Post-op

Daaa deci am fost la service sa ma repar ca aveam ceva probleme tehnice, cica nu vedeam bine cu o ureche. Eu le-am zis ca li se pare, ca eu vad bine dar vorbesc ei prea incet. Ei nu si nu ca cica-s handicapat. Asa ca am intrat acolo surd dar simetric si am iesit surd si stramb. De auzit inca n-aud, da’ nu e bai ca oricum nici inainte nu auzeam bine. Mai rau e ca acum am o ureche clapauga de zici ca ma trag din mama elfa si tata hobbit. Io tot frumusel sunt asa, ca inainte… daca ma vezi din profil.. din cel drept. Ca daca ma vezi din alt unghi zici ca mi s-a rupt o aripa si acu trag stanga de la vant. Sandra cand mi-a despachetat prima data bandajul a zis sa stau un pic ca isi suna avocatul. Ea a semnat sa stea cu un surd da’ nu si cu un stramb toata viata. 🙂 Glumesc of course, pe asta am pus-o de la mine. Si in plus, acu dupa vreo 3 saptamani mi s-a mai tras si mie umflagalma din spatele urechii si acum arat aproape normal.

Asistenta vine la mine sa imi puna bratara cu Date Of Birth si Nume: Sttaaaai taanntii ca sunt inca viu, ii zic. Pai stiu, da’ ce treaba are una cu alta? Pai io am vazut in filme – toti aia care au din astea pe mana sunt morti de mult, mai reci ca iarna

In alta ordine de idei, a iesit bine operatia, fara probleme, dar acu numa sa vedem cum ne refacem si cum se vindeca timpanul. Treaba era ca eu aveam vreo 55% lipsa din timpan. Adica da, lipsa cu totul, nu era acolo, era gaura de vedeai creierul daca te uitai prin ea. Bine, stiu oameni care ar putea sa argumenteze aici ca daca te uitai prin ea vedeai spatele celuilalt timpan din dreapta, dar in fine. Auzul pe urechea asta era, of course, diminuat tot pe la vreo 50% din normal.  Si in pluuus si cel mai important, din cauza dependetei de dopuri de urechi atunci cand fac baie, imi era imposibil sa fac scuubaa fraateee! D-aia n-am facut eu scuba pana acu la viata mea si vreau musai sa reparam asta. 🙂

Spitalul (sau clinica, cum vreti sa ii spuneti) era mai in est, la vreo 30 min de highway de aici, aproape de munti intr-o zona putin populata. Cu o gramada de brazi verzi si  falnici in jurul lui si cu seminee aprinse inauntru, arata mai mult a cabana luxoasa decat a spital, aproape ca te facea sa te simti precum Calin-File-Din-Poveste-de-treci-codrii-de-arama. Deci dragilor, asta e al doilea spital in care ajung de cand am ajuns aici. Fratilor cum arata, am vazut in lumea mare hoteluri care arata mult mai prost decat spitalurile astea. Asadar, daca vreodata ma pune necuratu’ sa am vreun gand sa ma intorc in Ro, puneti-ma, va rog, sa ma duc in vizita la orice spital de pe aici. Eventual sa mai fac inca o taiere din asta, ca sa imi amintesc cum e si cum se poarta aici oamenii cu tine.

Intrarea principala, de unde m-a cules Sandra din caruciorul cu rotile ca pe handicapped 🙂
Cica spital, sau 5* lodge?

Bai dintre toate alea, cel mai frica imi era de anestezie. De operatia in sine chiar nu imi era frica, nu aveam nici un stres. Numa’ cu anestezia aveam eu o buba ca ma visasem cu cateva zile inainte acolo, in sala de operatie, pe patul de spital, cum ma lua somnul asa fortat si ii spuneam anestezistului: „nuu, nu sunt gata incaaa, nuuu, vreau sa stau treaaaz, mai staaaai” si tipam asta in timp ce simteam asa cum mi se fac ochii din ce in e mai grei si ma chinuiam sa ii tin cracanati cu degetele. Ma rog, nightmare, ne intoarcem cu picioarele pe pamant la ale noastre. Asta era motivul pentru care eram tare nelinistit cu anestezia aia. Asta si faptul ca nu mai fusesem niciodata anesteziat total si auzisem destule povesti nefericite despre oameni cu alergie la anestezic.

