Peru: Cañon del Colca

Asa dragii mosului, sa ne intoarcem la topicul nostru de lunga durata, ca iaca m-am intors din Peru de mai bine de o luna si nu am apucat sa scriu decat un singur post asa mai de doamne-ajuta in legatura cu toata plimbarea de pe acolo.

In primul rand as vrea sa ii ofer creditul meritat lui Ciprian, pentru pozele facute. Pe cele facute cu aparatul lui o sa le identificati usor dupa calitatea pozei, iar din totalul acestora, probabil ca 95% sunt facute de el si doar restul de mine. Asa ca jos palaria pentru ca a carat cele 4kg+ de aparat cu 3 obiective dupa el, ca fara astea nu ar fi fost posturile astea atat de frumos colorate. Tot frumoase, dar nu chiar atat de colorate😛

Ray of light over the canyon villages

Sa fie oare pasarea maiastra? Nu, e doar the best condor picture ever

Acum, inainte sa incepem, sa va spun un cuvant doua despre Cañon del Colca. Situat undeva in top 3 in disputata batalie pentru cel mai adanc canion din lume, Colca, cu ai lui 3191m adancime, este de mai bine de doua ori mai adanc decat Grand Canyon din US. Da frate, strajuit fiind din toate partile de niste stratovulcani gigantici (printre cei mai notabili fiind Coropuna la 6425m si Ampato la 6288m), Colca Canyon are cu siguranta capacitatea sa iti taie rasuflarea, mai ales daca ai un pic de sange in tine si te incumeti sa mergi mai pe buza prapastiei asa.

Si pe langa toate astea, ce e de fapt cu adevarat impresionant la Colca Canyon nu este neaparat adancimea lui. Asta pentru ca, hai sa fim seriosi, am mai vazut gropi adanci si munti inalti la viata mea. Ce nu am mai vazut in schimb niciodata pana acum, este aspectul canionului dat de miile de terase incase si preincase care il scarizeaza pe toate partile. Mai nene pe cuvantul meu ca sunt mii de trepte gigantice, mii de terase oriunde te uiti cu ochii de nu iti vine sa crezi cum au putut niste popoare primitive sa contruiasca asa ceva! De unde bai fratilor atata piatra si de unde atata putere de munca sa o cari pe toata si sa construiesti atatea mii de kilometrii de garduri? Si toate astea facute numai din pietre imbinate, fara mortar si fara ca macar sa descoperi roata!

Pffff ce de sunt sa-mi bag picioarele

Over and over and over again, iar de la distanta asta nu se vad chair asa bine

Si un zoom, ca sa intelegeti detaliul pe care il vedeam noi cu ochiul liber. Mii, va spun

Pe cuvantul meu ca privelistea asta era intr-adevar magnifica! Era asa ceva, diferit, nu stiu cum sa va explic, o grandoare fermecatoare in tot peisajul asta. Se vedea senzational de acolo de sus, de la 2000m si pana jos de tot, in groapa, numai terase! E din nou un acel fel anume de peisaj pe care nu-l pot descrie prea bine in cuvinte. Am stat si m-am uitat la aceeasi vale timp de 10 minute incontinuu si tot incontinuu m-am minunat de ce poate sa faca mana omului, in special mana oamenilor astora din civilizatiile stravechi.

Ah si sa va mai spun un alt soc pe care l-am avut? Ba poate oi fi eu mai incult, nu stiu, da’ frate eu pana acum am crezut ca incasii sunt numai despre jungla si buruieni and stuff. Despre verdeata, despre piramide pierdute prin paduri tropicale si despre ruine acoperite de liane. Aveam perceptia asta din cauza super cunoscutelor poze cu Machu Picchu, pe care le-am vazut in viata mea si care sunt facute in zona junglei, unde se afla cetatea. Wroong! De fapt, adevarul este ca saracii astia au trait in tot platoul andean, in zone in general aride si sterpe, aproape desertice. Bine, in urma cuceririlor din ultima suta de ani, au ajuns si in jungla amazoniana, de unde se explica si locatia plina de verdeata a Machu Picchu-ului.

