Ak: Fairbanks. The Frozen Frig

Bai pai voi ma stiti pe mine. Stiti ca imi plac masinile si ca imi place sa conduc. Stiti ca imi doresc sa incerc cat mai multe in viata si sa ma joc cu toate pe rand. Tocmai d-aia, imi doresc foarte mult sa incep postul asta cu poza de mai jos. Nici n-are nevoie de descriere pentru ca se explica singura, dar ca sa intram si in detalii, poza de mai jos nu zice doar 5.7L in v8. Mai zice si 381 de cai putere, pentru o masina 4×4, de 7 locuri si 3 tone. In Alaska. Ahhh, nu exista un loc mai bun pe pamantul asta unde sa am o Toyota Sequoia, pe cuvantul meu!

Awesome!

Sequia este o masina in care trebuie sa te urci. La propriu, chiar trebuie sa te urci, nu te asezi. Faci un pas, te tragi de maner si te cocoti in ea. Dup-aia stai acolo uitandu-te de sus si scuipandu-le seminte in cap altora mai mici. Te face sa te simti sus, printre „aia mari”. Chiar si aici, in Alaska, nu era multe SUVuri care sa fie cu mult mai mari decat eram noi.

Iar despre motorul de 5.7 ce sa zic? Cand pleaca… huruie de zici ca pleaca o intreaga uzina in fata ta. Caii aia sunt naturali, nechinuiti. N-are turbo, ca nu e masina de curse, dar are vana. Din cauza asta cand iti bagi piciorul in ea parca sta asa o secunda, se uita la tine si zice:”really?”. Dupa care cand vede ca esti serios si chiar vrei, atunci da drumu la uzina. Si la robinetul de benzina, pentru ca apropo, nu va imaginati ca asta e un SUV diesel, nu? Va dati seama ca ies draciii din capota fraateeee cand ii dai blana. Si ce sa zic, se infige chiar bine, pentru un monstru de 3 tone…

Beavis si Buthead la magazin, cica sa cumpere o cafea. Eu conduc, Cipp sfatuieste: „Uite un loc de parcare, nu o lasi acolo?” / ” Hmm, nu, o las uite dincolo!” / „Pai alalalt e pe partea cealalta.” / „Pe partea cealalta a cui?” / „A bordurii!” / „Pai tocmai :D” / „Pai.. de ce!?” / „Pentru ca pot!” Si iacata la Sequoia cum usor, lejer si fara ca macar sa acclerez deloc, s-a apropiat de bordura, s-a gandit, s-a accelerat singura un pic (era automata), s-a cocotat si a trecut usor si elegant ca o elefanta dincolo. Gata, am parcat. Acu hai cu spatele, ca e fun!

By far cea mai puternica si mai grea masina pe care am condus-o pana acum! Ever!

Dar si una dintre cele mai fun! Si chiar asa grea, are vana in ea. Se-nvarte...

Si ii place...

Si se-nvarte...

Si nu se mai opreste. Timp de 79 de poze, s-a tot invartit..

Si mai avea si super sistem audio.

Si se... wtf?? Ce e cu cordonul ala ombilical?!

Gata, cam atata de masina pana nu va plictisesc. Va mai zic doar ca drifturile sunt cu totul altfel cu o masina de 3 tone🙂 Pai aia cand a luat-o lateral, pai a luat-o tataaa, nu o mai opreste nimeni.

Si totusi, ce e cu ombilicul ala? Pai fi atent faza de ne-a uimit si pe noi cand am ajuns. Iaca mergeam si noi pe strada, cand trece unul. Un harb. „Ba ala avea un shtecher iesind din capota?” Un ce ma??” „Mmm, cre ca mi s-a parut…” Mai stam un pic, mai trece o masina. Un Chrysler 300C. Iote ca si ala are, nu-s nebun! Woaaa ce taare, uite-te’n jur. Toate au!! Deci da fratilor, in Fairbanks, toate masinile au shtecher, intelegeti? Si cand ajungi undeva, oriunde (acasa, magazin, hotel) le iei frumos si le bagi in priza. Asta ca sa le tina oleaca calde si bateria in calduri. Ca la frigurile de pe acolo unde ingheata si dracu, ce sa mai plece saraca masina.