Hi, I am your anesthesiologist. Hi, wait, don’t do it yet, I need to go to the restroom first. Yeah I know, don’t worry, we usually have this effect on people

Anyway, ca sa continuam, eu speram ca astia o sa ma adoarma intr-un separeu din asta in care am stat cu Sandra inainte si care era mai cosy asa, arata ca o camera frumoasa, cu un fotoliu, o lumina intima, alea alea. Cat timp am stat aici au trecut toti pe la mine de 5 ori. Si doctorul, vreo 3 asistente, anestezistul, toti au venit sa ii cunosc personal si sa imi explice (over and over again) tot procesul si ce si cum are sa se intample. Din pacate nu au facut asa, ci m-au luat de mana (da, imbracat in haine din alea de spital de vedeti prin filme (cu fundul gol) si cu sosete din alea anti-derapante de era sa-mi rupa capul in ele incercand sa-i dovedesc Sandrei ca eu tot pot sa slide daca vreau) si m-au dus, cu o mana agatat si de stalpul cu pungi care mi se scurgeau in mana prin branula proaspat pusa sa ma duca direct in sala de operatie. Partea funny in toata treaba asta este ca eu incep sa o dau in glume si misto-uri atunci cand am emotii sau cand imi e frica. D-aia eram asa de pus pe shotii.

Acolo ajuns, rece, frig si neprietenos. Noroc cu oamenii din jur, toti mascati, care ma tineau de vorba si aveau tonuri calde si glumete. M-au facut sa ma simt mai bine. Nu mi-a luat mult pana cand eram intins pe spate pe singura masa din mijlocul camerei, cu niste proiectoare uriase de ma bronzau pe frunte si cu vreo 4 oameni care „butonau” la mine din toate directiile. Unul imi aseza un genunchi, altul o mana, unul imi punea o perna sub cap, eram incercuit de nu intelegeam ce se intampla cu mine.

Pana cand, la un moment dat: pam-pam, il aud pe anestezist ca ma intreaba ceva. Nush care dintre ei era ca toti aveau masti, da’ l-am auzit ca venea din spatele meu, de sus cum ar veni, eu intins pe spate fiind. Dau sa ii raspuns si numa’ imi trece prin cap. Mmmmmaaaah sa vezi ca asta ma fenteaza pe la spate de ma umbla la furtune. Ma uit si urmaresc cu ochii, pe mana stanga, sa vad unde se duce furtunasul care continua din branula. Cand colo ce sa vezi? Bulangiul o lua in sus!

Shit, imi zic. Asta mi-o da acu, mi-o da pe la spate ca miselul. Hai mai bine sa vorbesc cat mai mult, sa nu ma gandesc la asta si aia e! Zis si facut, frate. Nush ce m-au intrebat aia de adrenalina sau emotii, de am inceput sa le torn diatamai povestea despre ce sau cate am facut eu la viata mea, doar-doar de o trece timpu si adorm fara sa ma gandesc. Bine, ditamai povestea ar fi fost de spus, ca in realitate nu au iesit decat primele doua fraze, ca la un moment dat stiu ca am zis doar:„Ooohh shhiitt. I think it’s comminggg.” Dupa care am auzit un ras in camera, am mai spus doua cuvinte si mi s-a rupt filmul in mijlocul frazei.

