Ak: In cautarea Aurorei (1)

Ba! Ba dormi??
Aaa?
Ba ce rahat ai facut k parca ma trezeai sa mergem!
Aa? Pai ba m-am gandit k n-are sens k oricum nu vedem nimic, si am cautat vreo ora webcams prin tot orasul si nimic…
E pe dracu te-a luat lenea.
Nu ba….
Hai sa mergem! E 1 45, pana la 3 suntem inapoi daca nu vedem nimic, mai dormim 4 ore si plecam spre aeroport!
Nu ba k suntem abia pe dunga verde ma, si prognoza e la 2 si mergem degeaba…
Oooff biine ma, mancami-ai curu, ce ma enervezi! Ma culc la loc…

Intro

Uite asa a inceput pentru noi vanatoarea fabuloasei Aurore Boreale. Eu tot vroiam si incercam, da’ Ghiniocipp al meu se tinea tare pe bariere si isi arunca spre mine tot ghinionul de care era capabil. Daca am avut sau nu succes va promit ca veti afla pana la sfarsitul partii a doua, dar pana atunci, hai rabdare va rugam, nu dati fast forward, ca sa apuc asa usor sa va zic toata povestea🙂

Iaca totul a inceput in Anchorage, unde lucrurile nu au fost prea roz. Eh bine, nu ca le-am fi vrut roz, ne multumeam si cu un verde, atat timp cat era acolo sus pe cer. Dar beleaua era ca am nimerit intr-un moment de mare nor in micul orasel. Cand nu ningea ploua si cand nu ploua era zi. Asadar, no chance. None, zero. Am avut niste tentative, cica in prima seara ar fi iesit pe la un 4 dimineata cand noi dormeam de rupeam patul. A doua seara am incercat sa ne luptam cu soarta si sa ne miscam din pat, da’ nu ne-a lasat sufletul. Plus ca pe langa prognoza proasta de vreme, nici aia de aurora nu era deloc promitatoare.

Asa ca ne-am continuat aventura in Fairbanks unde, constiinciosi si plini de silinta cum ne e felul am si anuntat la receptia hotelului: ba nene, daca auziti de haurora, dati cu alarma ca noi sarim din pat una-doua. Ei bine nici aici n-a fost sa fie. Same ol’ story, cica am prins prea cald (?!) si din cauza asta a fost loc sa se stranga si pe aici norii. Pe cuvantul meu ca nu credeam ca o sa inghet vreodata in viata mea in Alaska la -20C si ca o sa ma rog totusi sa se faca si mai frig.

Un layer, doi layer, trei layer patru layer🙂

Doi baieti. Multe destinatii. Toate frig. What to chose? Where to go?

Cum nu puteam sa o lasam nevazuta, am plecat. Si ne-am dus. Si am tot mers, spre Nord, cu o tinta sigura: Cercul Polar. Nu va imaginati ca am plecat de capul nostru, ca suntem temerari, nu idioti. Desi tre sa recunosc ca am stat mult pe ganduri pana sa luam decizia asta si a trebuit sa petrecem cateva ore de research ca sa ne interesam de starea drumurilor, locatiile benzinariilor, required survival kit si alte alea. Pana la urma argumentul suprem a venit si a lovit incet si sigur, ca un asasin, asa ca am decis ca e mai bine sa mergem cu profesionistii. Nu ne era frica ca Sequoia noastra nu duce. Frica venea de la faptul ca am aflat cat costa extractia: daca ramaneai pe acolo inzapezit, inamolit sau inrahatit, te costa vreo $4000 interventia ca sa isi miste cineva curu mai la Nord de orice oras civilizat si sa te scoata de acolo.

