Crucial Monolog. Crucial Conversations

Pai hai daca tot v-am momit data trecuta cu un post de soft skills, am zis sa va si scriu unul asa de debut, apoi mai trecem la problemele noastre de zi cu zi.

Azi noapte am avut un crucial conversation cu mine insumi. Ajuta mult ce am invatat la nenorocirea aia de training, tre sa recunosc. Cum faci atunci cand incerci sa ii spui ceva cuiva da nu stii cum sa formulezi? Cum faci atunci cand gandurile tale sunt indreptate intr-o directie foarte buna, pozitiva, cu cele mai bune intentii si totusi, uneori, parca ceea ce iese pe gura face totul sa para de-a’ndoaselea?

Ce faci atunci cand vrei sa reach out to somebody? (expresie tampita idioata si intraductibila care imi vine foarte la indemana acum si care se potriveste exact cu ce vreau sa spun). Dar reach out adica efectiv, sa te duci direct in sufletul lor, in inima lor si sa le spui cat de bine intentionat esti?

Na belea

Ce faci daca discutia in care te aflii te-a enervat atat de tare ca ti s-au umflat venele pe frunte pana ai inceput sa vezi numai nervi si draci in fata ochilor? Pai atunci trebuie sa te cunosti, trebuie sa iti gasesti puterea interioara sa te dai un pas in spate si sa-ti spui: opa, asta e o conversatie critica. Cand devine critica? Atunci cand cel putin o parte incepe sa o ia personal si nu mai raspunde concret la stimuli logici. Si mai ce, pe langa asta? Atunci cand miza este extrem de importanta pentru tine. Atunci cand nu iti permiti sa pierzi.

Ce sa pierzi? Pai ce vrei?

Exact. Atunci cand esti intr-o conversatie critica, sau cruciala sau cum vreti voi, trebuie sa ai puterea sa te dai un pas in spate si sa te intrebi: eu ce vreau? De fapt, pe bune, chiar ce vreau? Vreau sa il conving pe omul asta ca acum aici am dreptate si ca tampenia pe care vreau sa o fac e corecta, sau e mai importanta relatia mea pe termen lung cu el? E mai important sa-mi satsifac ego-ul si sa il umilesc sau sa-l fac sa spuna: „ai dreptate” sau sa construiesc respect reciproc si incredere?

Si insist pe tema asta pentru ca, credeti-ma: cel mai greu este sa realizezi atunci cand se intampla, in timp ce se intampla si cat inca nu e prea tarziu. In functie de cat self control ai, poate nu e asa de greu sa urmezi ceialalti pasi pentru a o scoate la capat dintr-o conversatie critica, dar este cu siguranta greu sa iti dai seama atunci cand esti intr-una. Asta pentru ca atunci cand esti in ea, adrenalina iti pompeaza in vene, creierul se infierbanta, sangele fierbe, vrei sa dovedesti, sa explici, sa urlii sau sa dai cu pumnul in masa.

Pentru ce? Ca nu asta e ce vrei, nu?

Mai ales ca, in majoritatea cazurilor, intr-o discutie in contradictoriu, oamenii ajung sa argumenteze pentru a dovedi o idee, nu ceea ce vor de fapt. Ajungi sa te certi cu cineva si sa fi al dracului de incapatanat incercand sa-l faci sa te creada cand de fapt, tu vrei sa-i demonstrezi lui ideea mai mare, care poate fi dovedita prin 10 alte argumente, nu neaparat prin acesta unul care, evident, nu prea are priza.

Si atunci, din nou, hai cu mine, spune si tu: te opresti, numeri pana la 10, ca sa treaca ultimul + de adrenalina, si te intrebi iarasi, ce vrei, de fapt? Dupa care iti regandesti rapid strategia ca sa-ti atingi scopul proaspat revizuit.

R.

Credit foto

37 de gânduri despre &8222;Crucial Monolog. Crucial Conversations&8221;

  1. Cea mai buna solutie din punctul meu de vedere: respect reciproc si incredere pe termen lung.Este ideal.Dar ar trebui sa ai oportunitatea sa cunosti partenerul de dialog, in speta „seful”, „sefa”si sa-ti confirmi singur parerile despre el/ea.