Interesanta imbracamintea? Mda, mai ales daca va ganditi ca era costumul traditional… barbatesc. Not too manly man as zice

Ce credeti ca era asta? Hmm, ati ghicit, o catedrala dintr-o Plaza de Armas dintr-un orasel din ala mic mic mic de nu stie nimeni de el

Chivay Thermal Springs. Lux frate

Bun, ca sa ne urmam itinerariul, in seara asta ne indreptam spre Chivay, un orasel mic, urat si prafuit care serveste mai mult drept hub de transport intre Arequipa si Puno, doua centre turistice mari alea tarii. Nici pentru noi nu a insemnat nimic mai mult decat un simplu loc de poposit peste noapte in timp ce ne indreptam spre Puno, asa ca am profitat de singura seara de aici ca sa mergem la.. ghiciti ce? Mda, izvoarele termale…

Stiti, incep sa cred ca eu si cu Tais ne dezvoltam un obicei bizar de a merge la izvoare termale de fiecare data cand plecam undeva impreuna. Daca data trecuta a fost Alaska la -25C, acum a fost Chivay la +3600m altitudine asa, ca sa ne delectam un pic cu apa fiarta de vulcan.

Va dati seama ca asta era absolut singura atractie posibila in mizerabilul ala de oras. De fapt, era un fel de VIP place asa, numai mai-marii bogatasi ai orasului cred ca aveau bani de venit aici, ca tre sa recunosc ca baile in sine aratau destul de bine. Adica, am vazut mult mai rau de atat si va povestesc mai tarziu la ce ma refer exact. In fine, am ras un pic cand am ajuns sa descoperim Inca Kola – un soi de Coca-Cola local made asa, dupa e reteta inventata local. De fapt, un fel de American Cola (care n-are nimic american in ea si e la fel de romaneasca ca tuica) in varianta peruana. Vai scarboasa maxim, dulce ca dracu si cu gust de chimicale, era la fel de gustoasa ca soda caustica indulcita cu zaharina. Va pot zice ca nu am reusit sa beau mai mult de doua guri in toata perioada in care am stat in Peru🙂

Vultur Closeup. You gotta love Tais

Un fel de How its made, varianta peruvian-pics

Pe drum spre Chivay am trecut si am oprit prin multe orasele mici, ca astea de prin poza, fara nimic in jur. Oameni care traiau din ceva agricultura in praful ala si din cate un gologan-doi pe care ii scoteau de la turistii care ajungeau in zona, ca sa le permita, de exemplu sa le faca poze. Sau vindeau intrare la buda (lol) la ei acasa, daca aveau avantajul de a locui chiar in Plaza de Armas unde trageau si autocarele.

Un lucru interesant despre oamenii astia este ca ei sunt descendentii unor triburi stravechi care populau Colca Canyon in timpurile pre-incase. Pe vremea aia, zona era distinct impartita intre doua triburi vecine si rivale: In Nord traiau Cabanas, care vorbeau limba incasa Quechua iar in sud locuiau Collaguas, vorbitori de Aymara, descendenti ai oamenilor care au migrat din zona lacului Titicaca.

Ce era foarte foarte ciudat in legatura cu triburile astea era ca practicau deformarea craniana, ca mijloc de diferentiere tribala si sociala. Astfel, oamenii din acelasi trib aveau craniul extrem de alungit, chinuindu-si bietii copii (mai ales daca faceau parte din inalta societate) si punandu-le inca de mici capul intre doua lemne foarte strans legate, aliniate in dreptul urechilor. Astfel, odata cu cresterea, craniul se deforma luand o forma alungita. Cu cat avea capul mai lung, cu atat erai mai bine vazut in societate sau erai considerat mai intelligent. Uite aici sau aici poze drept exemplu.

Ceilalti, pe de alta parte, faceau exact contrariul. Tot prin deformari craniene infantile, capul era strans intre lemne prinse in crestet si in barbie, facand astfel capul sa creasca in latime, nu in lungime. Uite aici si o poza din asta.