Arctic Circle Mobilul

Asadar pe la ora 12pm stateam linistiti in fata hotelului si asteptam profesionistii sa vina sa ne ia. Eram echipati pana in dinti cu tzoale, cagule, iar tzoale, sosete, manusi si nu in ultimul rand, bineinteles, un ghiozdan intreg de aparat foto. Asta asa, ca sa fac o paranteza, nush daca am apucat sa va spun despre cat de special este aparatul lui Ghiniocipp. Nu e vorba ca ar fi un tun, ca asta s-a mai vazut. Dar este un intreg ansamblu de piese si piesulete, cu enspe obiective si filtre, care trebuie sa aiba fiecare locul lui special intr-un ghiozdan la fel de special si care este de doua ori mai mare decat cel mai mare ghiozdan de laptop pe care l-am vazut. Anyway, ca sa ne continuam ideea inceputa cu 5 randuri mai sus, asteptam profesionistii. Ne asteptam sa vedem cel putin un tanc ca sa vina sa ne ia. Hai poate nu un tanc, da’ macar un camion, o senila, un buldozer, o treaba. Cand intr-un final a venit arctic-circle-mobilul, am crezut ca ala sau glumeste, sau e prost.

Eu, morocanos ca inca nu imi bausem cafeaua, ridic o sprinceana si intreb: Ce e asta? / Cum adica? Masina noastra… / Asta? Vorbesti serios?! Asta e un… van. Gen duba. Glumesti, nu? / Haha, nu! / Aaaa, pai nu pare sa fie nici macar 4×4. Si ai ceva survival kit in el? / Aaa, daaa.. 4×4 nu-i, da’ am niste saci cu nisip in portbagaj, ca sa nu derapeze si sa o faca sa fie mai grea, ca are aderenta mai buna. Hm, ma-intorc la Cipp: I-auzi mah, suntem in siguranta. Asta are niste nisip in portbagaj la van, ca sa ne dea stabilitate.

Si asa l-am cunoscut pe soferul nostru, Jay. Era un tip interesant, nascut si crescut in Alaska. Avea ceva din eleganta neamului de manivela si parea inteligent ca noaptea. Da’ in rest era baiat de treaba asa, cand vorbea avea un fel aparte de a fi evaziv si nesigur pe el, parea sa fie de incredere. Parea sa stie ce face… nu! Si mai era si prima data cand activa pe duba asta ca si ghid. Bine, macar drumul asta il facuse de sute de ori in alte scopuri, dar fie.

Meet the Arctic-circle-mobilul

Nu va lasati pacaliti. E mai fioroasa decat pare. Nu!

Eh hai ca suntem rai. Omul avea ceva sisteme de supravietuire care includeau benzina extra, telefon prin satelit, statie si alte chestii. Iar duba nu arata ea traznet, da’ fugea de n-avea aer pe cuvant, in ciuda celor peste un milion de mile pe care le avea pe bord. Toate parcurse in conditiile astea vitrege de Alaska. Iar inauntru nu va imaginati ca era vreun confort, ca in cutia aia ne-am inghesuit 10 oameni timp de 14 ore. Da! Atat a durat drumul dus – intors pana la Arctic Circle… 14 ore de hartoape si drum neasfaltat🙂

Dalton Highway and its traffic

Nu va imaginati ca am fost incantat in vreun fel de faptul ca am lasat la hotel o minunatie din aia de Sequoia ca sa sa stau timp de 14 ore intr-o conserva impreuna cu alte 9 sarmale langa mine. Dar pe langa cei $4000, mai era o problema. Dalton highway are 667 de km lungime si este in proportie de 90% neasfaltata. Este singura sosea care strabate Nordul Alaskai si incepe langa Fairbanks dupa care merge drept spre nord pana pe malul oceanului Arctic, la Deadhorse in Prudhoe Bay. Companiile de rental car nu sunt deloc incantate daca aud ca ai iesit de pe asfalt cu masinile lor. De fapt, sunt atat de neumltumite incat te pun sa platesti tu eventualele daune. Si in plus, mai era o mare problema: traficul.