Da mai, hai sa lasam asadar masinile la o parte si sa revenim la plimbarea noastra. Dupa ce in Anchorage am aterizat pe primul aeroport din viata mea pe care pista era de fapt partie (nu glumesc, era full of snow, din aia batatorita asa, ca pe sosea), iata-ma aterizand si in Fairbanks unde, culmea, era chiar mult mai uscat. Asta contrar asteptarilor, date fiind temperaturile pentru care eram pregatiti. Frate deci noi pentru aici, pentru Fairbanks ne-am preparat pentru frig, intelegeti? Nu pentru Anchorage, acolo era lejereanu. Aici mancatias, aici era beleaua. Aici iti dadea frigu de te julea! Na sa vezi echipamente, geci, layere, cagule, sosete si tot ce iti dadea prin cap aveam la noi. Inclusiv niste dracii de le-am gasit pe aici numite hand warmers, de le scoti din punga si printr-o reactie chimica se incalzesc instant. Si le bagi in manusa sau in gheata, ca exista si pentru talpi.

Na downtown Fairbanks. Baicoi, io va zic!

Ooohhh yeaaah!! Na de aici drum de condus cu average de 80-100km/h. Asta daca vroiai sa tii pasu, ca daca nu, te dadeai pe dreapta impreuna cu codasii clasei

Yes, that is ice! And it is getting better and better. Noot!!

Treaba cu frigul cum era? Pai asa on an average erau cam -15C, cu punctele culminante pe la -22C. Bai nene, e rau, nu zic nu. A fost si in ro asa anul asta, stiu si asta. Da’ e si mai rau cand te gandesti ca tre sa te imbraci si sa iesi din casa de buna voie, CA TURIST ca sa vezi si tu strazile, magazinele, alea alea. Vai de mama mea ce vointa iti trebe, va jur! Iar eu ca boul imi luasem cu mine, dintre toate cartile posibile, fix Lonely Planet-ul cu Caraibe. Vai de capul meu ca de fiecare data cand ieseam din casa bolboroseam cate un „tuti grijania ta de viata ca de banii astia stateam la 28C pe o plaja in Bahamas, bagatia-i in ea de aurora boreala”

Revenind la povestea cu zapada. Pai culmea ironiei e ca in continental Alaska nu prea e zapada. Bine, e zapada tot timpul, da’ nu multa. Gen 30-40 cm constant. Fata de Anchorage, unde sunt munti intregi. Pai desi m-a surprins, m-a lamurit un localnic. Ideea e ca aici e atat de frig, ca nu stau nici norii pe cer. De unde si pozitia super buna de vazut aurora – vesnic clear sky pentru ca nu prea’s nori, ca nici aia nu stau pe cancerul asta. Pe coasta in schimb, in zona Anchorage, e cu totul alta treaba. Asta pentru ca sunt nori multi care vin dinspre ocean si care sunt incarcati cu precipitatii. Dau de frigul de pe continent si na iarna.

Ea este o musa. Adica sotia unui moose

Of shit, am uitat sa va zic. Sa me vedeti pe mine cum ma plimbam agale pe la mom-dracu prin Ak, cand ce vad, cu ultima farama de 3G? Iaca niste mailuri la munca care sunau ca si cum ar fi importante. Foarte importante. Gen Live-site-losing-money-dam-de-dracu de importante. Io? Rahat ca de la mama naibii de unde eram ma chinuiam 5 min sa raspund la un email ca imi inghetau degetele de’nebuneam. „Radu, can somebody from your team take a look at this issue?” Iar eu, din mijlocul frigului si miezul salbaticiei: „Don’t worry Mr Manager, I’m on top of it!”. Si imi blestemam zilele cu cat de on top ma simteam.

Sa vezi ce ma tara Ghiniocipp de manutza prin tot Fairbanksul ca sa nu imi rup gatu in borduri si alte alea, ca nu puteam sa scot capul din telefon ca dadeam mailuri dupa mailuri. Oh well, la un moment dat am ramas fara semnal. Vreo 3 ore. Si cand l-am deschis, sa fac infract nu alta. Investigations, ton of emails, 4 apeluri ratate si voicemail de la Operations Center: Please track down the following people from Delivery Engine to start a P0 investigation: X, Y si Raducu al meu. Baaai baaieti, voi cre ca nu stiti unde umblu eu de incercati voi sa ma track down pe mine. Eh fac io pe vedeta, da’ mi-a tzatzait curu. Asa ca sa ma vezi pe mine logat in conf call pe Lync, dintr-o sala de mese (unde am gasit niste net) plina de japonezi galagiosi care se distrau de minune. Vai de capul meu, cat ma mai chinuiam sa aud ce zicea lumea.

