Peru: Backpacking Peru

Fratilor, haideti ca am trait sa o fac si pe asta. Stiti, de multe ori am auzit despre oameni care pleeaacaa asa de nebuni prin vreo tara din asta doar cu rucsacul in spate. No valiza, no rezervari facute, no fancy hotels si ce e mai important, no car. Adica se duc unde vad cu ochii, planuind maxim doua zile in avans si bazandu-se pe faptul ca s-or descurca ei no matter what. Interesting shit, mi-am zis. Multa vreme m-am tot gandit sa ma bag si eu, dar nu imi ieseau de nici o culoare niste probleme de logistica. Pai cum iti pui intr-un rucsac toate tzoalele pentru 3 saptamani? Cum te cari la muzee / locuri de vizitat cu dit’ai sacul in spate? Cum te urci asa in orice autobuz cu localnicii intr-o tara din asta in care nu stii la ce sa te astepti? Nu iti iau glanda? And so forth…

Dar uite ca, dupa un pic de gandire, problemele de logistica incet incet se rezolva si lasa loc unei excursii senzatie printre oameni asa ca tine. Din categoria celor pentru care verbul „a calatori” are mult mai multa significanta decat a sta incuiat intr-un hotel de 5* si a te holba la mare. E foarte misto sa faci asta, sa mor! Mi-a placut atat de mult incat, de acum incolo, clar va fi o optiune de luat in considerare in functie de tarile in care ma duc. Avantaje sunt gramada: pe langa faptul ca socializezi si ajungi sa cunosti o gramada de oameni ca tine, nici nu este atat de obositoare toata treaba.

Backpacking, my friends. Aici inca eram curat

Anul trecut in Africa, dupa 8-10h de condus ajungeam rupt rupt rupt la destinatie. Ce sa mai iei ceva notite pentru blog sau chiar sa incepi un post despre ce ai vazut cand tu nu stii cum sa te bagi in pat mai repede? Anul asta, alta treaba frate! In multele ore de stat in autocar, pe langa multe multe discutii cu Cipp despre te-miri-ce, am apucat sa iau chiar multe notite si chiar sa scriu partial si o parte din posturi. Ah si daca tot suntem aici, o scurta paranteza legata de autocarele din Peru. Frate sunt cele mai misto autocare in care am fost vreodata. De la autocare „normale” cu scaune extra moi si hiper rabatabile, bauturi reci si calde incluse pe toata durata drumului pana la double deckere unde scaunele de la parter se rabateaza pana se fac pat. Bine, din pacate, asta nu se poate spune si despre mini van-urile alea mici si jegoase care te duc pe distante scurte in afara oraselor si care au niste supsensii de iti amesteca toate matzele in tine pana te fac pasta.

Doua pufosenii. Una a vrut sa ma pupe, da i-am zis sa-si vada de treaba ca sunt aproape insurat

1 la 1 enounter with a Llama🙂

Si ca vorbeam mai sus de socializare, din punctul asta de vedere chiar e marfa backpacking. Si asta pentru ca toti oamenii care fac asta sunt ca tine. Toti vor sa se plimbe, sa guste, sa vada cultura unui loc asa, hands-on, direct cu localnicii in autobuz. Oamenii astia au calatorit, ca si tine, in zeci de locuri. Au vazut sute de chestii si au mii de povesti de impartit. Din cauza asta, atunci cand stai de vorba cu ei, trec orele pe langa tine inainte sa iti dai seama ce si cum s-a intamplat. Intre doua povesti din jurul lumii trec cele 10 ore de autocar dintre Puno si Cusco inainte sa iti dai seama ce se intampla. Mai pui cateva obiective turistice pe drum si una-doua reprize de somn si ai gasit reteta perfecta anti plictiseala.