E o vorba printre locuitorii Alaskai. Ei spun ca stii ca se termina iarna atunci cand auzi despre primul tir care s-a scufundat. Eh acum radem glumim, va explic imediat ce vor sa zica. Pana una alta beleaua cu tirurile este ca au multe roti, sunt mari ca naiba si nu le prea pasa ca e gheata pe jos. Stiti ce am realizat aici? Ca tirurile, cu cele 18 roti ale lor, au muuult mai multa aderenta decat autovehiculele, in ciuda greutatii. De fapt, atat timp cat nu tre sa se opreasca, fac o treaba extrem de buna la a lua un viraj chiar si cu 100km/h pe gheata. Pe cuvantul meu ca nu inteleg cum faceau, dar iti zic ca iti ingheta sangele in vene cand vedeai un monstru ca ala de mai jos atacand un viraj denivelat, pe gheata si zapada, inclinandu-se si smucindu-se tot la 100km/h incercand sa ramana pe sosea si sa nu intre pe contrasens peste tine.

Sase ca viiinee. Paartieeee

Astia erau greii autostrazii Dalton

Soseaua in sine are un singur scop: sa serveasca transportului industrial / comercial catre Prudhoe bay. Pe toata durata ei de 667km are doar 3 benzinarii, cu cea mai mare gaura intre ele fiind de aproape 400km. Partea interesanta este ca, desi Prudhoe este strict o zona industriala bazata pe colectarea petrolului, tirurile se duc pline si se intorc goale. Practic intreaga autostrada a fost creata ca sa permita oamenilor sa tina artificial o intreaga comunitate la Prudhoe Bay. Toti oamenii de acolo lucreaza in industria titeiului si toate bunurile pe care ei le consuma vin cu aceste tiruri.

Eu va zic ca oamenii astia STIU sa conduca! Aici sunt adevaratii tiristi mai nene. Cunosc soseaua ca in palma si fac drumul asta de cateva ori pe saptamana. De obicei fac toata bucata intr-o singura zi iar daca nu reusesc, au locurile lor in care se trag sa doarma.

Ca si in Romania, tirurile au statii si aici, dar totusi e o diferenta. Aici ei folosesc statia ca sa te dea pe tine la o parte. Pe cuvantul meu ca nu mi-a venit sa cred prima data in viata mea cand am auzit prin statie: „Hey sefu’, ma lasi si pe mine sa trec te rog? Ca ma cam grabesc.” Asta se intampla in timp ce noi mergeam cu 70-80km/h pe gheata si prin hartoape. Tirul ne-a ajuns din spate extrem de repede si s-a infipt cu farurile in spatele nostru cum le facem noi lor in Romania. Jay al nostru ce sa faca saracu, a confirmat prin statie si s-a tras pe dreapta in prima parcare. Vorba lui: They own this place! The whole highway was made for them. They are bigger then me, they drive faster than me and they have a tight schedule.

Acum radem glumim, dar am auzit cu mult inainte sa ajung aici despre Camionagii Gheturilor. Oamenii astia vin repede si la viteza cu care ruleaza si date fiind conditiile, le este fizic imposibil sa opreasca pana la un obstacol dat. Ceea ce inseamna ca trec peste orice. Sfaturile pe care le-am citit online, cand inca ne gandeam sa conducem pe cont propriu, spuneau ca atunci cand vezi un tir ca vine pe contrasens esti obligat sa tragi pe dreapta si sa ii faci loc. Si daca ai impresia ca nu incapeti impreuna, fa bine si iesi de pe sosea, ca el nu se mai opreste pana la tine.

Meet Continental Alaska. Marfa poza, adanca. Trebuie sa o vedeti in dimensiune reala

Yukon River. Raul asta nu curge. Raul asta sta.

Iar in incheiere hai sa va zic de unde pana unde cu treaba cu tirurile scufundate. Pai pe aici prin Alaska, sunt multe zone in care se poate ajunge doar cu elicopterul sau cu sania trasa de caini. Iar pe timpul iernii, multe tiruri isi fac drum peste apele inghetate in incercarea de a scurta sau de a ajunge in locuri altfel inaccesibile. Oh well, problema e ca din cand in cand unii mai forteaza norocul cu primavara si se mai rupe gheata sub ei in mijlocul garlei, si baldabac baldabac se duc la fund ca asta🙂

Hai va pup. Initial chiar am vrut sa fac postul asta intr-o singura bucata, da’ am decis sa-l rup cand am vazut ca iese iarasi prea lung. Dar partea 2 e 80% scrisa, asa ca va promit ca vin repede repede cu ea, in cateva zile😛

R.