Cam asa aratam cand m-a gasit Sandra, undeva pierdut dupa o perdea, trezit din betie si facand misto de asistente
Mda, smiley face aia nush de unde a aparut pe pansamentul meu, cred ca s-au gandit asistentele sa fie si ele funny

Aaah, ma’am. Yes? I think I am hungry, do you have anything to eat? We only have some crackers. What kind of crackers? Salty crackers, fish crackers and whole grains. Mmmm I think I’ll have fish crackers. Ok, just a second, I’ll be right back.

Aaah, ma’am. Yes? I have a qusetion. Yes? Do fish crackers taste like fish?!

La un moment dat, cand m-am trezit eu din motaiala mea, mi s-a parut ca a trecut asa de repede totul ca nu stiam sigur daca am atipit doar scurt si m-am trezit inainte de operatie, sau daca e deja gata totul. Ce sa va spun? Ca ma simteam de parca bausem deja o sticla de vin si un shot de tequila. Aveam bai nene un chef de glume de nu stiai ce e cu mine. Cand a aparut Sandra m-a gasit cantandu-le asistentelor: „Ain’t no stoping us right now, it’s a force field”. Se uita una la alta. Mmm… I think I know this song. Yeah, me too, I heard it on the radio.

Si finnaly going home. Ah deja uram casca aia de plastic

Bun, in povestea noastra, ca de obicei, totul se termina cu bine. Si e bine cand totul se termina cu bine. Mai departe am fost acasa, am dormit cu casca pe ureche un pic chinuit, m-am depansat, m-am dezumflat, m-am tratat si am fost deja la doua vizite post operatorii. Totul arata bine, se vindeca normal, cum ar fi trebuit. Inca nu se stie daca mi s-a imbunatatit auzul sau nu, ca inca am o spuma pe post de zid care shade acolo pe timpan sa mi-l tina sa nu cada. Dar ar trebui sa aflu cam in 3 luni asa care e imbunatatirea.

Gata, haidi v-am pupat acu, ca am apucat sa va spun si povestea asta. Stiti ca am inca in drafts o poveste semi scrisa care s-a intamplat undeva pe la inceputul lui August. Pffff, asta asa ca sa vedeti ce harnic si „la zi” sunt cu posturile. Nemaivorbind de poveste cu Peru care abia a inceput 🙂
R.

32 de gânduri despre &8222;Post-op&8221;

  1. 😀 Ce funny arati in prima poza!
    Sanatate multa! Si bine ca ai rezolvat-o si pe asta.. Nu de alta.. da poate o trebui vreodat’ sa dam cu tine in vreo piscina… 😀

  2. Raduuuuu, de cand nu ne-am auzit (si vazut). Ce sa zic, imi pare rau ca ai paţit-o dar sigur va fi bine. Arati super cu casca pe ureche si semeni un pic cu smiley face. Dar nepriceputi mai sunt americanii astia, ce sa-ti puna ei la ureche!? Ei n-au auzit de „Mi-am pus busuioc in par” sau „Trei bujori mi-am pus la chica”!? Clinica arata chiar ca o cabana luxoasa. Bine ca ai scapat de primul hop, operatia, iar refacerea sa speram ca va fi cat mai scurta. Ai toate sansele pt.ca esti tanar si sanatos. Cat priveste clapaugeala… bine ca ai apucat sa te insori…Te pup si sa auzim de bine (sa mai bine!)

    1. Pai da nu am patit-o, a fost un fel de decizie constienta. Aveam de mult probleme cu ea si am decis ca mai bine mai devreme decat si mai tarziu de atat 🙂

      Si da, asta zicea si sor’mea, ca pe saraca Sandra am pus-o sa semneze si abia apoi am scos la iveala toate defectele mele de mosh :))

