Ak: In cautarea Aurorei (2)

Asa dragii mei, sa continuam povestea despre cautarea comorii verzi. Dupa cum s-ar putea sa stiti, Alaska a fost cumparata de la Rusi undeva prin 1867 pentru modesta suma de $7,200.000. Si vorbesc serios, chiar e modesta data fiind suprafata si bogatiile care au fost gasite mai tarziu. Putin peste 4$ pe kilometrul patrat mi se pare o nimica toata pentru un stat in care a fost gasita cea mai recuperabila rezerva de petrol de pe tot teritoriul SUA. Practic in lumea de astazi, orice companie mai de doamne ajuta si-ar permite sa aiba numai pentru ea un teritoriu care singur reprezinta 20% din teritoriul Statelor Unite.

Trans Alaska Pipeline

Ei bine la putin timp dupa ce au cumparat-o, americanii au descoperit acest minunat mare camp de petrol care a transformat Alaska in cea mai mare afacere din istoria Statelor Unite. Singura problema cu petrolul asta era ca era la mama dracu pe panta de nord din Prudhoe Bay, mult mai departe decat ar putea oricine sa ajunga sa il colecteze. (punctul A in harta de jos) Asa ca atunci a aparut o mare provocare: Dat fiind ca oceanul Arctic nu este navigabil industrial (cel putin nu profitabil) din cauza gheturilor, cum faci sa pui pe piata aceasta mina de aur negru?

Problema simpla de fizica. Cum duci cateva miliarde de barili de petrol de la pct A la pct B?

Prin a pune pe piata intelegem a duce petrolul pana la cel mai apropiat ice-free port. That would be Valdez, tocmai la mama dracu in sudul statului (pct B). Deci cum?

Pai e simplu. Tragi o teava de la A la B, asa cam de vreo 1300 km lungime. O teava care sa treaca peste 3 lanturi muntoase (unele cu pante de pana la 65 de grade) si peste 30 de rauri. O teava a carei constructie a costat peste 8 miliarde de dolari si a reprezentat la vremea aia cea mai scumpa constructie privata din lume. O teava care si-a scos de mult investitia pentru ca incarca, in medie, 630 de petroliere anual.

De-a lungul celor 1300km de teva sunt 11 statii de pompare, care fac petrolul brut sa circule spre Valdez cu o viteza de 6km/h, facandu-l astfel sa parcurga distanta pana la Valdez in aproximativ 11.9 zile. Cu un debit maxim (dar neatins) de 340.000 de metrii cubi pe zi, Trans Alaska Pipeline a transportat pana acum peste 16 miliarde de barili de petrol.

Evident au fost multe provocari tehnice ca sa contruiesti treaba asta in 1977. Si nu numai tehnice dar si sociale si de mediu. Are o gramada de inovatii in ea, cum ar fi tot felul de statii de racire, pentru ca la cele 44C mentinute constant de petrol pe toata durata calatoriei, atunci cand trece pe sub pamant poate topi permafrost-ul, un layer de apa inghetata atat de important mediului in Alaska.

Meet the Trans Alaska Pipeline

Si... un porc.

O alta inovatie interesanta sunt porcii, ca ala de mai sus. Astea sunt niste dispozitive care calatoresc toata ziua de la Nord la Sud prin conducta, amestecand petrolul si avand grija ca totul sa functioneze bine din interior. Exista foarte multe tipuri, unele mecanice simple iar altele extrem de high-tech. Unii porci, ca cel din poza, foreaza si curata ceara depusa pe interiorul tevii ca sa mentina diametrul optim (un fel de colesterol remover :P). Simplu si mecanic, fara prea multa inteligenta, curata marginea tevii si cu niste magneti atrage eventuale metale care plutesc in deriva prin petrol.

Altii, in schimb, sunt adevarate computere miscatoare, care contin zeci de senzori variind de la distanta si map-creation pana la ultrasunete care verifica starea conductei si cauta microfisuri. Astia destepti sunt obligati sa inregistreze informatiile local pentru ca materialul din care e facuta teava nu permite nici un fel de radio – comunicatii.

