Peru: Puno y Sillustani, The Inca Tombs

Ofof dragilor ditamai pauza ce am facut in povestea noastra cu Peru si e pacat, ca e o super poveste acolo care abia asteapta sa fie spusa. Drept urmare am sa incerc sa ma concentrez cat mai mult pe povestea Peru in cele ce urmeaza, ca sa mai facem ceva progrese. Va rog nu uitati de vote, ca sa stiu si eu cam cat de mult va place topicul asta.

Saaay whaaaat??

The Town of Puno

Desi initial am crezut k am scapat de raul de inaltime, abia dupa a doua zi de >3500m am descoperit ca nu era asa. Frunzele alea de coca si cu pietrele alcaline din ele ne-au ajutat doar sa trecem peste La Raya Pass, la 4900m fara sa ne vomitam matele, dar nu ne-au reparat pe termen lung. In general efectele se vedeau seara, prin dureri de cap sau sange in nas (nu curgea efectiv, dar gaseai pe acolo rosu, daca il cautai). Tensiunea crescuta se simtea clar, iar de obosit oboseam (si ameteam) dupa doar un etaj urcat pe scari. De fapt, obosit e putin spus, in realitate respiram ca un catar.

De fapt, deja simteam ca nu mai aveam nici un chef de ameteala asta si de durerea de cap care ne-a dat-o de ne-a julit. Eram deja si obositi morti dupa multele dimineti de trezit la ora 5-6 dupa doar cateva ore de somn. Oricum, partea buna e ca toata treaba nu a durat decat 3 zile. Atat iti ia sa te aclimatizezi si sa devii apt fizic pentru a vizita cu adevarat o tara intreaga. N-a fost deloc amuzanta partea asta de excursie dar nah, c’est la vie, no pain no glory, nu? 🙂

Meet Puno. O grupare de cocioabe neterminate aruncate la nimereala peste niste delauri abrupte
And of course, from high above, Lake Titicaca shines in the back
That is not a Renault! That is a modern Deisia, idiots

Pe drum pana in Puno am trecut prin orasele super sarace. Daca va amintiti cocioabele in care traiau oamenii prin Africa va puteti face o idee cam cum aratau si zonele astea. Noi in ro facem figuri ca nu avem autostrazi, dar aici oamenii se bucurau cand in sfarsit aveau si ei orice fel de sosea, de orice marime sau latime, care sa ii conecteze de un oras mai mare. Ca in rest, aici sunt mii intregi de km patrati de zona arida si innacesibila.

In Juliaca, un oras mic si jegos care de altfel este si capitala „judetului” Puno, oamenii fac vanzare in piete in care inca se face troc, produs contra produs in loc de moneda. Conectat fiind la reteaua de sosele, Juliaca are un avantaj: este un nod rutier, iar pozitia le permite localnicilor sa se implice in activitati de contrabanda cu vecinii din Bolivia. De fapt, se estimeaza ca sute de femei (da, localnicele sunt cele care fac contrabanda, in timp ce barbatii sunt la munca campului toata ziua) iau autobuzul de 2-3 ore pana la granita cu Bolivia de unde aduc ilegal bunuri ca haine, benzina, jucarii si tot felul de alte bunuri de consum pe care apoi le vand pe piata „neagra” in restul tarii.

Puno era, dupa calculele noastre cel mai periculos oras in care aveam sa ajungem. Ei bine cand am ajuns aici am fost oarecum placut impresionati. Nu va imaginati acum vreo fancytudine de oras in care te simti ca la tine acasa, pentru ca nu pot sa zic ca era numai peaches and cream. Clar avea zone si zone, dar all in all am fost placut impresionat sa gasesc aici un orasel mult mai turistic decat cele de pana acum. Mai o strada pietonala plina de magazine, restaurante si banci, mai o catedrala frumos aranjata sau un monument o treaba, orasul arata chiar rezonabil, mult mai bine decat ce ii spunea reputatia.

The streets of Puno
O strada pietonala, in centru
Manco Capac and the clouds. You can see its fury

Situat fiind pe malul lacului Titicaca la peste 3800m altitudine, orasul in sine era sarac, dar arata rezonabil. Plin de bazare si de oameni agitati, toti grabiti alergand de colo-colo, Puno are un stil al lui, caracteristic poate pentru cum v-ati imagina si voi un oras din platoul Andean. Dar mai important decat orasul in sine, erau atractiile turistice pe care le gaseai in zona asta. Sa fim seriorsi, nimeni nu ar bate atata drum ca sa vada un oras prafuit. Atunci de ce am venit pana aici? Pentru lac, bineinteles. Pentru lac, pentru populatia lui si pentru ruinele incase de aici din zona.

