Peru: The road to Amazon

Si iaca dupa toata aventura cu Inca si Alpaca Inc, dupa vreo 4 zile petrecute prin ruinele din jurul Cusco, ne luam talpasita spre urmatoarea destinatie din itinerariul nostru: Puerto Maldonado, un orasel mic si jegos din inima junglei amazoniene.

Hehe, dar stati asa, ca tre sa aiba loc o schimbare ceva de la cei > 3500m, praf si arid pana la 0m, vegetatie gramada si umezeala. Si schimbarea asta avea sa se intample intr-o singura zi, intr-un drum de 500km parcurs cu un autobuz care ne-a luat din Cusco, ne-a suit pana la aproape 5000m alt (iar) dupa care ne-a scoborat pana la ~200m altitudine, in Puerto Maldonado.

Drumul senzatie, s-a vazut super misto tranzitia de la un mediu la celalalt. Nu pot, in schimb, sa spun acelasi lucru si despre populatia majoritar indigena care ne-a tinut companie in cele 10 ore petrecute pe drum. Media mirosurilor din autocar depasea capacitatea de calcul a nasului meu, care s-a decis sa declare faliment si sa se umple de muci, doar-doar o scapa de pedeapsa.

La asta…
…De la asta.

Anyway, mergem pe ideea k dupa atatea zile pe drumuri probabil nici noi nu miroseam tocmai a petale de trandafiri asa ca lasam asta la o parte. Problema majora din ziua asta am identificat-o rapid: nimeni din autocarul asta nu vorbea o boaba engleza. Nici macar spangleza, nimic nene. Eram cam handicapati din cauza asta, nu reuseam sa obinem nici o informatie de la membrii echipajului. Dupa atatea zile in Cusco unde ne cam obinuiseram ca orice sofer de taxi sa spanglizeze indeajuns de bine cat sa obtii basic info, acum eram un pic debusolati.

Cum nu am reusit sa obtinem info nici macar in legatura cu ora sau locatia unde vom opri pentru pranz, am zis si noi sa go with the flow si ce o fi o fi. Asadar, dupa vreo 4 ore de drum ne gasim opriti intr-un orasel de la mom’dracu din mijlocul pustietatii, unde suntem invitati intr-o spaniola perfecta sa intram intr-un fel de restaurant mixat cu un magazin mixt, daca intelegeti ce vreau sa spun. Restaurant e mult spus, pentru ca locatia in sine arata ca cel mai jegos bar din cel mai mic sat pe care il puteti gasi in ro.

Cam asa ceva
Welcome to the jungle view
Peru 4294
Zona de trabajo

Noi? Cazuti din luna, eram ca in filmele cu prosti, nici macar nu stiam daca pranzul ar treb sa fie inclus in biletul autobuzului sau trebuie sa platim pentru un asemenea ospat… Nemaivorbind ca nu pricepeam nici o culoare ce vroia de la noi o baba senila care, cand venea sa ne serveasca, urla la noi: „mateora o fresca???”. Prima data am ignorat-o, pana cand s-a intors iarasi: „Mateora o fresca???” Plm bah Taisule hai sa ii zicem asteia ceva ca ne si bate acuma. „Mateora, por favor” – ca sa intelegem ca femeia incerca sa afle de la noi daca vrem ceai (mate de coca – mateora) sau suc (racoritoare – fresca).

Anyway, trecem peste. Noi in „restaurmix”,  in jur numai localnici, noua ni se pune in fata, fara nici o intrebare fara nimic, o farfurie de ciorba cu un continut neidentificat. Un fel de OMN – obiect mancabil neidentificat. Ciorba in sine era bunicica, dar continea niste bucati mari negre ale caror provenienta originala am limitat-o, dupa indelungi ipoteze argumentate cu Tais, ca fiind una din urmatoarele variante: sectiuni dubioase din anatomia de alpaca, fratele cainelui care se milogea pe la picioarele noastre sau excremente cu densitate dura-medie ale diferitelor specii de animale care locuiesc in jungla mare.

Apropo de asta, dupa inca cateva ore de serpentine prin jungla, am identificat si primul animal care isi face veacul pe aici. L-am vazut de pe fereastra autocarului si am incercat sa ii facem niste poze, dar e mult mai ager decat am crezut. Animalul se numeste Gaina de Jungla, si este foarte des intalnita in comunitatile rurale locale, alaturi de o alta specie preponderent omniprezenta, anume Caine Puricos Tropical.