Poate vi se pare funny, dar sa stiti ca de fapt este destul de tragic, daca te gandesti ca isi supuneau proprii copii unor astfel de chinuri. Si era destul de socant sa vezi pe acolo capete de scheleti expuse care aveau asemenea forme. Unele erau atat de lungi incat nu iti venea sa crezi ca sunt tot cranii umane si nu ceva forme extraterestre.

Partea buna e ca in ziua de astazi nu se mai practica asa ceva, dar traditia a ramas oarecum acolo, sub forma de palarii. Triburile inca sunt diferentiate clar prin forma (alungita sau plata) a palariilor pe care le poarta locuitorii lor.

Me, un vultur si o baby lama

Oamenilor astora chiar le placea sa se imbrace colorat

In incheiere, trebuie sa va ma spun despre un loc foarte foarte special din Colca Canyon care se numeste The Pass Of The Condors. Nu stiu exact cum sau de ce, dar cert este ca aici le place condorilor sa se stranga, de cateva ori pe zi, pentru a survola zona in cautare de hrana care alearga departe, jos de tot, in adancurile canionului. Este ceva in legatura cu modul in care urca sau coboara curentii de aer, care ii determina pe condori sa urce aici dimineata si sa navigheze linistit pe curenti cateva ore bune in fiecare zi. Desi vizibile din ce in ce mai rar, daca ajungi acolo la orele bune, ai sanse mari sa vezi marile zburatoare.

Trebuie sa va spun ca pasarile astea ofera un spectacol extraordinar plutind acolo si uneori chiar trecand in picaj, in viteza maxima la mai putin de 5m de capetele spectatorilor. De fapt, uneori parca simteau ca sunt vedete si veneau atat de aproape special ca sa ne faca in ciuda ca nu avem cum sa focusam aparatele foto atat de repede incat sa le prindem un prim plan la viteza aia. Atingand pana la 15kg si peste 3m in anvergura aripilor, Condorii peruani sunt a doua cea mai mare specie de pasari de pe pamant. Si funny, daca deschizi Wikipedia la „Condor”, ai sa gasesti prima poza de acolo care a fost facuta unui condor peruan chiar aici, in Colca Canyon🙂

Imaginati-va ca asta zboara cu cateva zeci de km pe ora da? Si Tais tot l-a prins, cu tot cu zoom

Ah si haide sa va mai spun despre un lac misterios, pe care habar nu am cum il cheama si nici unde e plasat pe glob, la care am oprit din greseala si din nevoie de toaleta, in drum spre Puno. Interesant la lacul asta era momentul zile in care am ajuns – un amurg luminos, influentat de niste nori mari de furtuna care atarnau greu asupra apei. Fraateee, a iesit o lumina de poza beeleaaa, iar Tais nu a stat mult pe ganduri pana sa o puna in valoare. Desi o gramada de frig si vant ce era in zona, omul s-a tinut bine pe picioare si a facut niste belele de poze de iti sta mintea in loc.

In ce hal te poate ajuta lumina la o poza

Prea belea locul asta si cu lumina lui la amurg

Gata, in incheiere va dau linkul de la Peru – Part 1, care acopera pozele din primele doua posturi – vreo 150 la numar. Asta dupa ce am taiat maxim din ele. Pai nene cum sa nu tai, ca avem aproape 6000 de poze din Peru, daca va vine sa credeti. De aici delay-ul de a posta mai des😛

Hai v-am tzucat,
R.

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , , , , | 21 comentarii

Navigare în articol

21 de gânduri despre „Peru: Cañon del Colca

  1. Adina from BB:)

    🙂 prea frumos!super tare tara asta!mereu mi-a placut Peru,dar cum o transpui tu aici,pare si mai si🙂 si imi place asa cum povestesti,te documentezi despre tot incat nu tb sa mai intri altundeva sa citesti amanunte🙂
    Iar pozele…pozele super tari! Felicitariile mele prietenului tau care este un adevarat profesionist!🙂 apropo,el v-a fii fotograful de la nunta? :))

    Aaa,dar avem si noi aici o fotografa,care are grija de noi,mai ales de Jul..,Miha,pe numele ei🙂

    Hai pup.

