Peru: On the road

Yet again, peisajul andean
🙂 Memories. Frumoase aducerile-aminte
Patru mii’shcat?? Metrii altitudine, that is.
D-ale drumetului

Asssaaaaa, haideti mai departe cu povestea Peru. Stiti, am si eu o trilema. Stiu ca voua cel mai mult si cel mai mult va plac posturile alea funny si de ras asa, deci asta stiu. Ce nu stiu inca este cat de mult cititi din scoarta in scoarta posturile astea de plimbare asa. Nu de alta, dar mie astea imi iau de departe cel mai mult timp sa le scriu si sunt curios daca merita investitia sau nu.

Asa ca haideti va rog cu un feedback, o treaba, o chestie sa-mi spuneti si mie (si acum ma refer la voi toti, cei care ma cititi zi de zi) cat de mult sens are sa mai stau si sa dau aici din taste povestindu-va in detaliu despre viata natiunilor astora. Sau va intereseaza doar pozele? 🙂 Ah si btw nu la asta ma refer cand zic ca imi ia mult, asta e o exceptie 😉 Ma refer la alea ca Uros People sau Sillustani.

Inka express – fita de autocar cu scaune care se fac pat la parter

Buuun acu hai sa trecem la treaba. Mai eu v-am spus deja ca am stat mult pe drumuri prin tara asta nu? Dar muult mult zic, sa mor! Adica jumatate din excursie a fost numai prin autobuze, autocare, trenuri sau te-miri-ce alte mijloace. Asa ca iaca m-am decis sa va dau si de data asta un post scurt, cu poze de pe drum, ca sa vedeti o alta parte din ce ne-a fost noua dat sa vedem. Asa, random, una de aici, una de acolo, sunt poze carora nu le-am gasit un loc intr-un post anume – asta pentru ca celelalte sunt destul de concentrate pe o anumita poveste. Si in plus, sunt sigur ca o sa va placa maxim sa mai vedeti un pic din peisajul andean de >4000m alt. 🙂

Plaza de Armas, intr-un orasel uitat de lume – Puccarra
Pe strazile din micul Puccarra
O batranica sade pe treptele catedralei
Iar inauntru, un calator se roaga

Asa, stop, hai sa facem o pauza de poze totusi ca nu suntem aici chiar ca la cinema. Haide sa va mai zic una-doua despre incasii astia, sper ca nu sperati ca scapati asa repede azi.

Mai nene, ce mai e notabil despre incasi era faptul ca au reusit toate cetatile alea si ce vedeti prin alte posturi fara sa inventeze roata! Dar aveau, in schimb, un sistem ingenios de a comunica in scris, prin noduri, facute pe niste sfori de diferite culori. Foarte putini erau cei care puteau sa descifreze textul, dar interesant era cum foloseau sfoara asta. O lasau legata intr-un copac, iar atunci cand trecea pe acolo un om care se pricepea, o citea, adauga cateva noduri ca sa spuna ce mai e nou si ce s-a mai intamplat, dupa care o punea inapoi. Si tot asa. Tare nu?

Na negot pentru o sticla de apa
Priveliste de sus asupra unui bazar
Aici ne arata o tanti cum coloreaza ei traditional (si natural) ata din care fac haine

Ah si mai e ceva. V-ati intrebat totusi vreodata cum era cu logistica? Cum puteau ei sa tina in frau un imperiu atat de mare, pe vremea in care nu exista nici un fel de telecomunicatie? Pai sa va explic, ca eu m-am intrebat. In timpul imperiului incas, exista o divizie de atleti, Inca Runners, care erau capabili sa alerge cu niste viteze incredibile de la un post de comanda la altul, pentru a transmite un anumit mesaj.

Posturile erau amplasate strategic de-a lungul drumurilor principale, iar alergatorii cunosteau reteaua de strazi pe de rost si cunosteau si toate scurtaturile. In timp ce se apropia de urmatorul post, alergatorul trambita ca sa isi anunte sosirea, dandu-i astfel urmatorului alergator timp de pregatire. Facea asta fara sa se opreasca urmand ca, urmatorul alergator, sa apara dintr-o data in rand cu primul si asa, in alergare, la viteza maxima, sa isi schimbe pe cale orala mesajul care trebuia transmis. Dupa care alergatorul doi o intindea in viteza maxima spre urmatorul releu. Si tot asa. Cat de eficienti erau? Pai se spune ca reuseau sa acopere o distanta de peste 400 de km pe zi! Un fel de email, frate! 400 de km pe zi! Ah si ce mai e de spus la capitolul asta era ca, atunci cand mesajul era secret, se foloseau de nodurile din sfoara de mai sus 🙂

