The mind shift

La momentul la care veti citi acest post eu voi fi long gone in Peru. De fapt, probabil ca voi fi deja pe la jumatatea excursiei, undeva pierdut prin Anzi la aproape 5000m altitudine. Il scriu in seara dinaintea plecarii, cu o senzatie ciudata in mine. E un conflict intern, undeva intre dorinta de a pleca si emotia intoarcerii inapoi la viitoarea mea viata.

A fost cred cel mai.. diferit, ca sa nu zic fericit sau special weekend din viata mea, clar. A venit asa de brusc si a asezat o umbra totala peste plecarea mea in Peru, atat de mare incat plec maine dimineata si habar n-am unde ma duc, ce fac. De fapt, nici n-am plecat dar abia astept sa ma intorc ca sa imi incep viata in doi alaturi de S.

Ea o sa se mute aici si o sa fim ca in filme. Gen gata, de maine stam impreuna. De maine dormim impreuna si ne trezim unul langa celalat in fiecare zi, de maine spalam vasele impreuna si facem mancare impreuna. La sfarsitul lui Octombrie imi expira contractul de chirie aici si o sa ne inchiriem un apartament numai pentru noi doi, inapoi undeva in eastside, ca sa avem casuta noastra. O sa fie senzatie, abia astept. Ma simt de parca astept sa imi inceapa noua viata, e un sentiment asemanator cu cel pe care il aveam inainte sa plec din Ro spre incoa.

Sunt uimit de lucrurile frumoase care mi s-au intamplat si de si vestile bune pe care le-am primiit zilele astea. Ieri am aflat ca S a afost acceptata la un program (certificare) in accounting la University of Washington aici in Seattle si m-a bucurat enorm vestea. Prin iulie ne-am hotarat sa facem pasul asta iar certificarea asta e super misto pentru cariera Sandrei.

In alta ordine de idei, cu o inainte sa plec mi-am luat review-ul anual. Nu pot sa va spun exact ce si cum, dar e de retinut ca am iesit foarte bine. Asta in conditiile in care abia mi-am luat in vara titlul nou si deci acum aveam alta concurenta. Nici nu speram la mai bine de atat, iar asta ma face iarasi fericit.

In fine, nu asta este topicul discutiei de astazi. Astazi vreau sa va spun despre cat de misto e senzatia asta cand te decizi sa te insori. E un mind shift asa, in sfarsit ma simt in largul meu. Ma uit la Sandra si imi dau seama ca in sfarsit ea va fi aceea. Ea o sa fie cea alaturi de care imi voi petrece restul vietii, ea imi va fi alaturi in orice conditii. Ea este cea fata de care nu vreau sa mai am nici un secret, cu ea o sa ma sfatuiesc de acum si impreuna vom lua cele mai bune decizii pentru familia noastra.

Si ma tot gandesc dar nu stiu cum sa va descriu in cuvintefelul in care ma simt. Dar incerc. Ma simt sigur, nesingur. Ma simt in doi, dublat, asigurat. Un pic implinit si clar fericit. Zic un picimplinit pentru ca stiu k ne mai asteapta multe impreuna in anii care urmeaza, multe fapte care ne vor aduce de fapt implinirea.

Stii inainte sa faci pasul asta, se mai intampla sa mai ai cate o discutie random ba despre copii, ba despre cum ti-ai face tu in casa, etc. De fiecare data tre sa ai un pic atentie la cum pui cuvintele in fraza, ca ti-e frica ca il sperii pe alalalt daca te exprimi gen: „ehe, pai copiii nostrii (…)” sau „(..) sper ca tu o sa ai mai multa rabdare decat mine cu aia mici (..)”  Si acum in sfarsit poti sa let go. Poti sa te gandesti asa cu totul la ce e si cum e, poti sa te exprimi pentru ca e gata, e clar, nu mai e nici un dubiu, toata lumea stie: Ea o sa fie aceeasi, ea o sa fie mama lor si alaturi de ea vei face toate strategiile de a-i creste impreuna cat mai bine.