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , , , , | 28 comentarii

Navigare în articol

28 de gânduri despre „Ak: In cautarea Aurorei (1)

  1. Laurentiu

    Marfa🙂
    Dar nu reusesc sa vad pozele din post

  2. Laurentiu

    Se vad acum, chiar dupa ce am scris comentariul au aparut
    🙂

    • Radu Mocanita

      mda, era un bug de partea mea, lasasem folderul cu poze privat. Fusesem anuntat deja🙂 Nush cand au facut aia feature cu default pe private.

      Anyway e o alta belea acu. Nush cum au facut cretinii astia de la WP ca au reusit sa imi publice postul asta in trecut😦 Daca intrii acu pe homepage nu apare postul asta, ca mi-a fost publicata pe 3/8 cica… Ce tampiti. Le-am dat un mail, sper sa rezolve.

  3. Radu Mocanita

    Mdaaa, ce aplicatie idioata si WP asta. Hai ca pana la urma l-am hack-uit io sa apara pe prima pagina si sa fie publicat pe 25 aprilie, data lui de drept. Numai ca acum cine o sa foloseasca linkurile primite initial pe mail sau FB o sa primeasca 404 not found🙂

    Asadar si prin urmare, ma gasiti stiti voi unde, la rmocanita.ro, cel mai sigur😛

  4. Radu Mocanita

    Ah, am uitat sa va spun ca minunile astea de camioane stateau asa de bine pe zapada / gheata pentru ca aveau studs in cauciucuri. Un fel de pioneze de metal asa, cu care sa se infiga bine🙂

    Gata, ma duc sa ma culc ca m-a tinut buba asta cu WP treaz pana la ora asta si devin morocanos :))

    • Adina from BB:)

      Pai da iti dai seama k folosesc pioneze :)))) cauciuce dealea se folosesc si la Ice Rally. Hihihi :p

      • Radu Mocanita

        mda, si aici sunt f la moda inclusiv pe strada. Foarte multi americani au, desi ninge din an in paste. SI numa le auzi cum sfaraie cand trec pe langa tine… tza tza tza tzac🙂

  5. Misto postul domnule!🙂 In alta ordine de idei, imi doresc ca WPu sa iti faca din ce in ce mai multe probleme. Stii tu de ce😉 :))

    • Radu Mocanita

      :))) pot sa imi imaginez de ce😛 E bine, imi vrei numa binele bag de seama😛

      Ma bucur ca ti-a placut. Chiar vad ca ai enjoyed Alaska destul de mult😛 Hai ca vine si partea a doua, cred ca un pic mai scurta, imediat.

      • I like Alaska a lot😀 but I fancy your other endeavors too😉

        • Radu Mocanita

          oh well, sunt sanse mari sa mai auzi despre ea atunci, pentru ca sunt sanse mari sa ma mai duc odata. Nu de alta, da’ nu-s prea multumit cu ce am vazut deci tre sa ma intorc candva. Plus, s-ar putea candva sa fie si Antarctica, ca are Cipp un prieten care are un prieten care…🙂

        • Niiiiiiiice🙂

        • Ghiniocipp

          Asta ca sa vezi si tu adevaratii pinguini de la polul sud. Nu aia cu chelie de la polul nord😀

        • Radu Mocanita

          :)) Da ma bine ca esti u destept. Cine naiba stia ca nu sunt pinguini la polul nord…

          Da ma, apropos, vezi ca ti-am trimis aseara un link misto cu o firma care face expeditii in Antarctica. In caz ca mai apuci si tu sa mai intrii macar din cand in cand pe skype-ul ala o sa-l vezi🙂

          Planuim pentru candva in urmatorii 4 ani? Acolo gasim sigur pinguini, promit eu.

