AdS: Marele alb

De cand am inceput sa va scriu primul post despre Africa, nu ma gandesc de fapt decat la postul asta. Asta este cel pe care abia astept sa vi-l povestesc de mai bine de o luna. Ziua asta, dragilor, a fost una dintre cele mai senzationale zile ever! In ziua asta am facut… asta:

Shark Cage Diving!
Tadadadaaamm. Me and the sharks. The final showdown
Al dracu monstru de 4.5m

Shark Cage Diving, intr-un golf plin cu rechini salbatici. Sau, „The Great White Sharks” daca preferati asa. A, si tot asazi am facut si Crocodile Cage Diving. Amundoua in aceeasi zi, in Mossel Bay, traiasca el cu activitatile lui 🙂 Bine, Crocodile nu a fost nici pe departe atat de cool. Crocodilii aia nu aveam chef de nimic, erau mega plictisiti. Plus ca erau cam imblanziti asa, fiind in captivitate. Mi-a inhgetat un pic inima cand a inceput unul sa inoate pe langa mine si m-a privit in ochi cu privirea aia rece de reptila, si cu ochii aia cu pupila subtire si ascutita de zici ca sunt din filmele de groaza.

Ora 8:00 dimineata, iarna in Africa de Sud...
Iar afara era un frig de te c*cai pe tine la propriu...
Frate au astia o privire de iti sta inima-n loc

La rechini, pe de alta parteeeeez alta viata alta poveste. Astia nu stiau de gluma ca nu stiau ei cum e sa fi in captivitate. Ai dracu monstrii se strang iarna cu zecile (populatie estimata in Mossel Bay pe la 70-80 de rechini) atrasi de Seal Island, o insula mica-mica pe care poposesc sure de foci in timpul iernii. Vin aici la masa, ca au auzit ei ca se dau Seal-burgers gratis.

Aaanyywaayy. Ca sa ii atragem langa barca, echipajul nostru nu a avut nici un stres sa arunce in jurul barcii cu sange si cu o mocirla facuta din ramasite de pesti… un fel de shark-soup asa. Asa ca nu le-a luat mai mult de 20-30 min sa se stranga in jurul barcii, moment la care noi ne-am echipat si am sarit in cusca. Vizibilitate sub apa in jur de 3.5m, adica exact cam cat ai nevoie ca sa vezi deja PREA aproape un mega monstru din asta marin cum iese din negura apei si vine cu viteza maxima spre tine. Unul a reusit chiar performanta sa intre cu capul fix in cusca (chiar in dreptul capului meu) incercand sa haleasca capul de ton pe care cei din barca il foloseau pe post de momeala.

Din pacate prea multe poze nu am sa va pun, pentru ca fiind in cusca evident ca nu am pozat nimic, dar am un film aici, tras de tipii de pe barca. De mult nu am mai vazut un film atat de prost filmat si montat. Mi-e un pic rusine cu el, dar din pacate e singurul pe care il am si care are si cateva secvente subacvatice. Totusi merita vazut, ca a prins fraieru niste chestii chiar misto, odata cand incearca rechinul sa ii manance camera si alte cateva faze, una in care sare rechinul sa prinda momeala (cap de ton) si se bate cu ea in timp ce sta lipit cu burta de cusca. BTW sunt curios ce e in capul alora din clip care se plimbau cu barcutza prin jurul nostru. Oare stiau ca noi atrageam rechinii chiar acolo? :))

Da ce sa zic senzatie toata treaba, merita 100%. Cand stai asa bagat in apa si dintr-o data vezi langa tine o silueta de 4-5 metrii cum apare din intuneric si vine cu viteza direct spre tine iti cam ingheata inima in piept. In afara de asta a fost extraordinar de frig. Noi ne-am incapatanat sa nu iesim din apa odata cu prima tura, asa ca am ramas acolo pentru toata perioada. Cand am iesit din oceanul de 12C, eram deja vineti-tuciurii un pic 😛 In total au fost cica vreo 6 rechini diferiti care ne-au dat tarcoale. Cativa mai mici, cativa mai mari, unii cu multe cicatrici, unii mai de treaba, altii mai agresivi, na, ca rechinu’. De fapt cand ne-au scos, ne-au scos ca asta ultimul care se intorsese era cam nervos si deja la fiecare atac tot lovea sau barca sau cusca cu coada sau cu spinarea.

Razi de te cracanezi uitandu-te la astia uitandu-se la tine facand plaja 🙂
Si cand intr-un final le atragi atentia, vin si se holbeaza la tine 5 min continuu

Mai departe, la finalul zilei, am reusit sa ajungem in sfarsit in CapeTown, unde ne-am asezat si am mancat. Un oras extrem de frumos, european-oldie-style si *relativ* safe. Cel putin zona waterfrontului, care este de altfel si cea mai renumita dintre toate. O sa vedeti ca sunt destule poze facute pe jos, deci aici chair ne-am permis sa ne plimbam in voie. Ce mi-a placut extrem de mult este ca are un spirit unic orasul asta, are o relaxare ceva care te face sa te simti super in largul tau. Iar ei, Capetonienii, sunt super glumeti, aranjati, haiosi, toata ziua la o cafea sau un pranz de afaceri, cam ca romanii asa. Toata ziua stau la cafele sa faca afaceri, da’ pana la urma nici o afacere nu ajunge la bun sfarsit 🙂

Meet CapeTown
Mai exact, V&A Waterfront

Pe de alta parte ce sa va mai spun, m-am cam plictisit si eu sa vorbesc atat despre Africa si bag de seama ca si voi. Asa ca am sa sumarizez povestea in cat mai putine posturi ca sa o incheiem, ca am impresia ca vorbesc despre asta dintotdeauna. 🙂 Mai am cateva puncte cheie pe care vreau sa le ating dupa care gaaataaaa, hai cu concluziile, ca parca prea batem pasul pe loc.