La inceput ne-am imprietenit cu o familie de Israelieni.  El doctor, ea nush-ce-naiba dar urma sa isi faca doctoratul la UPB in Bucuresti (lol) iar fata (23 ani) abia terminase de curand facultatea si era pe drumuri prin tarile Americii de Sud (nu cu parintii, ci cu niste prieteni) de mai bine de 4 luni. Na frate, na tupeu. Ei mai fusesera in Mongolia, Kyrgyzstan, Maroc si Uruguay. El singur, ca doctor, s-a oferit voluntar pentru doua saptamani sa ajute dupa cutremurul ala urias din Haiti din 2010. Ne-a spus ca ce a vazut acolo nu vrea sa isi mai aminteasca vreodata in viata. Next, planuiau Namibia, in timp ce fata lor s-a desprins de noi cu directia Columbia pentru ultimele doua saptamani din marea vacanta. Ne-am intalnit cu oamenii astia intr-un autobuz si coincidenta a facut sa avem itinerariu comun si hoteluri la fel pentru vreo 3 zile, asadar au fost multe pranzuri si cine impreuna, timp destul sa ne povestim toate minunile pamantului.

Lake Titicaca and its very, very blue waters

Mai departe au fost brazilienii-cei-cu-glume-porcoase cu care am comunicat intr-un hibrid ciudat de spanportuglish si alaturi de care ne-a batut soarele in cap pana ne-a ars timp de vreo 8 ore in timp ce navigam prin Lake Titicaca. Si tot de acolo perechea mama-fiica de olandeze cu care am purtat discutii elevate despre evolutia economica a Europei, problemele de integrare date de nationalismul europenilor si nu in ultimul rand, iarasi, povestiri din alte colturi ale lumii.  Fata, care abia terminase facultatea era bright asa si era extrem de interesata de viata la MS. Si in plus, si ea avea sa ramana singura in America Centrala pentru urmatoarele 4 luni. Da frate, singura, imagine that.

Stau uneori si ma intreb daca oare suntem noi romanii prea panicati, din cauza tarii in care am crescut, sau sunt astia prea relaxati din aceleasi motive? (eg tarile safe in care au crescut le dau un flower-power feeling care ii face sa creada ca peste tot e safe). Ciudat e ca inainte eram convins de a doua varianta, dar dupa ce am purtat din ce in ce mai multe discutii cu astfel de persoane, care nu par chiar inconstiente si par destul de self aware, parca parca incep sa inclin mai mult spre prima varianta. 

Bazar si negot

Partea funny era ca, fix ca si noi, olandezoaicele aveau fix nici un program stabilit for the day after tomorrow. Stiau ca vor sa se indrepte spre Cusco (ca si noi) dar nu stiau cand si cu ce. Asa ca si-au luat si ele bilet in acelasi autobuz plus acelasi hotel si uite asa am ajuns sa petrecem si cu ele vreo 3 zile, pana cand intr-un final ni s-au separat drumurile.

Apropo de ce ziceam mai sus, legat de panica noastra, stiti care e buba cu tarile astea? Pai astea sunt cele mai tari de vizitat nene, ca aici e cultura si istoria la orice colt de strada, nu in mother USA. Problema cu tarile astea este ca te caci pe tine de frica in primele doua zile cand ajungi. Vi dintr-o tara civilizata care iti adoarme toate simturile si, dupa ce citesti toate minunile vietii prin carti si net despre cat periculoasa sau problematica este tara, aici te simti inconjurat, incoltit de oameni care parca vor numai sa te fure sau jefuiasca. Dar e ok, in general dureaza doar doua zile pana cand iti reascuti simturile si intrii in normal. Sunt doar doua nopti albe in care dormi cu mana pe cutit, dupa care incep sa devii ager, cu ochii in patru, si incet incet incepi sa te simti bine, in largul tau.

Cetati, Cetati, Cetati. Si Lame

Si va spun asta din experienta, pentru ca prima noapte, in Lima, a fost una dintre cele mai agitate din viata mea. Pai dormeam intr-o maghernita dintr-un cartier rau famat din apropierea aeroportului, in care am avut toata noaptea parte de un concert intre un peste si tarfele lui care cred ca nu ii mai vedeau importanta. De ce am ales sa dormim acolo? Pai am ajuns seara la 12 si decolam iarasi la 6, asa ca oricum aveam doar vreo 3.5 ore de somn chiar si fara sa mai pierdem o ora de ajuns pana in centru.