Dar revenim la locurile din jurul orasului imediat. Haideti sa va mai spun despre oras, intre timp. Prin Puno nu am facut multe, dar ne-am relaxat. De fapt, ce mi-a placut aici mult este ca, dupa 4 nopti deja petrecute in Peru, a venit in sfarsit acea dimineata in care am reusit sa dorm cat am vrut. Da nene, doar 4 zile au trecut pana aici si in absolut toate ne-am trezit cu noaptea in cap la ore de iti sta mintea’n loc, undeva intre 3 30 si 5 dimineata. Bine, nu va imaginati k am dormit gen 12 ore, k abia am prins 8, dar important e ca ne-am trezit fara ceas, de buna voie si nesiliti de nimeni. Si, ce e poate cel mai important: fresh.

Mai mult, ne-am plimbat. Degeaba, am hinarit strazile. Am batut bazarele, am negociat cu localnicii, ne-am planuit autocarele si excursiile pentru urmatoarele zile si am mancat. Am mancat mult si de toate fratilor, am bagat aici in noi ca spartii. Am mancat ciorbe locale, tocanite de Alpaca si am baut Pisco Sour, o bautura ca dracu de acra inventata in Lima de, culmea, un american. Parerea mea este ca nu inteleg cum a ajuns cunoscuta la nivel mondial, pentru ca mi se pare ca e maxim de scarboasa, avand la baza albus de ou crud, suc de lime si ceva alcool peruvian. Bleah, nu am rezistat mai mult de cateva guri. My friend Tais, in schimb, l-a considerat chiar bunicel la un moment dat.

Asta era o… ghiciti ce? Exact! O catedrala din Plaza de Armas
Cheers, from the Colegio de Puno. Tare mandru eram de sapca mea negociata in bazar pentru 4 soles
Radu Capac si Manco Mocanita. Sau era invers?

Sillustani – The Inca Tombs

Abia dupa ce am ajuns la Sillustani am inteles de ce nici un operator de turism din Puno nu organizeaza excursii aici dimineata, ci doar dupa 4 pm. Pentru ca tot farmecul locului este sa ajungi acolo in timpul apusului! Extraordinar feelingul pe care mi l-a dat locul asta. Nicaieri in lumea asta mare nu mi s-a mai intamplat sa ma alfu intr-un loc care sa-mi transmita o energie atat de directa, de pozitiva si de palpabila. Niciodata nu am mai patit asa ceva, lumina, locul, apa si turnurile funerare iti transmiteau o liniste, o pace interioara pe care nu am intalnit-o in nici un cimitir sau lacas de cult de pana acum.

Welcome. Please, proceed into the Inca’s sacred tombs
Contre-jour over the tombs
O mica soparla sade sculptata in turnul asta. Soparla reprezinta viata, pentru ca isi poate regenera coada

Nu au fost fraieri incasii si nici stramosii lor. Este un motiv pentru care, generatii dupa generatii, civilizatii intregi au ales locul asta ca loc de veci, sfant si sacru, pentru elita din inalta societate. La Sillustani (care se citeteste cu un puternic accent pe i-ul de la final), Collas-ii, un trib pre-incas vorbitor de Aymara au pus bazele primului cimitir pentru regii locali. Apoi, odata cu cotropirea collas-ilor de catre incasi, locul a fost gasit si folosit in continuare cu acelasi scop. Aparent si incasii au simtit aici aceleasi energii pozitive ca si mine, in varf de deal, unde sunt plasate turnurile funerare. De-asta, acum se pot distinge usor diferite arhitecturi in constructia turnurilor, fiecare reprezentand o anumita perioada istorica.

Interesant despre turnurile astea este ca arhitectura folosita aici este considerata cea mai buna si precisa din intreaga America de Sud. Turnurile, cu forma lor de uter feminin, sunt aproape perfect cilindrice cu o usoara inclinare spre con intors, finisajele fiind de mare clasa. Forma se datoreaza credintei pe care incasii o aveau in renastere. Va spun, apusul, soarele, lumina, apa, galbenul din jur, totul iti dadea o liniste interioara care te impingea la meditat si la relaxare, o sa va convingeti si voi din poze mintenasi.