De pe drum
Tot de acolo

Bun, intr-un final, dupa vreo 10 ore de drum ajungem in micutul Puerto Maldonado. Autocarul se opreste la autobaza, noi ne uitam pe geam si ce vedem? Roiuri frate, turme, stoluri intregi de insecte si ganganii care dadeau tarcoale usii. Stau si ii zic lu Tais: „Frate esti nebun astea in capul lor nu se gandesc decat „fresh meat nene, stai aici la usa, nu fi fraiera, ca o sa coboare carne proapata neinfectata cu malarie, febre galbene tifoide sau alte alela”. Mama pai cand le-am vazut, direct polarele p noi ce sa ne mai pese k sunt 35C afara?!

Treaba asta cu insectele e ca aia cu ajunsul prima data in tarile astea mai subdezvoltate. In prima seara cand ajungi, te freak out asa, mai ales daca ajungi obosit de undeva departe. Poate mai tineti minte episodul asemanator din prima seara in care am ajuns in Kruger, in Africa? Ei bine de data asta, eu obisnuit, eram mai calm. Am pus polarul pe mine si am zis: cu dzeu inainte. Tais saracul, de langa mine, era un pic livid, nu prea pricepea glumele mele cu gazele transportoare de boli epidemice si mai in gluma mai in serios batea apropouri la ramas in autobuz pana inapoi in Cusco sau la folosit ratia (si asa limitata) de spray de tantari cu 30% DEET.

Partea naspa a fost ca atunci cand am iesit afara, pe langa valul de insecte care ne-a atacat, ne-am trezit frate izbiti si de un val de caldura si umiditate cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Seara 27C, umiditate 80%,coafura rezista, noi cu polarele pe noi. Iti dai seama ce senzatie eram, nu? Macar asta ne-a facut (obligat-fortat) sa ne adaptam rapid la ideea de insecte si sa scoatem naibii shubele de pe noi.

Buuun, urmatorul soc? Pai iesim si noi din autogara in cautarea unui taxi si cand colo ce sa vezi? Nema taxiuri frate, doar vreo 20 de motociclisti care se uitau lung la noi. Si noi la ei. Si ei iar la noi. Nu va imaginati ceva gasti de motociclisti turbati. Erau niste oameni normali asa, cu niste cascute cam geeky pe cap. Oamenii ieseau din autogara, pe langa noi, cu tot ce aveau ei: plase, pungi, bagaje si se urcau pe motoare, ca pasageri, dupa care plecau spre casa. Mah s-or cunoaste, zic eu, si au venit sa isi ia rudele de la autobuz. Da nema frate, ca nici nu se salutau, nici nu se pupau cand se intalneau, nimic. Era ceva tare ciudat asa, ii vedeai cum ies din autogara, se duceau la primul motociclist, discutau un pic si se urcau pe motor. Atat. Ba era ceva ce noi nu prea pricepeam in orasul asta nou.

Ma uit la Tais si zic. „Ehm, ba Tais ce puii mei eu cu astia aici, ca astia par sa nu se cunoasca si par sa fie un fel de… taxiuri. Ce naiba am facut, am nimerit in tara motociclistilor sau cum?” Dupa vreo 10 min de asteptare si invartire de colo-colo,  tot nu am vazut nici o masina, numai  motociclete si triciclete din alea home-made de v-am mai aratat eu. Nu era nimic altceva sa mearga pe strazile alea. Deci era clar, no dubiu left. Ironia mea se adeverise, eram in motolandia!

Cam asa aratam noi inghesuiti in cutia aia de chibrituri

Mai tineti minte poza cu rucsacii nostrii din „Backpacking Peru„? Frate cum sa stai pasager pe moto cu toate alea pe tine, mai ales cu un necunoscut din asta geeky ca sofer, dintr-un oras uitat de lume?? Chiar si eu aveam dubii, ce sa mai zic de Tais al nostru care nu s-a mai urcat niciodata pe un moto?  Saracu’ nu parea deloc incantat de noua „oportunidad” aparuta.

