Arizona & Grand Canyon

Nu am dormit decat vreo doua ore inainte de avion si am reusit performanta sa incep excursia cu un ceas nepus sa sune si ca urmare cu o mare intarziere. Un inceput de excursie lansat artistic fix cu stangu si cu toata viteza inainte as spune 🙂 Practic m-a trezit telefonul lui Marius care ma suna sa ma intrebe de ce nu sunt deja jos la masina. Asa ca va dati seama cu ce viteza am sarit in pantaloni si apoi am zburat spre aeroport, nu?

Apoi in avion am avut am avut norocul sa fiu inconjurat de niste bebeluse (la propriu, chiar copii) cu niste fetze angelice, niste ochi albastri mari si niste figuri atat de gingase… Numai ca fetele aveau o mica problema: Erau posedate. Cum nu le facea tasu pe plac se transformau in draci urlatori care faceau un scandal de te trezeau din toti mortii bai frate. Fatza lor gingasa se transforma brusc in cel mai evil lucru pe care l-am vazut in viata mea. Ba urlau fetele alea de zici ca erau posedate de toti dracii si faceau mai urat decat facea Emily Rose cand vedea crucea in filmul ala cu excorcizarea, sa mor! Doamne ce draci de copii! Si era era una anume care era capul rautatilor, am ginit-o io! Aia cea mai draguta cu parul balai era cea mai indracita.

Anyway dupa un somn chinuit de cateva ore am aterizat intr-un final in Pheonix, unde „pretenii” de la Hertz ne-au oferit doua harburi de Corolla (identice) de m-a luat capul cand am le-am vazut cum arata. I-am blestemat si pe aia de neam, familii si copii, dupa care am inteles ca aceasta zi inceputa cu stangul se va transforma intr-una terminata cu spatele 🙂 Masina mea cel putin era un pic mai veche ca istoria si mai urata ca noaptea. Da’ in afara de asta ce sa zic, mergeau vacile. Pe acolo prin desert la mama dracu ce alteceva sa iti doresti? Vreo limuzina!? 😛 Eh las ca daca ar stii aia de la Hertz ce le-am facut noi la Corollele lor prin drumurile forestiere prafuite de pe la Marele Canion ar zice ca oricum nu meritam ceva mai bun 🙂

Harbu si cu strambu
Dar si ce le-am mai facuuut:))
Meet Arizona. Nu era nici dracu pe drum, decat noi sh-un cactus. Si din cand in cand daca nu erai atent iti mai sarea in fata un boschete de ciulin care trecea strada fara sa se asigure...
Wild wild west? 🙂
Yup, chiar el!

Ce e marfa in Arizona e efectul de vest-salbatic pe care au incercat sa il pastreze cu tot felul de orasele mici, acum fantoma dar candva faimoase, pe care acum fac eforturi sa le pastreze in stilul de atunci. Am ajuns din greseala si intr-un balci din asta care imita vestul salbatic. Preeaa taaareee, pe cuvaaant. Pe langa unii care se prefaceau ca la teatru ca se impusca pe strada principala, am avut eu o tentativa de a ma da cu boul ca la rodeo. Dar nu s-a finalizat prea frumos. Pe langa faptul ca mi-au pus o casca in cap de zici ca eram Hanibal, a reusit dracia aia de bou din plastic sa ma arunce de pe el in primele 30 sec :))) Am luat, asadar, o bataie rusinoasa de la Marius care s-a tinut by far mult mai bine decat mine. Deci da, a se citi ca am luat bataie la bou :)) Si nu la orice bou, ci la unu pe care il chema „The widow maker” :))

Tadadadamm dadammm! Uite-ma viteaz cum il incalec gata sa-l dobor
Hoohooo, stai faaaa
Aaaiii de oole mele, ca la TV paaarree mai simmppllluuu
Knock-out tehnic dupa primele 30 sec. A trisat bulangiul...

Ok, next ne-am intins la drum ca aveam de parcurs mai bine de jumatate din lungimea statului pana sa ajungem intr-un final la Marea Crapatura, in Nord. Din pacate dintre obiectivele din stat nu am reusit sa facem mai nimic pentru ca eram un pic pe fuga dupa orele irosite in Vestul Salbatic. Yet another lucru care arata cat de bine iese ziua asta :)) Asa ca a trebuit sa o intindem direct spre Marele Canion unde am ajuns intr-un final pe noapte. Am reusit sa conducem si in excursia asta un total de peste 1000 mile, timp in care am trecut si prin arhi-mega-cunoscuta Route 66. Chiar stateam si noi si ne intrebam de ce mama dracu este Route 66 atat de cunoscuta?? Ca cica singurele chestii notabile despre ea zic ca e o ruta istorica care strabate US de la NE la SV despre care fost facut un cantec. Si atat. Stau si ma intreb daca om face si noi un cantec despre DN1, l-om face celebru? Ca doar strabate Romania de la Vest la Sud cu trecut prin Centru :)) Anyway nu vreau sa fiu rau. Mergand pe Route 66 am dat peste un orasel chiar simpatic asa, old style.

