Peru: La cocha perdida

La cocha perdida – sau lacul pierdut – este un lac oarecare, o balta, undeva in mijlocul junglei. Motivul pentru care va scriu despre el este ca drumul pana acolo a reprezentat cea mai lunga plimbare prin jungla, din toata perioada in care am fost acolo. Toata treaba ne-a luat o zi intreaga, de dimineata pana seara. Un hike de vreo 15 km in care am luat barci, am trecut rauri si am sarit busteni. Desi a fost o plimbare foart misto, nu va imaginati ca a fost si usoara. In soarele amazonian nu ai nici un fel de scapare – oricum o dai tot kebab te face dupa o zi intreaga. Norocul meu a fost pielea mea tiganoasa, ca nu mai aveam nici un stres cu bronzul. In jungla la ora 1, cand toti turistii se ascundeau si isi turnau valuri intregi de creme pe ei, eu imi ridicam manecile macar sa ma bronzez uniform.

Just chillin in the sun at cocha perdida

Hike prin jungla

Pe drum am avut parte de toate minunile junglei. Numa de vreo anaconda n-am avut noroc, ca in rest am vazut de toate de la termite la broaste testoase si de la tarantule la maimute si caimani. Asta ca sa intelegeti de ce imi tineam cutitul aproape pe ghiozdan, ca la un moment dat am auzit un fel de porc mistret de jungla, care cica nu e chiar docil daca te gaseste. De intepenisem toti si asteptam linistiti sa asteptam sa se indeparteze.

De fapt, intreaga plimbare cu ghidul a fost un fel de initiere in tainele junglei, un fel de survival skills, daca vreti. Ne-a invatat omul de toate. De exemplu, ne-a aratat o tulpina de planta din care se poate bea apa, in caz ca ramai fara. Deci da nene, pur si simplu taiai o parte din tulpina si cand o intorceai curgea o gramada de apa. Arata ca o creanga de copac oarecare, dar putea sa stocheze pana la 1l de apa la fiecare 3m de tulpina.

Iote cum se bea apa

Iote cum se bea apa

Kinder surprise, jungle flavor

Mmm, aproape ca pare gustos, ah?

Mai mult, am gasit si de mancare, intr-o nuca de pe jos. Un vierme scarbos si alb, pe care il vedeti mai sus, si care aparent e foarte hranitor. S-a chinuit ghidul de a decojit nuca pama a extras viermele apoi ne-a invitat frumos sa ne servim. Bealh! Vai de capul meu scarbos mai era. Imi place mie sa fac multe in viata dar chiar sa mananc vreo zamosenie din aia parca nu prea. Bine, daca as ramane al nimanui in mijlocul junglei poate as manca si eu unul, de foame. Dar asa, daca am de ales… brrr. Ei bine nu va imaginati, ca doi dintre masculii feroce care erau cu noi s-au riscat si s-au bagat. Cica au gust de shrimpi asa, ca sa stiti si voi la ce sa va asteptati🙂 Va dati seama ce fete au facut nevestele lor, nu? :))

Bun, mai departea era tarantula nervoasa, cu o ditamai scorbura numai a ei. A enervat-o ghidul si a facut-o sa iasa de acolo, iar eu am profitat si am sarit cu aparatul pe ea sa ii fac poza d-aproape. Mama deci am prins-o atat de aproape ca i se vede si parul de pe picioare, sa mor. Urat animal mai e si asta, pe cuvantul meu ca aproape ca mi se par mai simpatici caimanii aia din postul de mai devreme decat asta.

Tarantula nervoasa iesind din scorbura

Above the jungle

Un copac mai special

Bun, dupa cateva ore bune de mers in care am trecut pe la un turn inalt, construit in jungla ca si observation deck, am ajuns in sfarsit si la cocha perdida. Aici ne-am urcat frumos, silentios intr-o barca si am inceput sa navigam in liniste. Frate extraordinar de frumos totul. Atat de liniste, atat de salbatic. Treceam cu barca prin niste tufisuri atat de joase incat trebuia sa ne culcam in barca ca sa nu ne zgarie. Mergand pe acolo, doar noi tulburam foarte usor apa, si odata cu asta linistea naturii. Era asa o liniste generala, in susurul junglei, fermecator, va spun. Un caiman statea linistit intr-un boschet, testoasele se intinsesera la soare una peste alta, pasarile cantau in tufisuri in timp ce intreaga jungla se oglindea in suprafata limpede a apei. Misto, cocha perdida a fost iarasi unul dintre acele momente speciale care iti raman intiparite in memorie prin sentimentul pe care ti-l transmit, nu neaparat prin ceea ce ai vazut sau ai facut.