    • Radu Mocanita

      hihi, da, uneori chair caut info pe diferite situri inainte sa public, d-aia e ceva munca cand vreau sa pun cate un post din asta cu info multe. Asta pentru ca nu imi place sa spun prostii, si tun chestii care le-am auzit de la ghizi cat am stat in Peru, dar nu le-am tinut, evident, minte (de exemplu numele triburilor din Colca sau inaltimile vulcanilor)

      Si nu, nu o sa fie el foto la nunta. A fost la cununie, in schimb🙂

  2. crezi ca daca se enervau pasaricile alea, iti scoateau ochi cu surubelnitza aia ce o aveau in bot ? :))
    Geniale zburatoarele…

    Eu am vaz pozele de cand le’ai pus😀 Ha ! Marpha rau !!!😀
    Tot respectu pentru fotograf !

  3. just julz

    Mama ce tareeee mi-a placut postul asta cu poze frumos asa ca pe vremuri🙂 si nu a fost plictisitor deloc🙂 am citit aproape tot🙂 si tais rulz clar

    • Radu Mocanita

      daaaa, i-auzi ma, n-as fi zis ca o sa ai tu rabdare sa citesti atat. Da’ pe linkurile alea cu pozele de la cranii ai dat click? Ca sunt senzatie, o sa te uimeasca maxim.

  4. MM

    foarte frumos ,asteptam urmatorul !

  5. anna

    Ce pot sa mai spun in plus, pentru ca pozele astea spun totul…senzational!! A meritat sa carati 4+ kg de camera foto! Dementiale imagini (mai bune ca realitatea🙂 )!
    Si detaliile despre locuitorii zonei mi-au placut. Citesc in continuare cu interes.

  6. anna

    Vulturul acela este bestial! Si cum a fost surprins in zbor…!
    Iar panorama aceea…te lasa mut! Sunt siderata! Felicitari fotografului!

    • Radu Mocanita

      daa a meritat a facut ciprian treaba chiar buna nu avem ce comenta🙂 Ma bucur ca ma citesti in continuare si sper sa citesti toata povestea si sa dai si mai departe, ca pentru ca sa fie cititia am scris-o🙂

      • anna

        Pe cuvant, sunt nerabdatoare sa prind ceva timp ca sa te citesc si sunt foarte incantata de posturile tale! Chiar am asteptat sa te întorci din excursie ca sa povestesti!🙂

        • Radu Mocanita

          pfff daca ai stii inca cate excursii au ramas nepovestite. Nu doar asta cu luna de miere, da’ au mai fost si prin vara vreo 2-3 ture cu moto plus una ffff frumoasa in Alberta, in Banff si Jasper

  7. L.G.

    Superbe fotografii! Si explicatiile sunt de savurat, concludente, pline de umor si informative.
    (Mai ales dupa ce-am vazut mizeria asta de postari despre Peru: http://filosofiepebordura.blogspot.de/search/label/a-%20PERU)
    Mi-ai putea spune, te rog, cu ce aparat foto au fost facute aceste perle fotografice ce-ti impodobesc blogul atat de magnific?
    Multumesc anticipat si… te voi citi in continuare cu interes!

    • Radu Mocanita

      Salut,
      Am avut vreo 3 aparate cu noi, doua de mana si un tun. Banuiesc ca te intereseaza „scula”, care era un Canon EOS 40D a lu’ tovarsu de drum Cipi, cu care am calatorit. Ai citit toata seria Peru? Foarte frumos, iti recomand sa citesti si Africa de Sud (seria Ads) ca sigur iti va placea!

      Radu

  8. L.G.

    Merci de info.
    Citesc, citesc, ca-mi place si ma intereseaza🙂

    Ma mai „gadila” ceva referitor la fotografii: au fost prelucrate ulterior?

    • Radu Mocanita

      nu, sunt stas, cum au iesit asa le-am pus. Am un principiu sa nu le prelucrezi si nu am prelucrat nimic din ce e pe blogul asta. Bine, mai putin alea de la nunta care sunt facute de profesionisti si nush ce le-au facut presupun ca sunt „atinse”

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.