Si o poza de ansamblu, ca sa intelegeti de unde farmecul de aici din varful asta de deal
360 around
Si bineinteles, spaniolii trebuiau sa construiasca si ei o biserica chiar aici, in semn de sfidare

La Sillustani erau ingropati doar nobilii din inalta societate, impreuna cu familiile si servitorii lor. Nu va imaginati ca era de bine sa fi servitor pentru nobilime, pentru ca saracii servitori rar mureau de moarte naturala. De fapt, odata ce regele (sau capul familiei) murea de moarte naturala, intreaga familie si servitorii apropiati, era omorata si ingropata impreuna cu regele, in acelasi mormant. Toate mumiile erau asezate in pozitie fetala, impreuna cu avere si macarea / bautura necesara in lumea de dincolo. Apoi, mormantul era definitiv sigilat cu o piatra.

Spooky shit toata treaba, va zic. Am vazut cu ochii mei cum aratau mumiile astea prin Peru si va spun ca nu e un zambet sincer ala de vi-l arata cu toti dintii ramasi. Ajungem noi si acolo cu povestea si va arat si niste poze in curand, dar nu azi. Anyway, problema cu frumusetile astea de turnuri era ca fusesera pradate de mult de hotii de morminte si atunci cand au venit istoricii nu prea au mai gasit nimic in ele. Bine, nimic in afara de cadavre putrezite, ca pe alea nu s-a sinchisit nimeni sa le mai care. Acum erau goale, unele erau in constructie chiar, inca de pe vremea incasilor.

Complex rau sistemul de constructie, imaginati-va ca pietrele alea aveau sute de kg iar oamenii astia au reusit sa consturiasca turnurile alea de 8-10m inaltime, in forma de con orientat cu varful in jos (de unde atata fizica calculata ca o sa reziste mah?), intr-o perioada in care nu se inventase inca nici roata. Na dilema, sa aflii ce procedee au folosit.

Plecaciune, cu tot respectul de rigoare
Cel din dreapta era singurul in stare inca perfecta
Astea sunt unele mai vechi, din perioada pre-incasa, ne-upgradate inca la tehnologiile incase

Bun, in incheiere am sa va las in compania unei babe agresive, ca sa va aminteasca poate de draciile alea de babe pe care le gasiti si la noi pe la colturile satelor, uneori. Uitati-va un pic la baba din imaginea de mai jos. Saaraca, aproape ca ti s-ar face mila de ea, nu? Sta si ea acolo, sprijinita de o piatra, linistita, cu un pui de Alpaca langa ea, coase o naframa si asteapta sa i se scurga viata. Mai-mai ca ti se rupe inima cand vezi oamenii astia simplii de la tara.

Eh totul se schimba cand ii faci poza la baba si o refuzi politicos atunci cand iti zice ca ii datorezi 2 soles pentru cariera in modelling pe care si-a ales-o. Ei bine, atunci o apuca dracii pe baba si incepe sa injure intr-o combinatie de spaniola cu ayamara de toate mamele si familiile care iti trec prin cap, se mai si ridica de pe bucata ei de stanca doar ca sa inceapa sa arunce cu pietre dupa tine. Ei da, frumos, asta da ospitalitate peruana, n-am ce spune. Nu peste tot poti sa gasesti asa ceva. 🙂

Ai zice ca e modelul in viata de intelepciune si pace
Iar acum, a se observa obiectul zburator neidentificat, apropiidu-se cu viteza fix de capul lui Tais

Radem glumim, da’ dracu s-o ieie de baba ca zici ca au iesit dracii din ea de se purta ca o apucata. Tais al meu nu mai stia incotro sa o ia si cum sa fuga mai repede sa isi protejeze aparatul lui de $2k de furia babei.

Gata, v-am pupat ca iar s-a facut tarziu seara. Mai revenim ca mai avem povesti. Again, nu uitati va rog de vot si share 😛 Ah si da, o saptamana buna sa aveti, ca la voi tocmai a inceput.
R.