Si mai era ceva celebru in leg cu soseaua asta. Vestitul Beep Beep... vruummm
Welcome to Route 66. As fi vrut sa pozez un semn de circulatie da nu am apucat...
Manechine celebre. Multi Elvisi si alte alea

Oricum inainte sa va arat poze frumoase de prin Grand Canyon trebuie sa va spun o chestie despre aceasta crapatura. Este cunoscuta ca fiind al dracului de greu de pozat. Si nu e ca nu ar sta locului, cum probabil credeti. Ci pentru ca are niste culori imbecile care ies tot timpul extrem de sterse. O sa vedeti si prin pozele mele ca iti dau impresia ca sunt facute cu aparat din ala cu „pasarica” din 1980 toamna. Da’ cand colo sunt facute cu super scule si tot nimic frate. Am auzit noi zvonuri cum ca cel mai bun moment de pozat ar fi la rasarit, asa ca sa ne vezi pe noi constiinciosi cum ne-am trezit a doua zi, la 5:30 dim, dupa inca doar doo ore de somn ca sa ne ducem sa vedem rasaritul pe canion. Si uite asa am reusit performanta sa dorm 6 ore din 48, eram cam praf, sa mor.

And now, my friends, meet the All Mighty, Grand Canyon
...and even bigger...
...and bigger...
Dupa cum vedeti, diferenta de culoare intre rasarit si restul zilei este uriasa...

Marele Canion este – dupa cum sugereaza si numele – cel mai mare canion din lume! Cu o lungime totala de 446 km si o latime care ajunge si pana la 29 km, Marele Canion a fost sapat cu constiinciozitate si sarguinta in catateva sute de milioane de ani de un amarat de paraut – mai exact Colorado River. Si sa nu uitam sa precizam adancimea maxima la care ajunge Canionul, si anume 1.6 km in zona lui Skywalk.

Ce sa spun? Spectaculos, pe cuvant! In poze nu iese in nici un caz dimensiunea sau grandoarea gropii. Suprafata imi taia respiratia si ma facea sa ma simt, din nou, ca un gandac mic mic mic si neinsemnat. In Marele Canion, vara poti sa faci rafting. Dar interesant e ca aici reprizele de rafting nu dureaza o ora – doua. Aici o tura de rafting dureaza 2-3 pana la 6 zile. Evident cu locuri de dormit la tabere, cu mancare, cu tot ce ai nevoie. Am decis ca ma voi intoarce cu siguranta intr-o vara ca sa incerc asta! Iar daca vrei sa ajungi de sus de pe margine pana jos la apa, iti ia, in functie de hike-ul ales, intre 6-10 ore. Si nu, nu exista nici o modalitate de a cobori cu masina… Pe nicaieri.

Pe de alta parte trebuie sa va spun ca am decis sa fim cool. Am stat noi si ne-am gandit ca pozele de pe margine de sus nu ar fi destul, asa ca ne-am inchiriat un… avion. Unul numai bun asa, mic de 8 locuri, exact cati eram noi, numa bun de o petrecere privata 🙂 Si uite cum ne-am cocotat in varf de mare Canion ca sa dam cu poza dupa el mai dupe centru. Bai fratilor deci a dracu groapa e a naibii de mare, pe cuvant! Imaginati-va ca am zburat cu jucaria aia de avion 45 de minute in jurul lui si nu am ajuns nici pe departe… departe! Adica ne-am invartit oleaca. Iar de sus totul pare si mai mare. Mult mai mare! Mult peste ce iti poti imagina mic fiind acolo cand stai pe buza unei prapastii. Nu ai cum sa cuprinzi cu ochii sau cu mintea 450km lungime…

Meet out small little Cessna. Yup, that is our ride for the next hour 🙂 I hope it is safe. Nooot!
Roger! Roger! Roger si tovarasii lui... pitpalacii!
Si Echipa De Soc
O privire printr-un hublou
Uite sh-una de ansamblu
In the Kingdon Of Far Far Away era odata un rau. Ii spunea Colorado River