Din fericire, dupa inca vreo 5 min in care ne intrebam unul pe altul ce e de facut, apare in sfarsit o tricicleta tunata. Gen the fast and the furios asa, cu lumini albastre si un sistem audio (cu woofere) care putea sa rivalizeze linistit cu cel pe care il am eu pus pe wrx. Ca in filmele cu prosti, ma uit la Tais, el la mine („sa mori tu!”) zicem sa profitam pana nu pierdem singura sansa de a mai merge pe orice are mai mult de doua roti pana in oras. Nu va puteti imagina cum am incaput noi cu 4 rucsaci in coshmelia aia, nu? Ca stateam cu sacii in brate si cu cate un picior aproape pe afara din tricicleta.

Taaddaaamm! Meet the coshmelie!
Aer conditionat nene, casetofon Sony, n-avti voi treaba

Dracia? Beelea, dupa cum vedeti avea chiar si far adaptiv – pai se orienta spre incotro se orienta coshmelia, din moment ce era pus direct pe roata. Inca ma intreb de unde puii mei a facut ala rost de atata baterie ca sa alimenteze toate minunile de pe caruta aia. Mama deci cu toata oboseala de dupa drum va dati seama ca ne-am cracanat de ras pana in oras. Am mers cu muzica la maxim, ca doar stateam cu capul direct in woofere, d-abia ne-am mai amintit si noi cum e sa asculti niste galagie. Si nu orice muzica, ci din aia bumtii-bumtii, mixuri house de clubareala. Vai senzatie omu’ ala cu tricicleta lui, nu o sa uit plimbarea asta cat oi trai eu. 

Da, bine, gata, va las deocamdata aici, in prima seara in Puerto Maldonado. Data viitoare va povestesc in poze despre cum a fost in Motolandia, apoi, continuam pentru vreo 3 zile in inima junglei.

Pup,

R.

26 de gânduri despre &8222;Peru: The road to Amazon&8221;

  1. :)))) bai,deci am ras,mult am ras!!!! Mi-a placut postul asta :))) tare frate motocoshmelia aia :))))))) da ce sa zic de baba sau de ciorba? Pai mai ai dubii de unde statul pe wc 2 zile ? :)))))

    Dar,superbe peisajele!
    Hai k m-am superdistrat si mi-a placut postul!
    Besos! :))

    P.S.aaa,”zona de trabajo”cand ati vazut indicatorul,mai,mai ca aveati dubii unde va aflati,nu? :)))

    1. :))) pai si sa stii ca nici nu e de la asta. ca mult mai tarziu am facut beleaua. Da’ na… stai ca ajungem si acolo..

      PS n-am inteles aia cu zona de trabajo…

    1. hehe, da?
      Bine, o sa tin minte ca vad ca stiu cum te scot pe tine din barlog la comentat. Rasu te face sa comentezi bag de seama ca numa la astea comentezi 🙂

  2. Curaj o sa’ti spun de acuma :))
    Fain tare postu, mi’a placut maxim 🙂

    URASC insectele 😀 Si daca vreodata o sa ajung in locuri de’astea[de buna voie si nesilit de nimeni] da’mi cateva palme, probabil ca ceva ar functiona gresit la nivel cerebral 😀

    Ma rog sunt si consecinte ale curajului tau, ti’ai petrecut 2 zile cu un vechi prieten :)))

    1. Curaj… Radu Curaj.

      Lasa ca alea doua zile nu de la asta au fost, vezi tu mai incolo. Iar de ajuns… de ce nu, ai toata viata sa bati toata lumea 🙂 Tupeu numa sa ai, si nu din ala de borfas ci din ala de calator 😀

    1. hehe, stai asa nene ca there’s more to come. Abia am ajuns in jungla, de aici mai avem de facut inca. Ajuns inapoi in Lima, Huacacina si Nazca. Da scurt asa, in cateva zile 😉

  3. Asteptam continuarea, si iata ca a aparut.De ce totusi ai simtit nevoia sa compari carciuma aia cu cele din Romania? Pai e frumos?

    1. eh, pai am fost si in romania, in niste bodegi din niste sate uitate de lume in care … sa spunem doar ca nu as tine neaparat sa ma mai intorc 🙂

  4. Mai Radu dar cu amazoanele cum stau lucrurile. De unde pana unde comparatia? Ca la ce amazoane sunt pe aici prin Romania…………

  5. hahahaha chiar ca am ras de mult nu am mai ras asa..vezi de aceea vreu sa vorbesc spaniola fluent..nu ca m-as duce vreodata in tarile acelea domanee cum e acoloo incredibil…dar na..tare postu mi-a placut

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s