Eh nu ma intelegeti gresit. Nu ma gandesc la copii inca, no way. Nu pentru urmatorii 3-4 ani. Imi iubesc stilul de viata si vreau sa mi-l pastrez inca. Stiu ca va veni o vreme cand va trebui sa ma mai asez la casa mea. Dar vreau ca vremea aia sa fie determinata de sosirea unui copil si imi place sa cred ca nu va veni prematur odata cu casatoria.

Imi doresc sa nu ne schimbe casnicia asta. La dracu, imi doresc sa nu MA schimbe casnicia asta. Bine, nu vreau sa intelegeti vreo forma de egoism din asta. Am sa ma schimb si am sa fac tot ce este nevoie ca sa ne mearga bine si ca sa o fac pe S fericita. Aici ma refer la schimbarea aia care vine pitita si se furiseaza pe la spatele tau fara sa-ti dai seama si te transforma intr-un couch potato caruia ii e lene sa faca orice chestie amuzanta sau distractiva.

Am un commitment pentru chestia asta. Tin foarte mult la asta iar blogul asta si povestile care vor urma pe el vor fi martorii reusitei mele. Daca nu mai auziti de mine decat odata la 3-6 luni, e clar ca am failed drastic. Epic fail.

Imi doresc sa ramanem plini de viata, de spirit de aventura si de chef de distractie. Imi doresc sa mergem impreuna prin toate colturile lumii si sa va relatam de acolo tot felul de povestiri ciudate. Imi doresc sa… Imi doresc sa fim asa cum suntem noi. Of cineva sa ma opreasca cu „imidorescurile” astea ca zici ca sunt ca iepurasul din bancul ala in care a luat ecstasy.

Bun, mai departe sa va spun despre cununie. Se va intampla la sfarsitul lui Septembrie in Vancouver. Imi pare rau ca majoritatea dintre voi nu imi va fi alaturi atunci. Si aici ma refer la toti cei care ma citesc de dincolo de garla. O sa fie misto, abia astept sa se intample. Ai mei o sa zboare iarasi incoace, o sa avem o mica petrecere si in speranta ca ne duce vremea, poate o sa facem ceremonia chiar intr-un parc. Oricum treaba capata contur, probabil ca la momentul la care cititi voi postul asta, S a facut deja progrese formidabile si probabil stie mult mai multe despre cum o sa fie decat stiu eu acum 🙂

In schimb nunta… nunta e alta treaba. Aia se va intampla in Ro, undeva probabil prin primavara lui ’14. De ce asa departe? Eh, we have our reasons. Nu vrem sa ne grabim sau sa avem senzatia ca suntem pe fuga. Aveam si alte chestii programate pentru toamna / iarna asta si nu am avea timp sa ne ocupam de ea ca sa fie gata pana in primavara. Bine, astea sunt scuze. Adevaratul motiv e ca pe amundoi ne sperie ca dracu ideea! Pfff, numa cand ma gandesc la bataia de cap ma zburlesc tot. Eh glumesc acum, you know me. Abia astept sa vina si nunta pentru ca stiu ca o sa ne distram senzatie la petrecere 🙂

Gata, va las acum. Am decis sa programez postul asta pentru publicare pentru Joi, 30 August, la 4:24 dupa amiaza ora Romaniei. Oare unde o sa fiu atunci?!

Pup, din Peru.

R

30 de gânduri despre &8222;The mind shift&8221;

    1. Lol, stiu man k o sa fie bine, unde ti s-a parut k eram ingrijorat? :))

      De fapt, abia astept sa se intample si sa inceapa sa fie si mai bine decat e deja 🙂

      1. Era forma super scurta pentru o varianta de felicitari (pentru ultimele 2 posture pe care le-am citit o data dat fiind ca nu am fost in fata comp in ultima vreme) mai lunga, nu pentru comment aici, impletita cu un zambet generat de postul asta care e scris un pic pe nerasuflate.
        Felicitari si pentru schimbare si stai linistit ca va fi super ok deoarece asta ca si marea majoritate a schimbarilor nu e nici buna nici rea ci ramane de vazut ce faci tu cu ea 🙂 si sunt convins ca vei face bine 😉
        Distractie placuta pe acolo si hai cu pozele si povestile.

