Viata in Seattle

Bai hai ca parca nu v-am mai spus de mult nimic despre mine. Adica v-am tot scris, v-am una alta, da’ parca nu v-am spus asa, profund, despre ce mai fac eu de fapt si cum ma mai simt🙂 Pai ce sa va spun, de cand m-am mutat aici ma bucur de viata muuult mai mult decat inainte. Parca de cand m-am mutat vad orasul asta cu alti ochi. A input brusc sa reprezinte acasa, asa ca atunci cand am apropii de el pe highway seara tarziu dupa o zi lunga si vad downtown-ul luminat cu ai lui zgarienori, incep sa ma simt bine, sa ma simt acasa. Am inceput chiar sa apreciez mult mai mult si strazile, aleile. De cand merg pe jos prin el am inceput sa observ chestii de decor (si alea putine, ce e drept) pe care inainte nu le vedeam.

In perioada Craciunului am avut cateva zile fooaarte romantice in care m-am plimbat brat la brat cu Sandra pana ne-au inghetat nasurile. Cu orasul decorat,  Pike Place Market capata brusc alta culoare cu alt farmec atunci cand te uiti la ea in apropierea Craciunului si stai la waterfront admirand ferry-urile in apusul soarelui. Da, era senin.

Chiar, nu am apucat sa va spun. De fapt aceea dintre voi cu care m-am intalnit prin ro stiu deja ca sunt intr-o frumoasa relatie cu o Ea. O cheama Sandra. Nu am sa o dau acum in siroposhenii din alea romantice (🙂 ), da’ va explic doar ca sa intelegeti de ce o sa va umpleti de povesti din British Columbia / Canada: Ea locuieste in Vancouver, adica pe la vreo 250 km Nord de mine. Si acum am brusc un motiv foarte bine intemeiat sa ajung pe acolo cat mai des🙂 Pana sa plec in Ro, din cauza agitatiei, eu nu am apucat merg eu (rusine mie), dar ea a tot condus pana la mine asa ca am apucat sa petrecem cateva weekenduri chiar frumoase, impreuna, aici. Intr-unul dintre ele am zabovit chiar cateva ore pe o banca in miez de noapte la Alki Beach, in West Seattle.

Seattle overview. Niceeee. Eh zi tu ca nu e asta un loc romantic sa stai doua ore in miez de noapte pe banca, numai tu cu Ea. Pana incep sa va curga mucii....

Zoom in pe downtown. West Seattle rules

Oricum lucrurile s-au schimbat, odata cu schimbarea schimbatoare care mi-a schimbat viata. Si lucrurile din ea… deci cum?? Ma rog, intre timp, de cand m-am intors din Ro, am inceput sa fiu mai okay cu timpul si am mers si eu, in sfarsit, incolo. (nush de ce partea asta imi aminteste de melodia aia cu ma dusei sa trec la Olt, da’ veni Sandra la mine cand fu Oltu mai inalt :D) Vin eu cu povesti, da’ pana una alta hai sa va explic de ce nu prea mai am in puii mei timp deloc sa scriu. Pai venirea „copiilor”, mutatul in Seattle si aparitia Sandrei in viata mea s-au intamplat toate cam in acelasi timp. Mi-e mult mai bine de atunci, da’ sa moara masa daca mai apuc sa mai am enshpele ore interminabile de singuratate in care nu aveam absolut nimic mai bun de facut decat sa ma gandesc la subiecte empirice de filozofeli infinite in jurul vietii care sa ma faca sa va scriu posturile alea zemoase asa. (liiliiii cata’amai fraza – stai sa respir). Care erau, de altfel, absolut bestiale, stiu, nu tre sa ma laudati🙂

Hehe, hai radem glumim, da’ tin mult la blogul asta si chiar imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu cum o faceam in vremurile bune. Acum abia apuc sa va scriu despre locurile misto in care mai ajung (vezi Vegas cu 1.5 luni intarziere😛 ), ce sa mai am timp sa mai si debitez ce-mi infloreste draga-mi minte? Oricum doar pentru ca nu va scriu, sa nu va puna Necuratu’ sa va imaginati ca nu mai am imaginatie. Sunt mai plin de idei ca aia de la Ikea, si’mi caca mintea una noua in fiecare zi, sa mor! Numa’ ca n-apuc s-o pun pe dansa-ntransa in cuvinte asa alese cat sa iasa de-o compunere mai de doamne’ajuta asa :) Sper sa nu dureze mult totusi. Dar cu toate astea pana una alta va trebui sa ne multumim cu ce putem – Asta avem si cu asta defilam. Asa ca sper sa nu va plictisiti si sa plecati de la prea putine posturi🙂

Pana una alta nu va imaginati ca stau degeaba – planuiesc de zor urmatoarele concedii (geniale – of ce mai sufar de mine) in care ajung anu’ asta. Si nici macar de asta nu prea am timp pentru ca pe langa cele enumerate mai sus, nici la munca nu e o perioada chiar lejera si atunci cand mai prind cateva ore libere pe acasa de multe ori mai fac una-alta, mai dau un mail o treaba, o atentie. Anyway, ne descurcam cu ce avem. Nu ma plang. Deloc chiar! Sa nu intelegeti asta! Imi place viata mea de acum si imi place viata in Seattle. Cu tot traficul si mersul pana si de la munca, cred ca mutatul in Seattle este una dintre cele mai bune miscari pe care le-am facut in ultimul timp :)

Hai va pup, ca sunt obo mort. Sunt dupa 4 virgula sh’oleaca de ore de somn, iar azi dimineata am plecat la 6:36 din Vancouver direct cu destinatia birou, meeting la 10:30. (ole!) Asa ca hai va pup, ca a fost o zi luunga si iar debitez tampenii. In caz ca nu v-ati dat seama de asta pana acum🙂 In incheiere va las cu niste frumuseti de poze facute de-a lungul timpului de la mine din dormitor. Am vazut Tzapusa in multe ipostaze si culori de cand stau aici, dar din pacate doar in unele am apucat / reusit sa le imortalizez cum trebuie.