Oh well, acu daca v-am inebunit de cap cu chestii tehnice despre cum se transporta petrolul in Alaska, hai sa continuam cu Arctic Circle-ul nostru.🙂

Arctic Circle

Dupa vreo 6 ore de condus in care ne-am oprit din cand in cand la un shush si la o poza, iacata-ne ajunsi intr-un final la linia Cercului Polar. Este ora 12 noaptea la -25C si tu esti in bezna mintii in mijlocul pustietatii, intr-un habitat patrulat in general de vulpi polare si ursi. Nu e nimic in jurul tau, decat niste pomi plictisiti si ei de atata frig si multa multa zapada. Stai si te gandesti si iti dai seama cat de marfa poate sa fie senzatia. Felicitari, ai ajuns (aproape) in varful lumii!

Once in a lifetime. Maybe.

Nu vreau sa fiu rau, dar priviti va rog ghiozdanul ala care aproape ca este mai mare decat globul pamantesc...

Da frate deci vreau sa va spun ca dupa prima serie de poze de vreo 30 minute asa imi inghetasera si dintii si mucii si tot. Cu toate hiper-sosetele mele, picioarele nu mi le mai simteam deja de vreo 25 din 30 minute iar Haurora aia nu vroia sa apara de nici o culoare, cacamas pe ea! As fi zis ca era frig de crapau pietrele, doar ca puii mei nu erau nici macar pietre in jur! Doar alb, 3 pomi si nimic altceva. Si din cand mai auzeai trecand pe jos, pe dupa copaci, niste tiruri in graba lor mare dinspre campurile cu petrol.

Rupti de somn si aproape degerati, inca ne amuzam bine pe tot felul de teme cu colegii de conserva

Dream team: Ghiniocipp si Nororadu🙂

Da ma si uite asa am stat ce fraierii si ne-am tras in poza vreo 30 min cu pancarda aia nenorocita de Cerc Polar (pai daca cu altceva nu aveam cu ce) si dupa ce am degerat bine de tot, ne-am imbarcat in conserva. Bineinteles, cu gandul setat ca ne caram, gata, epic fail, e de plecat acasa. Nu de alta dar pe cuvantul meu ca nu mai imi simteam picioarele, le scosesem deja din ghete si ma chinuiam sa le frec, sa le bag sub mine, sa le fac orice ca in imaginatia mea bogata deja ma vedeam la spital cu ele negre ca in filme.

Si exact cand era chinul mai mare, ce credeti voi ca scoate pretenul nostru Jay din manecutza? Bai nene, asa da tratare tata! Acu am inteles pentru ce am dat banii cand am platit pentru excursia asta! Nu era in nici un caz pentru confortul din masina, dar era pentru a iti permite luxul de a bea o ciocolata calda la Cercul Polar. Asta ca sa nu ii spunem fierbinte de-a dreptul, ca se pare ca oamenii chiar au gasit o modalitate de a o pastra fierbinte timp de 6 ore. Aia da data! Aia da viata, de unde atata lux?

Si iaca ca nici nu ne terminasem noi bine de savurat ciocolata calda (mai aveam si ceva pachetel de drum pus tot de profesionisti – niste sandvisuri, rontaieli chestii) si cand colo ce sa vezi? Sta unu si zgarie geamul de gheata ca sa poata sa vada si el afara si ce zice: Hey Jay, isn’t that the…. aurora?? Si na ca ne-am aruncati toti pe geamuri si da tata! Ea era! Tocmai se forma la linia orizontului! Tocmai acum cand eu renuntasem la idee, uite-o si pe ea, pe Aurora, cum apare ca o doamna intarziata!

Cand s-a dat alarma, la inceput, era usor vaga asa

Mai tarziu a inceput sa creasca. Vezi laserele de la orizont😀

Ideea: Nororadu. Executia: Ghiniocipp

Asa ca iaca am iesit la inca o serie de poze de inca vreo ora asa. Bai nene nu e de gluma cu frigul ala, pe cuvant. In timp ce Cipp al meu (indemanatic nevoie mare) se chinuia cate 10 minute sa puna trepiedul la -25C (cre ca ii inghetasera suruburile, sau capul sau mintea, nush sigur), eu alergam de disperat in jurul masinii, faceam jogging frate. Pe cuvantul meu ca nu am crezut vreodata ca o sa ajung sa fac jogging de frig la Cercul Polar la -25 C si in continuare sa ma gandesc ca baga-mi-as picioarele ce ghinion am avut sa prindem atat de cald in Alaska🙂