Si acum, ca sa incepem cu inceputul, itinerariul nostru era simplu. Basic, ca sa ii spun asa. Aveam sa aterizam in Lima, sa stam la un hotel infect langa aeroport pentru un somn de vreo 3 ore jumate, dupa care sa zburam spre Arequipa unde aveam rezervare de o noapte la un hostel, urmand ca a doua zi sa plecam spre Colca Canyon cu un autobuz deja aranjat. Si cam atat. Doar astea 3 zile erau tot ce planuisem si executasem pentru excursia asta. Despre restul 15, stiam ca vrem sa ajungem in Puno, Lake Titicaca, Cusco, Machu Picchu si Puerto Maldonado, in jungla. Apoi inapoi in Lima ca sa vizitam orasul si o paranteza de o noapte pe la Nazca ca sa vedem cunoscutele Nazca Lines. Aveam, bineinteles, multe ore de research in legatura cu potentialele rute de transport si orele lor si cel mai important, eram inarmati cu ghidul meu de suflet, Lonely Planet (LP).

Acum, la sfarsitul excursiei, ma uit in spate si imi dau seama ca au fost 18 zile pline. Mi-am facut veacul timp de sute de ore in zeci autobuze, nemaipunand la socoteala zecile de taxiuri si cele cateva avioane. Am avut zile bune cu trezit la 4-5 dimineata, mic dejunuri prinse pe ultimele 30 min si maratoane prin ruinele incase ca sa prindem vr’un nush-ce ghid tembel care ne ameninta ca daca intarziem pleaca fara noi si ne lasa in pustietatea aia.

And of course, the well known, Machu Picchu

Asa de mult imi place sentimentul ala cand abia astepti sa ajungi acasa, la treburile tale. Atunci cand il simt ma simt cu adevarat implinit dupa o excursie care a fost indeajuns de plina, de complexa si de agitata. Acum sunt in sfarsit acasa, spalat, dushat, dezinfectat, dorm in patul meu curat. Bine, nu se pune la socoteala ca ultimele 24 de ore mi le-am petrecut mai mult pe WC pentru ca am luat Traveler’s Diarheea si ca acum sunt pe antibiotic pentru ca intr-o noapte am stat pana la 3 dimineata ca sa imi „operez” o capusa care s-a infipt in piciorul meu undeva prin jungla. Oh well, inca nu am reusit sa stabilesc daca numarul de virusi pe care mi poate transmite capusa e de ordinul zecilor sau sutelor, dar in fine, asteptam cu mare interes perioada urmatoare sa vedem ce iese.🙂

Meet the Amazonian Jungle

Si exact opus junglei, Huacachina, the sand dunes

Si trebuie sa va mai spun ceva: a durat 3 zile ca sa vad si eu chiuveta cu doua robinete – unul de apa rece si unul pentru calda – 3 zile frate! Si chiar si asa nush daca am vazut mai mult de 5 astfel de chiuvete in toata excursia. In tara asta nu toata lumea are apa calda, iar multi dintre cei care o au, o au intre anumite ore. De fapt, in general am facut dushuri jumatate reci, iar cele mai misto si fierbinti pe care mi le amintesc au fost, culmea, in cele mai ieftine hosteluri in care am stat. Dar dupa cum spuneam, sa incepem cu inceputul….

R.

 

 

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , | 27 comentarii

Navigare în articol

27 de gânduri despre „Peru: Backpacking Peru

  1. Bine ai revenit! Vezi ce faci cu capusha si ceilalti virusi.. ai 2 saptamani sa scapi de ele :)) :

  2. So, Peru really kicks the llama’s ass, I guess😀

  3. mazi

    Bine te-ai intors cu bine!

  4. :))) tu in avion ai stat in WC =)) ? Ti’ai luat un loc langa WC sau chiar in ?:))

    lasand glm la o parte, sa stii ca primele tale probleme de logistica mi se par la fel de complicate cum ti se pareau si tie :)) Mi se pare super obositor asa :)) Sa stai tu fara dush, si fara chiuveta :)) macar WC aveau ?:))

    Hai cu pozeleeee !!!
    and welcome back !

    • Radu Mocanita

      daaaa, stai usor, rand pe rand. Asta a fo overview asa, cu highlights. Avem poze din fiecare loc in parte. Multa munca de filtrare si sortare, ca avem dracu 6000 de poze🙂

      Eh si nu iti imagina acu ca am stat fara dush, ca nu am stat nespalati doua saptamani🙂
      Doar ca nu era chiar cald dushu…🙂

    • :)) stii jocu ala cu dushu’ de dimineatza ? in care te pune unu sa stai cu ochi inchisi si sa’ti imaginezi ce’ti zice el ? si te pune sa’ti imaginezi cum te trezesti si etc ?