  6. Adina from BB:)

    Omg,numai in tirul ala sa nu fii! :)) cat despre ei tiristi gheturilor ma mai uit si eu la doc k ma fascineaza ditai camioanele cum trec fara grija pe acolo🙂 si Doamne cat de nebun sa fii sa locuiesti taman la Cercul Polar in friiiigul ala….:)

    • Radu Mocanita

      mooaaa, mie numai IN tirul ala mi-ar placea sa fiu! Mult mai bine in el decat in masina care incearca sa treaca pe contrasens😛

      Plus ca vreau musai sa vad cum se ia un viraj pe gheata in halul ala🙂

      Iar aia care locuiesc acolo mdaaaa, poti sa vezi niste poze pe net sa vezi cum arata orasul ala. E un fel de…. nimic🙂 Dar nu le plange de mila, ca au niste salarii bunicele pentru ce fac. Undeva intre $55000 – $75000 pe an. Asta pentru ceva field worker sau field Engineer.

      • :)))) vb vine,normal ca si mie mi-ar placea..la fel de mult cum imi doresc sa dau o tura cu o masina de raliu..

        aa,mai da ce cagula si privire fioroasa! aveai vreo intentie ascunsa? :))))

        si voi a-ti luat un rucsac plin cu chestii pt aparatul foto..restu,gen mancare,da-o naibii,nu avem nevoie :))))) avem aparat foto :)))) hai ca glumesc.

        • Radu Mocanita

          :)) Pai cum dracu altfel, ca doar nu cu mancarea ramai amintire :)))
          Cum era sa vin aici la voi si sa va pun post despre ce am mancat acolo, in loc sa va arat poze beeleeeaa?😀

        • Ghiniocipp

          Normaaaal …. Cine mai are nevoie de mancare la cercul polar ? Ne bazam pe norocul lui Raducu ca sa ne hranim =)

        • Radu Mocanita

          dadada, cu norocul meu te trezesti ca gasim un McDonald’s deschis la Cercul polar, doar facem drive-in si ne luam ce ne trebe🙂

          Radem glumim, da’ chiar e de facut un research sa vezi daca exista McDonald’s in Barrow sau Deadhorse. :))

  7. aloo aloo :)) Noua nu ne plac gaborii :)) !!! Jos cagula :))

    da un tir de’ala [de zici ca e din TRANSFORMERS] peste tine si esti pardaf :)) Te duci sa bati la poarta lui Sf Petru :))

    Pozele sunt jmechereeeeee :> am vazut verziciuneaa :))) Jmechera rau sa moara bibieaaa… Da e sinistra rau… sa o vezi sa pe viu… S’o vezi pe cer cum vezi pe asfalt o dara de benzina :))

    • Radu Mocanita

      termina-te ma cu datul de gol ca iti tai accesul🙂 Uite-te tu daca vrei da’ ciocu mic pana iese postu🙂

      • sterge commul :)))

        • Radu Mocanita

          initial asta am vrut sa fac. De fapt, eram sigur ca ai sa scrii asta, d-aia am vrut sa iti dau aseara in mail sa-ti zic, da’ am lasat-o asa, ca si asa am vazut ca nici mailul celalalt nu l-ai citit🙂

  8. just julz

    hehehehe cat de tare sa traiesti doar in alb? sunt sigura ca oamenii astia au probleme cu ochii🙂
    e si cum ar fi sa o iei asa peste un rau nu cu un tico nu cu un matiz cu un tir hahahaha

    • Radu Mocanita

      :))) Siiiis, you’re back!

      Hai handi ca de cand nu mai pui tu comments mi-a scazut mandria personala😛
      Mda, da’ vara sa stii ca nu e alb. E chiar iarba pe jos. Da’ e marfa ca nu apune soarele dimp de 3 luni continuu🙂

      • Ghiniocipp

        Si ai uitat sa mai precizezi ce alte lucruri folositoare mai avea nenea Jay in trusa lui de supravietuire: o gramada de haine groase doar pentru el, ciocolata caldaaaaaa😀, o lanterna chioara si un ditamai cutitul de vanatoare pentru a desuruba un trepied nou nout cu toate suruburile si inchizatorile inghetate tun, tu-i mama lui de trepied.

        • Radu Mocanita

          :)))) multumeste-te prietenilor tai buni care ti-au facut trepiedul cadou de ziua ta😉 S-au gandit la acest moment critic 😛

          Mda cioco calda vine in urm post, in partea 2😉

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.