si tie si partenerei tale :)…Am citit totul , fara sa va cunosc, pe nerasuflate…

    1. 🙂 Multumeeesc, multumeeesc!!

      Bine ai venit pe aici. Poti sa faci subscribe cu mail pe lateral, nu fac spam ca n-am timp sa scriu mai mult de 2-3 ori pe saptamana oricum :))

      Ma bucur ca ti-a placut, si mai am, inca, cateva parti foarte frumoase din excursie de povestit 🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s