      • Radu Mocanita

        lol, nu, nu ma joc jocuri cu tipi la mine in dush, nush ce faci tu acasa dar in fine, fiecare e liber sa faca ce vrea in viata :))

  5. boo

    Like like like like like like like

  6. radita

    Din ce-ai vazut pana acum de cand tot calatoresti ce ti-a placut mai mult si unde ti-a ramas sufletul?

    • Radu Mocanita

      eeeeh, greu de decis. Inca mai sunt muuulte chestii de vazut pana sa imi pot da cu parerea. Mai sunt muulte locuri greu accesibile in lumea asta.

      Dar ce pot spune inca, este ca m-as intoarce oricand in Africa🙂

  7. just julz

    f tare mi-a placut postul doamnee cum traiesc forte multi oameni😦 si da asa este din cauza ca am crescut in RO si asta ne ocupa tot timpul🙂 suntem asa cu ochii in 4 mereu restul care vin din tari super civilizate au alte conceptii despre lumea inconjuratoare naive as putea spune eu care vin din RO dar eu zic ca e mai bine asa ca noi🙂

    • Radu Mocanita

      Mda, nush ce sa zic. Adica clar e mai bine sa fi super aware decat naiv, dar e bine sa fi chiar exra paranoic? Asta te poate face sa nu-ti traiesti viata prea mult, daca ti-e frica sa te duci aici sau acolo… ‘ntelegi ce zic?

  8. da,foarte frumos!!!!am cam asteptat postul asta cu inceputul povestii aventurii di Peru!!!! asteptam si restul🙂 superba tara….nu cred ca m-am gandit vreodata ca este asa frumos,dar trist in acelasi timp cata saracie….
    dar lamele alea sunt dulci rau.ce prietenoase sunt ele..

    • Radu Mocanita

      dadada asta muream si io dupa ele. Alpaca alea erau un fel de oi combinate cu camile combinate cu struti asa. Dar frate aveau personalitate de caine intelegi. Nu fricoase ca oile noastre, veneau imediat langa tine daca le dadeai ceva de papa.

      Mda, am in coada vreo 7-8-10 posturi cred. Of, iar scriu la ele pana la Craciun🙂

  9. Cipi

    Bine te-ai reintors, mah „cercetatorule”🙂 cred k ai c povestii…
    Btw, sto poza cu lama bot in bot facuta d tizu’ meu cu un „p” in plus la nume😉

    P.S.: ti-am mai zis vreodata k mi e f greu sa-i urmaresc scrisu’/comm lu’ sorto?! :)))

    • Radu Mocanita

      :))))) d anu esti singuru! Si mie si cred ca si ei ii este greu sa se urmareasca singura. Dar asa e, asa e ea, e a noastra si o iubim cum o avem. Stie chimie, nu tre sa mai stie si lb romana :))))

      Da face poze misto baiatul ala cu un p in plus la nume. Da nu ii mai zice si tu ca si asa cam sufera de el, nush ce sa ii mai fac.🙂 Sau daca ma gandesc mai bine, poate ca daca l-ar aprecia lumea mai mult ar fi mai ok, nush, putem sa incercam ambele variante🙂

  10. Cornelia

    Draga Radu,
    O curiozitate ma macina ca pe o batrana bataturile de la picioare: palariile alea mici, melon, in varful capului purtate de taranci de une’ a aparutara ele taman acolo, la capatul lumii?!?

    Priviri blande!
    P.S.: congrats for your bold, recent decisition! (pe romaneste: ai mai chelit! :)))) )

    • Radu Mocanita

      Draga Cornelia,

      Mi-ar placea sa am pentru tine un raspuns care sa te unga la suflet mai bine decat o unge Lamisilul pe o batrana la bataturile de la picioare. Dar din pacate nu am avut aceasta batatura aa intrebare cu mine acolo ca sa o pot transmite mai departe. Asa ca nu pot decat sa presupun ca erau un fel de traditionale🙂

      Mersi de urari. Si haide sa nu vorbim de subiecte tabu. Mie imi place sa cred ca am stagnat lately🙂

      :))

  11. Pingback: Peru: The road to Amazon | The Aventură

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.