    1. daaa, acum na, nu ai tot timpul ocazia sa te cunosti bine cu toti. Mai ales in lumea de azi in care ti se schimba seful odata pe an, trebuie sa fi foarte adaptiv. Plus ca se intampla sa ai tot felul de discutii cu tot felul de oameni in general, mai mult sau mai putin importanti pentru tine

  2. Eu aplic o alta metoda :). ma contrazic oriunde, cu oricine, pe orice tema, oricat… si atunci cand conversatia chiar e importanta am deja un minim de cunoastere de sine.. si invat cum sa reactionez, daca e nevoie sa dau inapoi sau sa stiu cum sa fiu rezonabil :). D’asta cand temele nu sunt importante.. nu prea te intelegi cu mine.. 😀

    1. :))))) ce’am mai ras. Acum am reusit sa inteleg de ce ma scoti din sarite la fiecare discutie in contradictoriu: pentru ca nu prea iti pasa de ce spun, ah?? biineeee, las’ ca ne mai vedem noi si mai povestim 🙂

  3. Da,imi place si mie postul…incepe sa ma prinda 🙂 eu de obicei,ca sa nu ajung la cearta,cedez prima,dar nu renunt la ideea mea,mai ales daca stiu ce vreau si ca asa tb…ma rog,aici cred ca ma intelegi oarecum,natura zodiei noastre ne face sa stim oarecum cum sa abordam oamenii 🙂 sper… :))

      1. :))))))))))) ce se lupta fata asta aici sa scrie cum trebuie! 🙂
        deci nu ai citit iulia, nu? ha, te-am luat de data asta, am rezistat pana jos :))))

  4. haha 🙂 Adevar graiesti !

    Eu deobicei cand vad ca imi cedeaza nervi, ori fac pauza aia de 10 secunde, si apoi reincep discutia, ori renunt, asta in cazu in care vad ca nu am cu cine !!! :))

    Vrei un video din „biblioteca mea muzicala” ? :))

    1. pai depinde ce imi spune video-ul ala. Daca e iarasi din ala stupid ca ala de data trecuta, cu televizorul, mai bine nu 🙂

      Da-mi ceva dupa care sa nu imi para rau ca am investi 3-5min din viata mea.

      1. :))sa stii ca mai am niste prieteni care te citesc, n’au avut curajul sa commenteze inca, dar niciodata nu e prea tarziu 🙂

        Si frumos e ca o carte sa o sa o citesti de la inceput :)) Dar e bine si de la mijloc, tot e ceva :)) !

    1. hehe, bine man! Pai asta fac acum, tocmai ai mai citit o pagina din cartea mea 🙂

      Pana acum sunt aproape 250 de posturi, ori o medie de 2 pagini probabil. Deci s-au facut deja de vreo 500 de pagini more or less 🙂

  5. Boon, l-am citit, a fost primul post din seria asta si l-am citit. 🙂 Ai descris o varianta de abordare. Dar stim prea bine ca sunt oameni „nebuni” cu care nu te intelegi si pace. Mai degraba profesional strategia asta, sa nu fie cu implicare emotionala ca la un moment dat sa poti fi si rational. 🙂 Nu zici? Multumit de implicare in domeniu soft skills strategies? :)))

    1. atttaattt!! Maxim de multumit!

      Pai da, e mult mai simplu profesional. SI mai ales devine chair si mai simplu atunci cand esti platit pentru asta. Brusc, daca stii ca treaba ta e sa ii faci pe aia sa comunice, e mult mai simplu sa nu te simti jignit si sa fi rational… Eu asta am descoperit de cand am ajuns aici.

        1. trimite mama, trimite. Ca m-am si speriat nu intelegeam ce a patit tata de l-a apucat comentatul la toate posturile asa in trecut

    1. 🙂 posturi in general sau soft skills?

      either way, ma zbat sa gasesc timp pentru oricare dintre ele… in caz k te intrebai de c nu am mai postat nimic de peste o sapt 🙂

        1. mmmdaaaaaaa.. plm, numa de ar avea ziua macar vreo 56 de ore pentru mine, ce bine ar mai fi. V-as scrie de toate, vrute si nevrute 🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s