Si uite ca in drumetia noastra am ajuns si la Skywalk. Treaba asta este de departe cea mai mare (si scumpa) capcana turistica in care am picat 🙂 Bai e interesant sa citesti despre ea. Dar chiar sa platesti atat ca sa te urci pe ea si sa nu te lase sa faci nici o poza parca mi se pare cam prea de tot. Daca vrei, pot ei (ca sunt simpatici si binevoitori) sa iti faca caaaate poze vrei. Numai ca le platesti cu vreo nu-mai-stiu-cate-jde-dolari bucata. Niste tarani. Ma rog, pai si pana la urma ce e dracia asta? Pai e o podisca facuta din sticla, cu balustrada din sticla si podea din sticla, care se intinde din stanca vreo 20m si te tine suspendat deasupa lui Colorado River la o inlatime de peste 1200m deasupra fundului de canion. Suna mai impresionant decat este…

Asa ideea nu ar fi rea, dar m-a enervat maxim modelul de business
In poza asta arata chair interesant 🙂

Pai cam atat fu de relatat si din Arizona. Revin cu un post despre Las Vegas si cu un filmulet de la cea mai tare aterizare din viata mea, uite filmul aici. Pilotul ala cu rahatul ala de Cessna a facut o aterizare de zici ca as fi parcat eu in drift cu frana de mana, sa mor! Deci ne-a facut pe toti sa facem pe noi pe cuvant! Omul era inclinat la un unghi de 60 de grade orizontal si 45 grade vertical si se indrepta in jos direct spre pista cu viteza maxima, cand pista era deja de mult SUB noi. Eu eram convins ca face pe nebunu si ca nu mai aterizeaza, ca doar se preface ca sa ne sperie. Cand colo l-a pus jos din 3 miscari instantaneu. Foarte taaare omu! Mult mai tare senzatia in realitate decat ce a iesit pe clip oricum. A, si apropo, cu o zi inainte de chestia asta cazuse un avionas din asta mic, tot in Grand Canyon :))) Hai ca pup, pana va uitati la toate pozele aici, va las in compania unor alte poze belea 🙂

Sleep tight my friend. The view is watching you
Na gandac portocaliu...
🙂 Atat.

Sh’am incalecat pe-o sha (de bou de plastic) si v-am spus povestea’sha! 🙂
Pup,
R.

 

PS. [Later Edit] Uite aici si filmele promise. Aici e boul si aici e aterizarea lu’ papuc.

22 de gânduri despre &8222;Arizona & Grand Canyon&8221;

  1. F tare!!
    Poza „Na gandac portocaliu…” e cea mai tare poza cu tine de pina acum, nici in AdS nu ai asa poza. Ar trebui sa iei niste cursuri de la cine ti-a facut-o, sper ca nu te superi 🙂

    1. :)) Pai nu ma supar, da’ il cunosc pe baiat si nu stie prea multe :)))) E ala cu tunu al’ mare in pozele de pe la canion. Uite aici

      Glumesc. Baiatul se chinuie, cara 40kg de aparat dupa el peste tot cu enspe obiective. Nah, asta e pasiunea omului, face si el ce ii place 😛

      Mersiiii Ciiippp!! (tre sa-l laud ca altfel nu ma mai lasa sa ii pun pozele pe blog daca nu ii recunosc valoarea :P)

      1. Nu stie prea multe, aah ? Beneee .. nici macar nu stii cat car in spate in ghiozdan. De acum incolo, 30$ poza ca la skywalk, si inca 30$ in plus pentru postat pe blog (tot ca la skywalk) …. pitpalac portocaliu ce esti …

  2. „Ha gandac portocaliu”.. old habbits die hard,huh?:)
    Foarte frumoase pozele, a fost unul din lucrurile pe care am vrut sa le fac in US inainte sa plec dar nu am apucat. Mersi de relatare:)

    1. well, in come cases old habbits never die :)))

      Cu pla. Si lasa ca mai ajungi tu inapoi sa le faci pe toate sometime in your life 🙂

    1. ceee sa razi ma? Ala o sa fie un post serios, tu crezi ca noi ne-am dus in vegas ca sa ne distram? Noi ne-am dus acolo ca sa facem bani… Business as usual 🙂

      1. :))) ma refeream la aparate, ca vorbeam desp pozee

        cat desp masini… in general nu’mi palce toyota, deci nu prea m’au impresionat.. Aia fara numar in fatza era mai dragutza, dar tot nu m’a impresionat :)) sunt prea „vaci” cum le zici u :))

        two days left :> S’ar putea sa ajung si eu prin Buc, dupa Craciun :> poate ne’om vedea 🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s