Eh radem, glumim, da’ eram chiar amuzanti cum faceam noi treaba in echipa. Raaduu, treci incoa sa ma ajuti. Termin poza asta si la 3 mutam picioarele. Desurubam amandoi odata ca sa ne miscam mai repede. Tu alea doua io asta si haparatu. Hai unu doi trei siiii. Si vezi viteza frate, vroiam sa maximizam timpul. Pai fiecare secunda petrecuta in frigul asta imi doream macar sa fie o secunda in plus de expunere, daca tot fac un sacrificiu, macar sa fie cu scop! Si dupa cum vedeti, a facut treaba buna Ghiniocipp al meu. Acu la sfarsit, pe ultima suta de metrii de povestire, Ghiniocipp s-a transformat in Futocipp. De la futograf😀

Hai ma nu va mai luati de el ma ca macar a carat cu un scop tamai ghiozdanul! Nu iesea ceva asa frumos altfel🙂

Dupa cum vedeti vanturile isi schimbau directia si forma cam odata la cateva minute

Hai la sssiii, toti cu mine: Muultuumiiim Cipp!!

 

Si cu aceste poze minunate v-am incheiat si povestea asta. Bine, ar mai fi deznodamantul in care v-as putea povesti despre cum am dormit lemn cu capetele unul in altul la intoarcere si cum ne trezeam cand dadeam cap in cap de la hartoape. Dar am un feeling ca o sa va cam plictiseasca asa ca ma opresc aici. Pana una alta e musai sa vedeti toate pozele aici, ca sunt mai multe si altfel se vede treaba in full screen.🙂 Stay tuned ca n-am terminat cu Ak, mai am inca o poveste de zis, de la Chena, unde e musai de ajuns si acolo. Unfortunately, no more Aurora, though.

Hai v-am tucat si de data asta,
R.

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , , , , , | 14 comentarii

Navigare în articol

14 gânduri despre „Ak: In cautarea Aurorei (2)

  1. Respect! Pozele au iesit mai bine decat ma asteptam😀

    • Radu Mocanita

      hehe, face treaba buna ghiniocipp asta ah? macar atat daca tot cara ‘taimai desaga aia dupa el😛

    • Radu Mocanita

      mda si imagineaza-ti ca era expunere de 15 sec, ca era bezna maxima afara. Nu iti imagina ca era semi inserat asa cum a iesit in poze… De fapt, pozele au iesti un pic mai bine decat realitatea😛

  2. Great dude! I never get tired of your stories🙂

    • Radu Mocanita

      asa, hai ca abia acu am avut timp sa ma intorc sa termin de comentat🙂
      😀 Mersiiiii! Si stai ca mai urmeaza una din AK, de va cracanati de ras cre ca🙂

  3. julz from ciolpi :)

    da chiar reusite pozele🙂
    asta mi-a placut postul asta l-am citit f atenta🙂
    povestea cu alaska dragu🙂

    • Radu Mocanita

      woooaa. Zi drept, chiar ai citit si treaba cu teava de ulei? Nu te creeeed🙂

  4. norocel :)) si io care credeam ca prin tevile alea se transporta apa calda :))) =))) ma gandeam io ca la ei e cv rar de e asa de bine pretuita in tevi de’alea :)))

    poza aia in care s’au combinat 2 genii, aia e jmechera rau :)) si a rezultat o boratura verde pe cer :))

  5. fooooaaaaaarteeeee fruuuumoooossssss!!!!!!!!!!!!!!!!! iti taie respiratia d-na Aurora!!!! si da,a meritat caratul ghiozdanoiului:)

    • Radu Mocanita

      Ghiniocipp knows da’ shit! :)))

      Da, a meritat, mai ales ca el l-a carat, nu eu!🙂

  6. aaa,da vreun urs,ceva? :)) nimic ,nimic?

    • Radu Mocanita

      e pe naiba, pai pe vremea asta aia stau in barloage si dorm de rup patu maa🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.