Peru: Civilizatii, Civilizatii, Civilizatii

Va spun pentru ca trebuie sa intelegeti de la inceput ca Peru este exclusiv despre civilizatii. Nu este vorba doar despre Incasi, pe care ii cunoastem toti si care da, au facut foarte multe pentru timpul lor, dar este vorba despre multe multe, zeci, sute de alte civilizatii stravechi, stramosii Incasilor, care au lasat tarii o mostenire extrem de bogata in cultura si istorie. Nazca, Chavin, Paracas, Sechura, Wari, Aymara si multe altele sunt civilizatii care au fost, la timpul lor, raspandite pe intreg teritoriul care mai tarziu a fost devenit imperiul Incas si care acum este cunoscut ca Peru. Civilizatiile astea au inceput in epoca preceramica, in anul 4000 – 8000 inainte de Hristos (!) si s-au succedat si locuit zona permanent pana in 1400 dupa Hristos, cand a inceput era imperiului Incas.

Peru este despre cultura si istorie, despre limbi de mult uitate si despre societati pentru care Soarele si Muntii erau zei. Zei in care credeau atat de mult incat nu faceau numai sacrificii animale dar si sacrificii umane ca sa le intre in gratzii. Peru este despre mumii, artefacte, temple si cetati. Despre teorii infinte care mai de care mai putin credibila si despre presupuneri. In Peru nimic nu s-a intamplat, ci totul s-ar putea sa se fi intamplat. Si asta din cauza ca spaniolii nu au lasat prea multe inscrieri despre macelul pe care l-au inceput atunci cand au ajuns aici iar incasii nu stiau sa scrie.

There’s something weird about this place. Something weird about this sun. Meet El Misti, greeting us at the airport from 5800m above

Dar El Misti nu e singurul stratovulcan din zona. He brought the whole gang with him

Uaaaa, n-am vazut in viata mea atatea Tico intr-un singur oras

Si acum ca sa revenim la lucrurile noastre, iaca ne-am inceput itinerariul in Arequipa, un orasel colonial, pierdut undeva in pustietatea din sudul Peru. Incojurat de munti gigantici, Arequipa se situeaza „jos”, la „doar” 2300m altitudine si iti da impresia unui oras din filme. Cladirile toate albe, facute exclusiv din roca vulcanica nevopsita, te orbesc si pe tine si pe aparatul foto care saracul nu reuseste sa scoata mai nimic normal. Beleaua cea mare cu orasul asta este ca nu este plasat deloc bine. Aici unde sta el este predispus la tot soiul de dezatre naturale. Dupa ce in 1600 a fost distrus complet de eruptii vulcanice si cutremure, mai tarziu micutul orasel a trebuit sa indure cate un cutremur major aproape la fiecare suta de ani.

De fapt, este atat de multa pustietate si praf in jurul lui, incat am fost tentat sa numesc postul asta „Ashes to ashes and dust to dust”. Nu stiu cum sa va explic dar o sa intelegi voi mai bine din poze: pustiu, sterp, gol, infertil, uscat, arid, desert, bej, nimic, nada, doar soare si intindere de praf si nisip. Suprinzator sau nu, asa este cam tot platoul andean, de la zero m altitudine in Lima si pana la 5000m in munti, zona asta este numai praf si cenusa. Iar mie, care nu prea agreez de fel peisajul asta sterp si lipsa ierbii, nu pot sa zic ca mi se pare cel mai tare loc din lume.

Meet Arequipa, Plaza de Armas

And of course, The Cathedral

A little bit more of spanyards arhitecture

Sus la balcoanele alea erau in mare parte numai restaurante

Ce e interesant la orasele astea de prin Peru este ca toate, absolut toate, indiferent de marime, sunt facute dupa acelasi tipar: in centru, o piateta patrata (care se numeste obligatoriu Plaza de Armas) care este strajuita de o catedrala si uneori chiar si de o biserica. (da, in aceeasi piateta). Mai tarziu am observat ca oganizarea asta era tipica conchistadorilor, care invadat continentul acum mai bine de 500 de ani, si care au dat forma oraselor de astazi. Orasul, cu arhitectura lui coloniala tipica pentru sec 16, are o atmosfera foarte layed back asa, relaxata, in care oamenii iti dau impresia ca au citit si ei Morometii si ca stiu ca si aici timpul are rabdare cu ei. Cu toate astea, nu sunt multe de facut in oraselul asta, asa ca suntem fericiti ca nu am investit decat o zi aici.