R.

Categorii: Daily News | 27 comentarii

Navigare în articol

27 de gânduri despre „Viata in Seattle

  1. Cipi

    „Si knd ne-o fi mai rau, sa n fie k acuma” :))

    • Radu Mocanita

      🙂 Asa sa fie sefu’. Cand ne-o fi mai rau sa ne mearga asa de bine! :p

      Ti-a venit mah iTelul?

      • Cipi

        ;( ink nu, fu%&}as pa’ ei!
        Da’ poate tre sa mi fac si yo d’aia cu wanted si sa trimit la „mar muskt” acolo…auzi, john! :))

        Sent from my BlackBerry® wireless device

        • Am notat :)))

        • Cipi

          😉 asa , si knd vine la mine imobu’ ala, iti trimit si yo o recomandata catre noua tableta de la toshiba😀

        • Radu Mocanita

          :)))) Nu trimite bah ca te baga astia la parnaie e pacat de tine ca esti baiat tanar…🙂

          Iar aluzia la Toshiba nu prea am prins-o. Mai vorbim daca vrei cu win8 ceva…🙂

  2. Domne’ eu cre ca plec… Nu sunt multumit aciulea pe blogu tau :)))) Dincolo era mai ieftin :))) Lasand gluma la o parte, asteptam cu nerabdare posturi noi🙂

  3. Felicitari varu, ma bucur pt tine🙂

    In schimb nu ma bucur ca nu mai ai timp sa scrii aici… Da lasa ca daca nu scrii aici, te bat la cap in engleza pe mail :))

    p.s. Peisajele sunt prea tari…

  4. Cipp

    Mai greu cu modestia asta … noroc cu „copiii” astia care te mai aduc cu picioarele pe pamant din „oda bucuriei”😛

    • Radu Mocanita

      :))) daaaaaaa. Uite ce zice poza aia a ta. Cica hush, io aia inteleg😛

      Lasa sefu ca bag de seama ca cu tine facem treaba. Mergem, calatorim, vedem🙂 Vezi acolo odaaa bucurieeeiii

  5. Marius

    Te invidiez ca locuiesti in Seattle, si mie mi-a placut foarte mult. Sper sa te bucuri cat mai mult de ceea ce ofera orasul asta.
    Cat despre timpul care ti-a ramas pt scris, ma bucur ca nu-l mai ai. Mai bine sa ai despre ce sa scrii si sa n-ai timp, decat sa n-ai despre ce sa povestesti. Si Creanga si-a scris amintirile dupa ce si-a trait viata la maxim.

    • Radu Mocanita

      buna asta, mi-a placut. Problema e ca eu nu am tinerea lui de minte :)))

      Pana ajung batran uit totul, d-aia scriu aici, ca sa am ce reciti :))

      Nu stii cum era aia? Ca: At my age, I’ve seen it all, heard it all, done it all, I just can’t remember it all” :

      • Marius

        Vei face senzatie la batranete cand te vor intreba nepotii despre cum era cand erai tanar. Le vei zice: intrati mah pe blog si cititi din arhiva si lasati-ma in pace, ca fac planu pentru Everest.🙂 N-am io timp de povesti de-astea acum.

        • Radu Mocanita

          :))) da pai ceva de genu asta e mai master plan :))) Si atunci nepotii o sa va citeasca si commentsurile voastre si o sa vada ce prieteni aveam si pe unde veneau si ei cu mine🙂

        • just julz

          pai fa-ti marius ca tu deja ai o fetita superba maine poimaine trebuie sa-i pov ei care cum a fost viata voastra🙂 si o s vina cu iubitul la masa la pranz duminica🙂

        • Radu Mocanita

          de ce vrei sa stresezi baiatul? Crezi ca ii arde sa se gandeasca la din astea acum??🙂

          Ah Mariuse, BTW, vezi ca aschia nu sare departe de trunchi. Daca ii place si ei moto, sigur isi gaseste vreun motociclist😛

  6. mamaaa,”sa nu ne puna Necuratu sa ne gandim k nu mai ai imaginatie” :)))) pai tu nu ai cum sa ramai fara asa ceva mai omule…te-ai nascut cu ea.. si subscriu ce spune Marius in legatura cu scrisul!

  7. just julz

    eu chiar ma gandeam ca e momentul sa ne mai zici si despre tine, dar te iertam acum ca esti cu EA este normal..ai ramas un pic in urma cu posturile..bine ca nu ne scrii din ADS ::)):::)) un ultim post
    eram sigura ca o sa iti placa viata in downtown totusi esti sange din sangele meu ::)) cat sa stai in sat acolo sa meditezi🙂

    • Cipi

      Buna, J, asta cu AdS :)))))

      Sent from my BlackBerry® wireless device

    • Radu Mocanita

      :)))) Nush, intreaba-i pe copiii astia „proaspeti” care au venit si au decis totusi ca Redmond is the palce to be :)))

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.