La cocha perdida

Hai ca astea o ard dubios

Copac sau zid?? Na dilema.

Dragilor, cam atat si cu povestile din padurea tropicala. Pentru toate pozele de aici vedeti aici. Acolo sunt doar cele din jungla, nu toate din Peru. Da’ va descurcati voi sa le gasiti si pe resul, sunt convins.

Asa, acum, ce urmeaza, ce urmeaza?!? Paaai, dupa plimbarea de astazi ne-am intors la cabana unde ne-am petrecut seara la piscina. Apoi, ne-am intors in Puerto Maldonado, de unde am luat in aceeasi zi un avion inapoi in Lima. Asadar, iata-ne dragilor inapoi de unde am plecat in aceast mega excursie. Iarasi in capitala, unde aveam sa ne petrecem ultimele 4 zile de vacanta, la chill, credeam noi. Planul era sa ne odihnim, sa ne bucuram de un pic de plimbarea urbana, ca pe cuvant ca ne simteam epuizati. Extraordinar de impresionati si relaxati, dar epuizati fizic🙂 Revin in curand cu povesti, ca doar n-am ramas noi numai in Lima pentru toata perioada, va dati seama. Dar numai stat asa, ca va povestesc mintenasi.

Pup, away from jungle,
Radu

Categorii: Aventura, Pictures | Etichete: , , , , | 14 comentarii

Navigare în articol

14 gânduri despre „Peru: La cocha perdida

  1. Adina from BB:)

    🙂 hmmm,nu stiu ce sa spun…astept Lima..nu ca nu mi-a placut postul,dar sincer prima parte a lui pt mine e cam scarboasa,bich,cu scarbosenii de viermi si paianjeni..nu,nu,nu ma coafeaza! :)) iti dai seama ca nu m-am putut uita la poze,am trecut peste ele de nici nu le-am zarit macar :))

    • Radu Mocanita

      🙂 ofo hai ca nu erau asa d rele .

      ar trebui sa t uiti la ele de jos in sus, ultima e de belea🙂

  2. Cipp

    Haha, ca mi-am adus aminte iar. Ciorapi lungi ++ for the win !!

  3. tarantula ia locul I….mmmm si viermele ala din kinder…..🙂

    • Radu Mocanita

      pai daca iti place asa de mult, cre ca tocmai mi-a venit o idee de cadou de ziua ta…🙂

  4. just julz

    nunuu virmele e locul 1 clar conduce detasat hahahahaha
    f marfa pozele :):) si supercopacul ala ce marfa e

    • Radu Mocanita

      mai mai ca ti se face pofta, ah? :))

      Si da nene, copacul chiar era senzatie, te simteai ca un gandac langa el🙂

  5. frumos… dar n’as vrea sa ajung pe acolo :))

    prefer Bora Bora😀 [da chiar, cand te duci ? :))) ]

    • Radu Mocanita

      seriooos ca nu ai vrea? Hmm, ma gnadesc la dezmostenire deja :))

      Bora Bora… e in vizor deja, pentru luna de miere la anu🙂

      • ahahaha ! :)) Pai sa dau si bani, si sa risc sa si mor de cateva ori pe zi ? :)) Mnu… Prefer sa nu :))

        Stiam eu ca tu nu ai gusturi rele :)) Dominanta caracterului tau neinfricat le mai strica din cand in cand :)))) dar na, per total esti pe plus :)))

        • Radu Mocanita

          pai da ba nene, sa mergi in fiecare concediu doar ca sa stai ca putoarea cu burta in sus la soare? Pai ce, aia e viata? Mai dversifici nitel, mai un soare si o lene, mai o aventura… pai cum afltel, despre ce va mai scriam eu pe aici daca era doar de plaje si alea?🙂

  6. capusele nu le ai fotografiat ? Sau nu erau aici ?

    • Radu Mocanita

      haha c sa mai radem. Pai na da, de aici suspectez k am cules-o p aia dar na, la momentul ala nu eram inca constient de prezenta ei in viata mea🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.