Looking for love? Nu, DRI-manca'mi-ai curu cum zicea Ghiniocipp al meu

Oh well, macar partea buna a fost ca am prins si niste vreme frumoasa prin Fairbanks. Chiar soare si frumos, vedeti voi prin poze. Atata doar ca era degeaba soarele ala pe cer, ca era un frig de inghetau pietrele pe cuvant. Ma rog, ideea e ca am profitat de vremea frumoasa ca sa mergem si noi la festivalul de sculpturi in gheata, pe care am avut norocul sa-l prindem in oras chiar in aceeasi perioada. Unele erau chiar haioase, cu teme de desene animate. Gen Scrat, Manny sau Sid.

Hidden dragon crouching tiger? Sau era invers?!

In orasul asta poti sa mori de sete astepand sa vina primavara

Si daca nu vrei sa astepti sa se topeasca ambalajul de la cola de mai sus, atunci poti sa-ti faci... un ceai...

Cine putea sa sponsorizeze, daca nu CocaCola?

Buuun acu vreau sa va mai spun, in ultimul rand, despre muzeul de masini vechi din Fairbanks. De ce ai crede ca in Fb, aici la capatul lumii, e cel mai bun loc sa afisezi cateva zeci de masini de milioane de dolari? Eu nu pot sa inteleg. Aparent masinile erau colectia personala a unui milionar alaskanian care tinea foarte mult ca locul comoarei sa fie aici, aproape de casa. Mda nu sunt eu prea mare amator de masini vechi, da’ muzeul era interesant. Mai ales ca toate harburile alea cica erau perfect functionale. Cel putin asa se lauda muzeografa, care era mai batrana decat masinile. Si nu era la fel de functionala🙂

Doamnelor domnisoarelor si domnilor. Va rugam, pasiti in trecut.

Al Capone's ride?😀 Cei care au jucat Mafia pricep mai bine...

And of course, the world's first snowmobil :))

Cam atat si de aici. Stati parcati ca mai am despre Alaska, n-am terminat. Numai ca o luam usor, catinel catinel. Ca dup-aia iar ma injurati ca fac posturi prea lungi😛 Iaca aici toate pozele pentru posturile cu Anchorage si Fairbanks, in caz ca vreti sa vedeti mai multe. Hai v-am tucat si va doresc un Paste Fericit. Ca tot n-am apucat sa va zic pana sa se intample😛
R.

PS. Ce ziceti de noul look al postului? Cand am fo de Craciun in Ro, mi s-a zis ca era urat cu spume portocaliul ala si de atunci ma bantuie🙂 Plus ca vroiam sa schimb nu numa culorile, dar si tema in sine, sa pun ceva asa mai de primavara – vara. inclusiv poza de pe lateral. New spring, new chapter🙂

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , , , , , , , , , , | 22 comentarii

Navigare în articol

22 de gânduri despre „Ak: Fairbanks. The Frozen Frig

  1. Da vad ca doar posturi d’astea cu zapada bagi de se aburesc lentilele cand le citesc…🙂

    • Radu Mocanita

      :)) Oh well, odata in viata tre sa ajungi peste tot, nu? :)) Plus, iarna nu-i ca vara. Stai asa, ca acusica se face mai iunie si vin cu poze din Cayman, mai belea ca alea de anu trecut din Hawaii😀

      Vai de mama mea ca abia astept😀

  2. c

    Multumesc, ochii mei nu mai plang🙂

    Nu inteleg…. toyota era rental?😛 and… NICEEEEEE🙂
    Iar titlul l-as pune similar cu portocaliul din restul sitului🙂

    • Radu Mocanita

      :)) Poi si sa inteleg ca iti palce asta? Da’ inainte era acelasi porticolaiu, ala de l-ai vazut tu rosu de te dureau ochii. Numa ca pe mov cre ca se vede ca dracu de diferit.

      Si daaa, cum sa nu fie rental, ce altceva putea fi? Rental ca si Sonata din Anchorage.
      Si da, exact: niiiceeee

  3. :)) marpha rau gheatza aia feliata😀
    muzeu nu’mi starneste prea mare entuziasm, dar e ok🙂

    tema e misto ! dar cand am vazut prima oara mi s’a parut asa bizara, ma simt ca un batranel de’ala de citeste ziaru :))) dar e misto🙂

    p.s. Cat timp am scris comm’ul, am dat sa se conecteze la fb, si nici acuma nu s’a conectat… DC asa greu ? tind sa cred ca nu e de la mine, sunt pe fb chair acuma si imi mere super bn si FB si RDS’ul :))

  4. HRISTOS A INVIAT!!! 1st of all🙂 oricum i-am scris si in mail lui taicatu…care am inteles ca au ajuns bine ,doar k engleza le cam da de furca :))) iar ca sa-l citez pe el „si tiganii s-au descurcat ” :)))

    despre post..ce pot sa zic…decat k e friiiiiiiiiiiiiiggggggggggggggg :))) apropo,stai in poza aia cu tel in mana…nu ti-a inghetat telefonul? :))))

    iar despre noul look al blogului…cand am intrat am avut impresia ca deschid o gazeta :))) nu k nu arata bine,dar parca e prea pala culoarea? nu stiu..zic si eu🙂

    hai va pup pe toooti!