      Eh, e bine, ma refac eu. Si da, haide ca poate ne vedem curand 🙂

  3. Robocoapeeeee….. nu esti normal, zau!
    intru luni dimineata intr-un meeting d-asta romanesc, rapid, si deschid FB pana sa se stranga lumea… dau clic pe poza cu handicapatul (credeam ca tre sa dau bani pe la vreun azil, deh!) si te vad acolo… intre timp se aduna lumea si se da kick off la intalnire… eu citesc mai departe, asteptand sa imi vina randu’, ca sa explic niste chestii tehnice… bai baiatule, ajung la partea aia cu anestezia, cu butoanele si furtunurile si ma ia un ras pe infundate, mama-mama, ca pe voi la ora de romana! frate si ma intreaba unu’ ceva, de tehnicele mele…atata a fost, ma ia un hahait si ies in hohote pe hol, cu mainile pe genunchi ci rad cat pot de tare! nu am auzit decat „frate, asta e fumat de dimineata”, dar nu ma mai puteam controla!! intru la loc, imi cer scuze si dau sa continuu… de unde, ca imi cad ochii pe laptop si ma ia iar! aia de langa mine nu a inteles nimic, restu’ mi-au zis sa le dau mail….
    nu esti sanatos!
    daca vrei, cand vii in RO te caut eu de microfoane :)))
    mai vrem!
    a, insanatosire grabnica!
    G.

    1. :)) Bai Geo bai sa stii ca in lumea asta cre ca totul e serviciu contra serviciu :))

      Azi dimineata nu ma puteam ridica din pat. Ba si imi era o lene de ma durea, intelegi? Din aia cu somn groaznic, de numa luni dimineata se poate intampla. Pun mana pe tel, zic ca poate ma trezeste vreun mail ceva. Nimic in inbox personal, vreo 50 in inbox work, nimic senzational. Tot somn. Zic hai sa ma uit sa vad ce s-a intamplat pe blog.

      Bai nene m-a bufnit un ras cand ti-am citit commentul de mi-a sarit somnu de numa. Si odata cu el a sarit si Sandra saraca ca arsa din pat ca nu stia ce s-a intamplat de m-a bufnit rasu asa dintr-o data.

      Deci ce sa zic na, cred ca ne meritam unul pe altul 🙂

  4. Hai ca ne-ai omorat cu ultimile doua postari. Mereu surprinzator.O placere sa te citesc.Pe romaneste se cheama asa un fel de escrocherie sentimentala.

      1. aha, deci d-aia ne intelegem noi mai bine de cand comunicam in scris? Ca de fapt tu nu prea intelegeai ce iti pove eu cand vorbeam live?!

        :))

    1. haha funny you as always 😛 Mai rar nush, da’ mai incet sper ca da 🙂 poate nu ma mai aud toti vecinii cand incerc sa povestesc ceva 😛

    1. ppaaai nu, oricum nu ar fi inteles nimic din parazitii :)))

      De microfon nush, ca oricum parca-parca imi cam ies niste fire ceva din cap, deci tot ce se poate sa ma fi legat electronic.

      Nota de plata… mda, am vazut-o si pe aia. Nu fu ieftin, da’ bine ca nu am platit eu ci asigurarea 🙂

  5. =)))) ce’ar fi sa traduci balivernele lui Cheloo in en :))) Cred ca ai avut prea multi Paraziti in urechi si de’aia timpanu… Incep sa’mi fac griji pt mn :))

    Man, bine ca esti bine :)) Eu stiam ca timpanu se regenereaza ca ficatu 😕 Da la tn vad ca a ajuns rau de tot la 55%, esti mai special. 3 luni de update, dei asta inseamna ca prin decembrie o sa auzi daca auzi bine :))

    P.S. Sambata am mancat merdenele ca mi’ai facut pofta :))

    see ya !!! Fa’ti timpanu’ bine !!!

    1. mmmmaamaaa da chair cum erau merdenelele alea de la metrou de la unirea. mmmm 🙂

      Mmmdaaa, si la mine s-a tot generat pana a zis ca gata, isi baga picioarele si o da intr-un fel de timpano-ciroza 🙂

  6. Pingback: ER | The Aventură

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s