Cam asa strajuiau astia orasul. Aia din stanga sunt mai mari (peste 6000), dar par mai mici ca sunt mai departe

O gramada de politiste femei! Super tari uniformele lor

El Misti cu turn

F misto arhitectura asta, va spun. Niste curti interioare atat de cochete si elegante de asa ceva n-am vazut nicaieri

Uite asa preparam za shit

Buuun, plecand din Arequipa, am luat drumul lui Puno si Lake Titicaca, cu ocolire prin Chivay si Colca Canyon. Ei bine dragilor, vreau sa va spun ca abia acu incepea beleaua cu inaltimea. Altitudinea lui Arequipa la 2300 era parfum pe langa ce aveam sa facem astazi. Drumul trecea intai pe la 4900m altitudine pentru ca apoi, spre sfarsitul zilei sa coboare unde aveam sa dormim, in Chivay, la doar 3600m. Acum, in a doua zi a excursiei noastre aveam sa atingem cel mai inalt punct din toata excursia dupa care sa nu mai coboram la <3300m pentru urmatoarea saptamana. Si noi ce’am facut? Pai am bagat taaaataa de am mestecat la frunze de coca pana ne-a iesit pe nas. Asta pentru ca frunzele de coca sunt cunoscute (lol, printre altele) ca fiind niste energizante foarte bune care previn raul de altitudine. (atentie, nu e rau de intaltime, ci de altitudine, ca e o diferenta, daaa? :P)

Am inceput intai cu ceaiurile, Mate de Coca sa numeau, apoi am trecut hardcore la molfait frunze impreuna cu Ilucta, care de fap reprezinta un preparat pe baza cenusei plantei de Quinoa care are efectul de a activa alcaloizii din frunzele de coca grabindu-i astfel efectul. Rezultatul? Duuh, nu, nu ne-am drogat🙂 Planta de coca nu are decat 0.25% din alcaloidul ala din care se face cocaina, asa ca esti destul de safe cand vine vorba despre asta. In schimb, efectul a fost ca ne-am strambat maxim. Iieeuuu, ieak, sunt aproape groaznice, amare si gretoase, iar cenusa aia de o pui in mijlocul lor nu prea ajuta de nici o culoare. Si in plus, iti mai si amorteste toata gura incredibil de tare, exact cum era la dentist de la novocaina.

Deci cum era reteta aia? Se iau 5-6 bucati frunze, o farama de cenusa din aia, sa impatura si se mesteca pana amorteste gura

Sus la aproape 5000m ce sa va zic? Senzaaatiee fraaateee! Nu as fi crezut vreodata ca o sa stau in tricou, la aproape 5000m altitudine si ca o sa imi fie frica ca ma ard fara protectie solara. Stiti cum e soarele la inaltimea aia? Nu vreti sa va imaginati. Si la fel nu vreti sa va imaginati nici cum (nu) e oxigenul tot acolo. Fratilor deci oboseai si daca iti inghiteai saliva, intelegeti? Hehe, radem glumim, dar serios acu si fara nici un fel de exagerare, oboseam si daca ma lasam pe vine sa fac o poza, de respiram de zici ca abia urcasem doua etaje in viteza. Respirai ca un magar si daca incepeai sa vorbesti un pic mai repede cu cineva. (si aici presupun ca, stiindu-mi debitul, imi intelegeti si mai bine problema).

Ce Iron Man frate? Stau si ma gandesc acu si am tot respectul pentru aia care fac la picior Inca Trail si urca in hike pana la inaltimea aia. Vrei sa demonstrezi ca esti tare’n alea? Ia-te de buci si urca pana la 4900 de m altitudine, in Anzii peruvieni, sa te vad acolo daca mai esti tare de gura, cand n-ai oxigen in jurul tau nici cat sa dai o basina!

Here we are, 4910m inaltime, sa nu zicem ca nu am facut-o si pe asta

Un soi de bazar acolo, sus, la inaltimea aia. Cam atat de sterp era totul

Nigga whaaaat?