    • Radu Mocanita

      Adevarat a inviat, in primul rand :))

      Nopai nush ce sa mai fac, ca am cerut ajutorul unu om mai cu design la cap :))) Ca portocaliul ala dinainte a fo cam criticat.

      Eh well, ne obisnuim noi si cu asta eventually. Da’ era timpu pt o schimbare, parca mi se cam luase de la tema aia veche.

      Telu nu a inghetat, s-a tinut bine. Da’ si aveam grija sa il bag numai in buzunar la piept, sa stea aproape de corp, la caldurica🙂 Stiam in ce belele intru fara baterie.

  5. Cipi

    Hai sa traiesti…. Bai, yo am urmarit aventurile tale, da’ p fuga d p tel si n-am mai postat comm… Anyway, mai misto in Fairbanks, din kte imi dau seama…si da’ cunosc si senzatia cu toyo cu una diesel V8 de 4.8park… Hai bafta, take care.

    P.S.: mult mai ok tema asta noua.

    • Radu Mocanita

      daaa? io nu chiar acu ma gandeam ca parca nu ma prea omor dupa fontul ei.Ma rog, fie🙂

      Auzi, da’ hai si tu mai cu un comment, mai cu o treaba, ca e cam pustiu cu commenturile pe aici si ma apuca depresiile🙂
      PS. Mai misto in fb decat unde? In anch? Pai ce e mai misto aici, ca era orasu mic ca dracu, mai ceva ca alalaltl🙂

  6. anna

    Buna asta cu muzeografa care este la fel de batrana ca masinile, dar nu la fel de functionala! Iar gerul acela … l-ai descris foarte sugestiv. Deja mi se lipeau narile si cred ca si tie mainile pe uriasa cana de cafea.

    • Radu Mocanita

      :)) da, Alaska a fost one of a kind, indeed. As reface, cu siguranta candva. Cam piperata totusi toata treaba🙂

      Imi place ca ma citesti asa din scoarta in scoarta. Vad alerte de commenturi noi si imi amintesti de locurile prin care am fost, mai recitesc si eu posturile si zambesc. Atat de multe si totusi in mai putin de 3 ani…

  7. anna

    Pai abia am inceput! Noroc cu o fosta profesoara de-a ta cu care sunt colega la odiseea copiilor nostri de doi ani si jumatate, care a postat un link cu patania de la ER. Si m-a prins, recunosc, mai ales ca ai un simt al umorului cu care sunt compatibila.

    Felicitari! Toate astea in trei ani?

    • Radu Mocanita

      mai putin🙂 In decembrie se fac 3, deci pana atunci mai bagam si alte povesti, acu rapid pana nu intram la MBA ca apoi stam acasa si tocim :)) Dar da, toate in timp foarte scurt, ca doar o viata avem…🙂

      Ne cunoastem prin prin Adina, nu? Adina nu mi-a fost profesoara, dar am cunoscut-o prin profa mea de romana, indeed. Oh well, incurcate sunt caile Bucurestiului, important e ca acum ne stim toti cu toti🙂

  8. anna

    Ceva mai tare decat asta este ca nu sunt din Bucuresti ci din Bacau si nu o cunosc pe Adina decat virtual… Oricum, lumea este mica, mica, mica.

    MBA..hm, felicitari! Am mirosit eu ca ai ceva in caput si nu esti doar plimbaret, ti-am zis din primul post, cel de la ER!

    • Radu Mocanita

      heh, multumesc. Am facut multe la viata mea si inca mai am timp🙂

      Si relativ la intrebarea ta da, totul a inceput la 24 de ani cand m-am anagajat la Microsoft. De atunci am inceput sa umblu… si umblu… si tot umblu.🙂 Si de un an incoace umblam in doi.

      Dar cum faci, citesti random sau ai luat-o de la un capat la altul? Ar trebui sa ajungi si pe la The proposal. Iar daca iti plac aventurile, musai si prin Africa https://rmocanita.ro/africadesud/

  9. Pingback: Everglades – Back to the mainland | The Aventură

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.