29 de gânduri despre &8222;Peru: Puno y Sillustani, The Inca Tombs&8221;

    1. 🙂 Thaaankkk you. Most of them are the credit of Tais, of course. Deal-ul intre noi e asa: io-l duc in locurile bune sa faca poze, el face poze, apoi eu povestesc despre ele 😀

  1. bravo, respect, meriti share-ul meu din PH 🙂
    in alta ordine de idei, tare baba aia si chiar precisă in a arunca cu pietre după turiştii nedisciplinati, cred ca exersase ceva înainte. dar tare si Tais ala care face poza la baba in timp ce baba aruncă cu pietre dupa el si el se mai si fereşte in acelaşi timp. si ghici ce, a prins si piatră in poza si a mai prins si ranjetul sadic al babei. Eeeh, ce zici de asta ? ninja style …

    1. buuun asa, ne place despre tine daca e cu share si cu din alea, bai ninja style. Vezi cu glumele astea cu ninja pe acolo prin partea aia de lume ca poate chiar te aud niste shoguni din aia si te iau la ochi ca te lauzi cu skilluri 🙂

    1. pai nu ne-a lovit ca iestem ageri 🙂

      daca nu batea vantul era chiar ok, de tricou. Cand se punea pe vant se cam imputea gluma 🙂

  2. :)))) ciudata revenire a povestiilor despre Peru,dupa o lunga absenta cu tot elu de povesti cu familie si alte alea :))

    pai mai Radu,te mai miri ca ai avut diaree dupa ce ai mancat si ai baut tot felu de ciudatenii de acolo?eu nu :))
    dar stii ce mi-am amintit cand am vazut poza cu sapca achizitionata? de tine cum tineai cosorocul intors :)))))))))

    mai,dar si voi,.. sa nu-i dati un banut babutei…va facea aparatul de cheltuiala :))

    dar chiar ce arid pare totul si ce uscat frate..iar combinatia aia de culori,adica contrast intre cer si pamant..cerul de un albastru superb ,iar pamantul…frumoase poze oricum!

    1. hehe, ciudata ciudata da doar nu credeai ca as fi tacut si as fi lasat-o nepovestita, nu? Candva cumva tot trebuia sa ii re-fac introducerea.

      Asa, iar diareea, sa stii tu draga mea verisoara, am facut-o abia in ultimele zile de concediu, nu acum dupa Puno.

      Si da, senzatie aspectul, subscriu!

  3. Radu, am senzatia ca mai vad odata emisiunea aceea de pe vremea comunismului ii spunea Telenciclopedia si era singura emisiune la care daca te uitai mai vedeai si tu ce exista dincolo de Romania.Erai prea mic nu cred ca stii despre ce vorbesc.Mai este difuzata si acum la TVR dar nu stiu cine se mai uita. Iti dau nota maxima cu felicitari pentru tot ce ai postat.

    1. 🙂 Cre ca e cel mai frumos compliment care mi-a fost facut pana acum pe blog 🙂 Ati citit si posturile cu Africa de Sud? Era si acolo destul de multa informatie, recomand. Nu cred ca ma citeati pe vremea aia. Cautati in search dupa keyword „Ads”. Sunt multe, vreo 10, dar isi merita timpul investit, tara aia a fost pur si simplu senzationala.

      Chiar, Andreea ma citeste?

    1. :))) Sa inteleg ca ai citit dar nu ai merge, sau ca ti-au ajuns pozele si in loc de text? 🙂

      Oricum ar fi, ma bucur ca ti-a placut frumos 🙂

  4. Foarte interesante detaliile despre constructiile incase si despre modul de viata al localnicilor! Despre poze… este redundant si pleonastic sa mai spun ceva 🙂 !

  5. Aa, si mi-a placut cu baba! Hi, hi, o experienta asemanatoare am avut si eu la Madrid, tot cu o femeie de origine sud americana, imbracata in costum de Minnie Mouse, careia am vrut sa-i fac poza (si am reusit). Am surprins pe fata ei o expresie de killer, amenintand cu degetul aratator…de ti se facea parul maciuca! Baba ta avea un zambet pe fata (orice ar fi insemnat el), a mea vroia sa te anihileze.

    1. :))) mda pericol mare cu babele astea tre sa ai grija. Mai ales pe acolo pe la Madrid pe unde sunt sanse mari sa dai peste tiganci din romania in mare parte 🙂

      1. Putin spus sunt sanse mari…practic la orice fel de strada gaseai romani (de la prostituate la oameni ”la locul lor”). Intr-un parc ce crezi ca se auzea in sunet de trompeta? ” Fetele lui tata” 😀

        Despre Peru cunosc foarte multe informatii pur teoretice si este fascinant ce povestesti din perspectiva celui care a vazut locurile acelea!

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s