Bun, lasand la o parte treaba cu oxigenul (sau lipsa lui), marfa maxim acolo sus. Un soare de te tampea, o liniste asa caracteristica si o claritate in peisaj de nu ai vazut in viata ta asa ceva (probabil data nu numai de lipsa poluarii dar mai ales de rarefierea aerului). Senzatie peisajul, noi stateam la 4900m si eram inconjurati de cativa vulcani care se uitau toti la noi de la peste 6000m alt (6200 cel mai inalt). Bine, de fapt denumirea oficiala este de „stratovulcani” si cam toti de prin zona asta intra in aceeasi categorie. Bineinteles, de unde eram noi pareau mari, da’ nu chiar atat de mari, pentru ca diferenta nu mai era decat de o mie si ceva. Dar totusi, tot arata totul senzatie. Probabil cea mai incredibila chestie era ca stateam la aproape 5000m altitudine, in tricou, si ne ardea soarele, frate! Nici o urma de zapada in jurul nostru, nu tu frig, nu vant, nimic, doar nenorocitul ala de desert bej care te seaca la privire. Nu as fi crezut vreodata ca o sa patesc asa ceva.

Pe drum ne-am intalnit de mai multe ori cu turme intregi de animale din ceea ce se numeste „The South American Camels”, anume Vicuña, Alpaca si bineinteles, Lama. In timp ce Lama si Alpaca sunt domesticite in totalitate, Vicuña, care este mult mai sprintena si fuge ca o caprioara, inca poate fi gasita in salbaticie. De fapt, nici nu prea vor oamenii sa o domesticeasca cam din aceleasi motive pentru care nu domesticesc nici caprioarele la noi. Sunt prea sprintene, implicit nu destul de grase cat sa aiba carne ca lumea si nici blana nu au cine stie ce. Alpacele, in schimb, astea sunt un fel de… oi combinate cu camile asa, daca intelegeti cum vine asta. Si tot ca si oile, sunt folosite in special pentru lana si carne. Lamele, desi si lana lor este folosita, sunt mult mai utile cand vine vorba de transport si mai putin pentru carne.

O fabrica ceva in mijlocul pustietatii la jde mii de metrii altitudine, arata de zici ca era din madMax

Vi se pare, aia nu era o usa. De fapt, este prima buda fara absolut nici un fel de usa in care am fost in viata mea. Nici celelalte nu aveau, iar privelistea dadea direct spre parcare

Ele erau Vicuña, caprioarele sud americane

Alpacele si Lamele erau in turme, cu ciobani, cam ca oile pe la noi

Dragii mei si v-am spus si cum e cu Arequipa si desertul, acum urmeaza Colca Canyon all the way to Puno si Lake Titicaca. Dar acum va las, facem pauza ca se face tarziu si as vrea mult sa va public postul asta astazi. Si oricum daca ar fi sa va spun tot ce am de spus probabil ca nu o sa reusesc sa-l public in urmatoarele 3 saptamani anyway. Asa ca o luam incremental, in pasi mici si incet incet spunem noi toata povestea, ca doar nu o fi sa o tinem ascunsa, nu?🙂

Pup,
Radu

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , , , , , , , | 27 comentarii

Navigare în articol

27 de gânduri despre „Peru: Civilizatii, Civilizatii, Civilizatii

  1. Ioana

    OK – trecem la blog🙂 . Deci … sa nu-mi spui ca ai mancat-o pe Miss Piggy !!!!!! PLS !!!!!😦

    • Radu Mocanita

      :))) ai sa razi da a fost un mare concurs intre mine si Cipp sa vedem care are primul curajul sa o faca.

      Favoritul la titlu era Cipp, dar, din fericire, pana la urma nu a mai facut-o nici el. Nu din mila, da’ ii era frica ca sunt prea multe oase mici si deci e prea greu de mancat.🙂 Dar da, era intr-adevar traditional food si ne ademeneau cu el in toate localurile🙂

      • Ioana

        Mai bine nu intrebam … :(( …. Te rog nu-mi raspunde, nu vreau sa stiu mai multe . Bine cel putin ca n-ati facut-o.😦

        • Radu Mocanita

          🙂 mda, bag de seama ca ma dezmosteneai, ma eliminai din familie daca o faceam🙂

  2. Ale

    Imi place ideea de prepare on the road and see where it leads you. Ma bucur ca ai incercat si asa.

    Mai pe Mattehorn era bine sub zero pe tine in august – cand teoretic e cel mai cald – si un vant de nu puteai duce. IAr oxigenul tot asa, cam nu prea. Ameteam numai uitandu-ma mai repede dintr-o parte in alta. Nu vreau sa-mi imaginez cum ti-a fost la 5000.

    Super dragute camilele alea locale!