Tot pentru turisti, downhill-ul printre cetatile incase era la mare cautare
Parca aduce un pic cu Torres Del Paine, nu ziceti?
Lol, da, am mers si cu o din asta. Story to be continued

Gata dragilor. V-am pupat si haideti nu uitati de un feedback ceva. Ca acum m-am mutat pe modelul asta de posturi multe, text putin si poze cu gramada si vreau sa stiu daca mere mai bine.

Ca sa stiti si voi, urmeaza toate cetatile din Valea Sacra si apoi vestitul Machu Picchu.
R.

31 de gânduri despre &8222;Peru: On the road&8221;

  1. Pai e clar ca eu citesc din scoarta`n scoarta posturiile,nu degeaba sunt pe locul 2 la comm 🙂 cred k 2 posturi de cand ai blog nu le-am citit si asta pt k ma depaseau,gen IT domeniu :)))
    Asaca mie imi place ff mult cum povestesti tu,cum transpui lucruriile si intamplariile,nu sunt doar fan poze 🙂 btw,pozele din postul asta nu mi-i s-au deschis pe tel…hmmm 🙂

      1. Aaaa,am descoperit ca ai pus buton de cancel replay :))) aaa si inca ceva,detecteaza cand se repeta comm,asta cand ma chinuiam sa incarc comm k mergea greu netu aici. Hahahaha,asta pt k e mare concurenta intre noi,nu? :)))

  2. 1. la mana.. posturile astea mie mi se par cele mai faine. si cred ca sunt si super interesante pentru blog.. deci nici sa nu te gandesti sa renunti la ele :).
    2. la mana… asa cum am citit un comm mai sus.. taci si scrie!
    😀

    1. :)) ok, feedback noted. Da sunt interesante, stiu, dar mi-au zis multi k nu prea le citesc si d-aia intrebam. Dar ma bucur sa aud ca sunt si oameni care le apreciaza

        1. :))) da? asa faci? Pai e frumos sa faci asta dupa ce nu ai venit cu noi? 🙂

          Hehe, glumesc. Daca vrei iti dau bonus si access la OneNote-ul de Trip&Travel sa ne vezi notitele. Super oferta 🙂

    1. :)))) acest comm nu are legatura cu postul,dar: mai ai de gand sa schimbi mult data nuntii????? :))) nu de alta,dar sa stim si noi mai exact :)))

      1. :))) nooopaaaaiii. Ieste dificil, cu complexitati si dependinte. Dar gata, in curand semnam contractul cu localul si deci cred k ramane desul de finala 🙂

  3. :)) haha :)) frumos post 🙂
    Deci „taci si scrie ” :)) Eu prefer scurt si la obiect :)) Da merg si alea lungi numai sa fie weekend sa am timp sa le citesc :))

    Eu nu cred ca ei singuri au facut toate minunile astea ale lumii pe care noi le vizitam azi… Au fost ceva puteri supranaturale. Extraterestri, ingeri, demoni 🙂 Ceva de genu 😀 Nu are cum altfel 🙂 Omul era atat de primitiv incat nu putea sa faca asa ceva singur 😀

    1. :)) alieni auzi si civilizatii extraterestre! esti senzatie tu mah cu ideile tale. Mai lasa Warcraftu ala k te tampeste de tot 🙂

      in alta ordine de ide, ma bucur k iti plac si alea si alea. vreau doar sa fiu sigur k sunt citit 🙂

      1. Te repeti :))) „alieni si civilizatiile extraterestre” :))
        Nu ma joc Wacraft… Nu am jucat deloc… Am vazut si eu desp ce e vb in joc si nu mi’a placut 😀 Deci pe bune chiar sunt speculatii pe chestia asta. Iar eu il consider pe om mult prea primitiv la acel moment ca sa faca el toate dracoveniile astea 🙂

        Cat despre citit :)) esti esti :)) am facut si eu niste share’uri la prieteni 😀 le’a placut maxim 🙂

  4. Bre , eu sunt abonata la blogul tau – primesc mail-urile cu noile texte si nu sterg mail-ul pana nu apuc sa citesc postarea … acu, ca e mai devreme, ca e mai tarziu … dupa posibilitati monser .:D

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s