Hai va puup,
R.

20 de gânduri despre &8222;AdS: Marele alb&8221;

    1. wwohoooo am si eeeuuu un cooommeeenttt!! Sa traiasca IT PROuuulll 😀

      pa dracu’ ca nu faceam nimic, taceam ca prostu. Plus ca ma gandeam ca daca fac pe mine fuge de la miros 😀

    1. ba am vrut sa fac pe dentistu, sa ii spun ca are carii, sa alea alea. Da’ era cam coleric, si de fiecare data cand venea aproape sa ma uit la dintii lui, aveam impresia ca vrea sa imi inghita capul, nu stiu de ce…

      asa ca am decis ca are o problema de atitudine tipu’

  1. omfg ! Ce fel a intrat rechinu ala in cusca… exact in dreptu tau =P~ … Ti’a miscat inima in plamanu drept ?:))

    Si creaturile alea micutze, =)) te amuza ce te amuza, dar te si sperie cand stau si se uita la tn asa… @-)

    Marpha rau !!! \m/

    1. btw, iar creaturile sunt „like little buddhas looking at the sun”.

      Abia acu, dupa ce am pus-o online observ ce culori marfa are prima poza cu CT. Full size e un pic blury, da’ asa micsorata arata chiar misto misto.

      1. @rechini defapt ei sunt niste pesti, f blanzi, vroiau sa fie mangaiatzi, gadilatzi pe burtica 🙂 si u te’ai speriat de i’ai zis „monstru” :))

        @creaturile [care nu stiu cum se numesc. ( simteam nevoia sa scriu cu @ 😀 )] cred ca daca certezi desp ele, au ele drag de soare, ca de un zeu, sau cv de genu, ca nu’s asa demente sa stea la soare asa doar sa se incalzeasca 😀

        btw blande rau de tot iernile acolo… aia de p barca erau in pantaloni scurti si tricou… sa’nebunesc… 😐

        1. Creaturile sunt lemuri si sunt de nationalitate madagascaraniana :))) Adica sunt din Madagascar de felul lor. Adica o insula nu foarte mica mai la est de AdS.

          Draciile stiu sa cante ca balenele cica, desi eu nu le-am auzit. Bine, unele mai mari sunt alea de canta, nu astea… Cica pe vremuri erau lemuri si de dimensiunea unei gorile. Pe vremuri inseamnand acu 2000 de ani 🙂

          In leg cu iarna… pai esti in Africa, ce te asteptai, sa fie munti de zapada si oameni cu plugusorul? 😛

  2. bai Radu..bai…eu cred ca ai o problema la cap baiete.. :))))) ti-i s- a urat cu viatza? :))
    acum sa trecem la lucrurile frumoase: superb Cape Town,pare desprins din cu totul alta lume…sigur e in ADS?:)) pe langa ce am vazut pana acum….si inca ceva..imi place cum arati intr-o poza…cea in care esti pe barca si ai ochelarii de soare si un tricou gri…arati asa… „man” 🙂

    1. be a man, man! :)) Aia sunt ochelarii de soare pe care i-am gasit pe jos in club in Seattle. Dupa ce am calcat pe ei de vreo 3-4 ori, m-am gandit sa ma aplec in inghesuiala aia sa vad pe ce tot calc. 😛

      Thankkk yoououu! Pe de alta parte, mie cu viata nu mi s-a urat deloc, sa stii! Ba dimpotriva, o iubesc mai mult ca oricand. Atata doar ca am un fel un pic diferit fata de restul de a-mi arata dragostea fata de ea 😛

      Acu radem glumim, iti dai seama ca asta a fost o sansa aproape unica in viata, nu? Nu aveam cum sa o ratez…

      Hai ca shark ca shark, ca cica se mai face si in alte locuri (cu sanse mai mici totusi sa si apara, dar na) dar crocodile cage diving e unic in lume acolo (cel putin asa se lauda aia..)

      1. Esti tare simpatic! Auzi, te deranjau niste ochelari nemuritori/indestructibili la picior! Oricum, sansa unica cea cu crocodilii! Si eu m-as baga la senzatii tari de genul asta!

        1. :)) mersi! Pai ce sa fac si eu, i-am recuperat si folosit vre-un an si ceva. Acum s-au stricat si aia, asa ca i-am abandonat pe undeva prin Peru.

          Oricum da, senzatie ambele activitati din ziua aia, amintiri frumoase. Inca mai am pozele alea pe o rama foto digitala la birou, de imi uimesc colegii cu ele 🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s