    Si cu asta, hai ca te-am citit si din Singa. Updatezi harta aia, da?🙂

    • Radu Mocanita

      mmmmdaaaa, stiu ce zici. Ti-am zis, ameteai si daca te gandeai prea mult🙂

      Funny era ca acum, aici, era chiar iarna. De fapt, inceputul primaverii. dar oricum, deci da, te ardea soarele da cald rau nu era. Daca te bagai la umbra sau intra soarele in nori dadeai de dracu🙂

  3. John

    Foarte tare postul! Astept cu nerabdare continuarea😀

  4. Laurentiu

    Foarte tare. Astept continuarile tot asa de frumoase🙂

  5. :)) da frate ! in sf🙂 !
    Eu nici tico n’am :)))
    Cum ai facut rost de cocă ? Te’ai impretenit cu vreun dealer cv ?:))

    Marpha rau pozeleeee !!!

    • Radu Mocanita

      loool nu dealer frate, acolo se vinde peste tot pe strada. Pai e traditionala, se vinde cum se vinde la noi… usturoiu :))

    • ahaha :)) cred ca vine Craciunu si tu tot desp Peru o sa scrii :)))

      • Radu Mocanita

        mda, tot ce se poate.

        ba de seam k u ai incep sa scr ma mu cu presc dec cu cuv norm ceea c t fa sa pari 1 pic analfab :))

      • In 2 comment’uri sunt 3 prescurtari :)) sunt prea grele pentru tine ?:)) „desp” , „cv” si „sf ” :)) bine la „sf” puteai sa te gandesti la sftinti :))) dar nu cred ca era cazul😀
        tu ai 1 comment si o prescurtare :)) deci te depasesc cu jumate de prescurtare pe comment :)) nu ? matematica pura😀

        Apropo !!! Sa-ti traiasca sora !🙂 La multi ani !🙂

        Post Scriptum! Vezi ca pot sa fara prescurtari ? :)) Si in nici un caz nu am scris cum ai scris tu comment’ul asta :))

        • Radu Mocanita

          da, suna mult mai bine. Acum parca nu mai pari analfabet🙂

          Stii clipul cu Cartile? :)) O sa ajungi ca aia care ii da sms lu taicasu :))

        • NU SUNT ! :)))

          Stiu clipu, e mult prea jmecher !
          Dar pe asta cu „ma-ta are cratima” ? E de 10 ori mai jmecher ! :))

        • Radu Mocanita

          :)) da am ras bine si la asta. Si am mai gasit vreo doua la care am zambit🙂

        • mai tii minte cand imi ziceai sa scriu cu aceasta renumita cratima :)) ? si am inceput sa scriu cu apostrof :))) cate injuraturi mi’am luat de la profii de ro:)))

  6. pla mie mult!!!!🙂 astept si restul..poate termini pana de Craciun :))))) si printre mai bagi cate ceva,gen cununie😛
    mama,super tare…cum e sa faci plaja la 5000 m altitudine?un must!!!! :)ma si vad latita acolo la soare :))))
    interesanta toaleta,ce sa zic 15* :))) si coca aia,iac,mestecati la ea ca aia din filmele western ,macar a ajutat la ceva sau era doar ideea?🙂

    • Radu Mocanita

      mda, tragem tare sa terminam pana la Craciun, cum zici si tu :)) Nu garantam, totusi. Cel putin nu cu cate se intampla in viata mea as we speak🙂

      Mda, latita sigur, ca ameteai de la lipsa oxigenului si cadeai lata🙂

      Cu coca ce sa zic, cica e dovedit stiintific ca tre sa ajute. Acu, n-am incercat si fara sa vedem cum e. Cred ca a ajutat din moment ce nu ne-am varsat matele pe acolo🙂

  7. MM

    tare peru but not 4 me…adica pot sa invatz despre sau sa ma informez asa de la discovery🙂
    unde am o toaleta normala si nu fac indigestie sau mai syiu eu ce ::))

    julz

  8. Pingback: Peru: Cusco, capital of the Inca Empire « The Aventură

  9. anna

    Ai un stil de a povesti… rad de una singura la ora 1.45 a.m. cu telefonul in mana! De asta imi place sa te citesc, nu doar pentru informatii si experiente. Si unii dintre „comentatori” sunt simpatici!
    Peru este grozav, unic. Super experienta ai avut la o asa altitudine!

    • Radu Mocanita

      da, pe cuvant! Mi-ar fi placut mult de tot sa mai ajungem si anul asta intr-o tara asemanatoare dar nu am mai apucat asa ca am recurs la Florida. In fine, ar trebui sa iei la mana toate posturile cu Peru, o sa iti placa la nebunie – vezi ca e o pagina sus care le indexeaza ep toate.

      Ah si ar treb mult de tot sa citesti si Africa de Sud. Si aia ti-ar placea mult

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.