        1. 🙂 stiu sefu, sunt convins k va fi bine. Atata doar k de aici de la mama dracu din capatul lumii parca abia trec zilele k sa vina odata si ziua aia in care totul va fi bine :p

  1. 🙂 da,frumos post!!!! ce sa zic…imi place cum gandesti…nu stiu daca ma surprinzi sau nu cu tot ce iti doresti…mai rar intalnesti pe cineva care exprima ceea ce isi doreste alaturi de pers care ii v-a fii alaturi 🙂
    imi pare rau ca nu sunt/em alaturi de tine la cununie,dar sufleteste se stie ca sunt acolo 🙂
    ce ma amuza oarecum este faptul ca va sperie intr-adevar ideea de nunta…nunta care de fapt este petrecerea pt ca pasul cel mare il faceti acum,in septembrie,oficializati totul in acte 🙂
    nunta…nunta asta o sa o astepte toata familia,prietenii,toataaa lumea frate…o sa fie nebunieeee!!!!pacat ca se lasa asa mult asteptata 🙂 dar cine stie cine mai rasare intre timp cu vreo nunta,asta ca sa nu fim ff nerabdatori :))))

    1. Ai ceva sa ne spui, Adina? Vre-un plan sa ne-o iei in fata? 🙂

      Oh well, pasul in sine nu ne sperie catusi de putin. Asta vrem amundoi sa facem si abia asteptam. Nunta in sine ne pune pe ganduri din cauza organizarii, punerii la punct, etc etc. Dar oricum mai mult glumeam. Doar sunt PM, ce plm?! Nu ma sperie p mine o
      organizare de nunta chiar asa. 🙂

      Ma bucur k iti placu postul :p

        1. Opppaaaaaa, treaba asta suna k si cum nu e exclus 🙂

          Bun asa, asteptam sa se intample si viitorul asta so vedem 🙂

  2. pentru prima data de cand comentez pe aici, nush ce sa zic :))

    Postu asta te face sa te gandesti la multe, la ce fel e viatza… Azi totu e ok, maine explodeaza bomba si viatza ta ia o intorsatura :)) La tine se intampla sa ia intorsatura buna !!! Pentru ca stii cum sa o dirijezi si ai un instinct f bun !
    Te gandeai la inceputu anului ca o sa se intample asta anu asta :)) ?

    1. Eh ma gandeam pe dracu la asta :))

      Nu mai stii postul meu despre cate se pot intampla intr-un an? Well, this is yet another example :p

  3. Felicitari si urari de bine pentru viitoarea familie. Sa va fie toata viata plina de momente frumoase ca acum, si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti.
    Cand vedem si noi mireasa?

    1. Multuumiim, multumim! Pai inca nu stim daca putem sau nu sa venim de Craciun in ro, k e complicat cu niste acte de trebuie sa le depun eu aici.

      Dar daca reusim, pai atunci o las pe mama sa organizeze ceva o masa in familie 🙂

    1. Hmmm, te referi la interviu? La ms?
      Da-mi un mail si rezolvam acolo.

      Sorry de delay, da nu am fo p receptie pana acum. Am fo pierdut prin jungla, no net, no gsm si electricity decat cu ratia 🙂

    1. vreeeaauu aacaasaaa! sunt jegos, obosit, ciupit de oratanii si imputit. Vreeaau aacaaasaa!!

      eh glumesc, a fo fain, dar da, e dorul mare de casa si de mi futur esposa. Acu sunt in aeroport in Huston, TX si decolez spre SEA cam in 30 min.

      Postu(rile) vin si ele, au luat un avion mai tarziu decat mine dar vin, sunt p drum 🙂

    2. =))) ce pot sa zic :)) ma bucur pt tine :))) ca a fost fain, nu ca esti jegos :)))))
      si las’o dq de spaniola ca oricum ai gresit :)))) te’a corectat google :)) nu e sigur daca mai trebuie un o sau un a, o sa se decida in curand :)))

      Ba da cu serpi aia cum a ramas ? Te’a muscat vreunu ?:))

      Drum bun spre casa !

  4. mda..am citit pe diagonala postul asta recunosc..mereu m-am intrebat..oare tu ai luat tot romantismul l-a pastrat mama doar pt tine??

    hehehehe o sa fiti cei mai fericiti 🙂 si ma bucu rmax pt voi

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s