Douașapte. Echilibru

Ohoo, nuu, nu il am p-ala, sa nu ma intelegeti gresit. P-aia dousapte’i am, da p-alalalt de te face sa mergi drept… ei bine, ala mai vine si mai pleaca din cand in cand. De ce nu-l am? Pentru ca nu e timp. Echilibrul cere timp, exact ca atunci cand merg circarii la spectacol pe o sfoara. Multa lume se uita la ei si nu au intotdeauna o plasa de siguranta sub ei, in care sa cada. I-ati vazut vreodata sa se grabeasca? Nu. Merg incet, pasesc cu grija si isi calculeaza fiecare pas.

Ei bine acum, la douașapte, am ajuns la concluzia ca e cam la fel si in viata. Pana la varsta asta, am avut din cand in cand echilibrul cu care sa merg cu incredere pe sfoara, chiar l-am avut! Apoi l-am piedut ca apoi sa-l am iarasi. Ce se schimba intre etapele astea? Timpul de gandire. Daca esti stresat, grabit, ametit de cat de tare se invart chestiile in jurul tau, STAI. Opreste-te, aseaza-te in fund si gandeste-te. Asa grabit cum esti in momentul ala o sa ai impresia ca e o pierdere de timp sa te opresti cand toate ard si se consuma in jurul tau. Dar in realitate, statul in momentul ala o sa iti ofere echilibrul sa prioritizezi, sa gandesti si sa te organizezi inzecit mai eficient.

Tic-tac, tic tac

Si treaba asta nu se manifesta doar pe plan personal, cu echilibrul tau intern, ci si la munca, cu echilibrul profesional. In zilele alea cele mai agitate – si sa-mi bag ca nu am crezut vreodata ca un om poate sa aiba zile atat de agitate – alea in care ai, in 8 ore de munca vreo 10-12 sedinte, consecutive, e bine sa-ti gasesti timp sa stai. Chiar daca ai o sedinta pana la 4:00 si tot la 4:00 iti incepe urmatoarea in alta cladire, STAI. Opreste-te la bucatarie, uite-te pe geam de la etajul 15, fa-ti un ceai si gandeste-te. Sa fim seriosi, 5 minute intarziere la un meeting se pot calcula in bani. Sa te reculegi si sa intrii in meetingul ala echilibrat si calm? Priceless🙂

Ma rog, pricepeti ce vreau sa spun. Exemplificarea pe jobul meu e aici doar pentru ca mi-e la indemana, dar sunt sigur ca toti aveti zile mult prea pline. Si vreau sa stati acum si sa va ganditi la ele, si sa va ganditi cum sa gasiti timp sa va ganditi.

Am mai spus asta de multe ori aici pe blog, sub diferite forme, si cred ca se poate transforma in ideea poate cea mai importanta pe care incerc sa o transmit permanent: e critic pentru un individ sa aiba timp sa se gandeasca incotro merge. Altfel, o sa mearga aiurea, descentrat si debalansat catre nicaieri. O sa ajunga exact acolo unde il duce vantul, manat fiind de curentul in care il absorb toti ceilalti care se misca cu viteza in vartejul din jurul sau.

Anyway, in incheiere, ca sa revenim un pic la varsta. In sfarsit am ajuns la avea varsta la care nu mai mi-e rusine sa spun cu voce tare, la munca: da nene, am douasapte!🙂 Nu ca acum as fi prea batran, dar inainte eram ridicol de tanar. Eram cel mai tanar PM din tot departamentul, mai tineri ca mine numa internii erau. Pai cum sa le spun oamenilor alora ca am jumatate din varsta lor si ca trebuie sa ma asculte, pentru ca vreau sa „influence without authority”. Greu! Varsta, doar prin simpla ei numerotare, iti da sau iti ia o mica parte din respectul celor din jur. Bine, o sa spui, da’ e respectabil sa fi PM la 24 ani. Poate ca este, da’ nu si pentru aia in fata carora incerci sa te impui🙂

Haidi va pup tata, de la douașapte,

R.

Categorii: Thoughts | Etichete: , , , | 13 comentarii

Navigare în articol

13 gânduri despre „Douașapte. Echilibru

  1. 🙂 like !
    Eu cred ca daca ai avea un sef de 24 de ani, l’ai aprecia foarte mult. Adica te’ai gandi ca ala la 24 e mult mai jmecher decat esti tu la 27, si te’ai gandi ca cine l’a pus acolo, sigur nu l’a pus pe ochi frumosi. So, un sef la 24 de ani e mai de apreciat decat unu la 40[la 40 e firesc sa fii sef, experientza si etc, dat la 24 nu e firesc, si tocmai asta e de apreciat ], si aia care nu’l apreciaza pentru ca e prea tanar sunt hateri🙂

    Ce’mi place asta !!!

    • Radu Mocanita

      marfa video, mi-a placut. Melodia nu e cine stie ce, da’ clipul mi-a dat o melancolie din anii mei de tinerete pierduti prin skate parcul din Herastrau🙂

      Iar aia cu sefu de 24 de ani, daca tu ai 45, nu e chiar asa🙂 In fine, mai vezi tu🙂

  2. ” douasapte ” cum spui tu este o varsta frumoasa cu multe realizari si impliniri ! Probabil ca sunt si neimpliniri dar mai este timp destul ! Trist este cand ajungi un mos uricios si bolnav si nu ai ce povesti nepotilor sau mai rau nu ai nepoti !

  3. `melodia trebuie sa fie „cand aveam vreo saisprezece ani cu irina loghin ,nu stiu daca a iesit

    • Radu Mocanita

      🙂 Da pare sa-ti fi iesit, cred ca aia e🙂

      Iar cu mosu uracios… na, sper sa nu se intample :)) Povesti o sa am destule, un blog intreg de povesti, nu vezi?🙂

  4. Fam Iorga

    La mulţi ani şi multa sănătate! Să ai parte numai de bucurii şi satisfacţii în tot ce faci. Chiar dacă ai 27 tot tânăr cu adevărat eşti. Ai grija că atunci când peste ani vei privi înapoi să nu-ţi pară rău că trecut timpul peste tine. E bine să te gândeşti şi la nepoţi aşa cum scrupul de MM mai înainte. Cu drag te îmbrăţişeaşa fam Iorga

    • Radu Mocanita

      :)) Da, mai e un pic si incepem sa ne gandim si la copii. Acum inca suntem ocupati sa ne traim viata asa incat sa nu ne para rau ca ratam ceva din anii de tinerete, peste ani🙂

      Multumesc de urari! Si ma bucur ca inca ma cititi

  5. n-ai pus poze🙂

  6. julz

    hahahahahahah ce mos esti ::)) si ce post filozofic ai pus🙂 fara poze
    te pupa sorata mai mare🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.