1000 de povesti

Stii uneori cand cineva iti spune povestea vietii lui ramai socat, marcat, uimit. Atunci cand cineva a fost intr-o situatie speciala, dificila sau interesanta ti-o povesteste si tu ramai cu gura cascata. Nu iti vine sa crezi cat de inedita era situatia. Dupa o astfel de relatare pleci acasa impresionat de persoana respectiva si de viata lui si te gandesti la cat de bun, destept sau pe faza a fost ca sa iasa din situatia aia.

Sau poate ca nici macar nu e de rau, poate ca situatia nu a fost critica, poate a fost chiar foarte frumoasa. Poate nu a fost prizonier de razboi si nici nu i s-a pus cutitul la gat in vreo tara din lumea a 3-a, ci poate pur si simplu omu’ a avut ocazia sa isi gaseasca iubirea vietii lui (acum nevasta) in timp ce facea munca de voluntariat in Namibia. Sau Botswana. Sau poate omul a zburat pana pe Marte. Ce tare ar fi asta!

Problema e ca omul ala nu iti povesteste o poveste, ci iti povesteste acea poveste. Iti povesteste povestea vietii lui. Cea mai marcanta, cea-mai-cea. Ce faci atunci cand vrei si tu sa ai o poveste? De fapt, o poveste ai – toti avem o poveste. Dar ce faci atunci cand tu vrei sa traiesti toate acele povesti? Atunci cand nu te multumesti cu cea-mai-cea a ta si vrei sa le ai pe toate cele-mai-cele?

Ce faci atunci cand vrei sa traiesti 1000 de povesti?

Categorii: Thoughts | 21 comentarii

Navigare în articol

21 de gânduri despre „1000 de povesti

  1. empatizezi.

    • Radu Mocanita

      🙂 Cred ca din toate persoanele pe care le cunosc la tine ma asteptam sa intelegi cel mai bine postul asta.

      Cum chiar tu spuneai candva, tu ai acelasi „dor de duca” si chef de a trai care ma caracterizeaza.

      • ale

        Asa e. Am înţeles si imi puneam si eu intrebarea. nu cred ca le poţi trăi pe toate si, mai mult, nu e clar ce efect ar avea aceeaşi aventură a lui X pt tine. Asa ca le asculti, poate iti vin si idei pt tine, dar cu multe nu poţi decât sa le asculţi. Si sa empatizezi. Aventura dimineaţa ,la prânz si seara nu mai e aventura, e goana si oboseşte.

  2. mazi

    Incerci sa le traiesti… una cate una. 🙂

    • Radu Mocanita

      🙂 Si daca mori pana apuci?
      Intrebarea e, cum iti organizezi viata a.i sa fi intr-o aventura continua?

  3. Intotdeauna povestile celorlalti ni se pare mai interesante si ne-am dori ca si noi sa le traim, si pana la urma asta si facem, dar in felul nostru. Daca am trai toti aceeasi “cea-mai-cea” poveste, atunci ne-am plictisi unul de altul si n-am mai avea nimic de impartit. 1000 de povesti ai trait deja, si vei mai trai inca vreo 10000, iar in vreo 50 de ani cand vei trage linie, atunci vei stii care a fost cu adevarat cea-mai-cea, de care nu te vei plictisi niciodata, pe care o vei povesti la fiecare reuniune de familie si pe care simti ca ai trait-o doar ieri.

    Off topic: ai schimbat ceva la blog? Imi apare diferit pe mobil acum…inainte apareau doar titlurile posturilor si puteam sa-mi aleg ce vreau sa citesc, acum apar toate intregi si tre’ sa scroll prin ele.

    • Radu Mocanita

      Da, acea poveste de spus la un pahar, cum spunea un cantec…🙂

      eu nu am schimbat, da’ cre ca au facut ei un upgrade ceva. Ca si mie mi s-a shimbat… Dar doar partea de mobile. Eu o preferam cum era inainte.

  4. Niciodata nu trebuie sa ti fortezi soarta ! Lasa ” povestile ” sa curga de la sine (mama si povetele ei )

    • Radu Mocanita

      :)) Soarta ti-o faci singur mamă! Daca nu ti-o croiesti pe toata, macar directia, aroma, si tot ti-o dai singur.😛

  5. habar nu ai u cate povesti ai trait pana acuma, cum nimeni nu are habar, sunt prea multe, aproape ca traiesti o poveste/zi, acuma depinde… Viatza omului e ca o carte, cu timpul devine din ce in ce mai groasa, depinde de tine cat de buna e cartea. Iar „cea-mai-cea” dupa parerea mea este doar in ochi tai… Cu sigurantza printre miile de povesti exista una mai buna, doar ca pe tine te’a orbit prea tare aceea poveste incat crezi ca e „cea-mai-cea” dar cu sigurantza daca vei povesti cuiva o mare parte din povestile tale, macar cele care te’au marcat, fara sa spui care e „cea-mai-cea”, e o sansa f mare ca ea sa vada totul cu alti ochi si sa numeasca alta drept „cea-mai-cea”.

    Probabil ca daca exista rai si ajungem acolo, vom putea sa ne uitam la toata viatza noastra, si atunci probabil vom putea spune cu certitudine care e aceea :>

    • Radu Mocanita

      :)) Cum spuneam si mai sus. Challenge-ul nu e de a decide care e cea-mai-cea, ci de a trai cat mai multe. Pe toate. A trai totul. A trece prin tot si a capata acea experienta de viata care te face, in final, intelept.🙂

  6. just julz

    pai mi-am amintit..am citit acest post dar ce sa comentez la el..n-am ce

  7. C

    Ai atins 1000 de posturi?🙂

  8. Pingback: Uneori as vrea « The Aventură

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.