Bioluminescent Magic

Haideti dragilor ca v-am povestit atat de mult despre San Juan incat nu as vrea sa credeti ca nu e nimic de capul lui Puerto Rico in afara de capitala. V-am convins pana acum ca orasul are farmeculul lui, asa ca e timpul sa va spun acum de ce este si insula atat de fermecatoare.

Pai daca este de povestit despre insula, e musai sa incepem cu El Yunque, padurea tropicala. V-am spus in postul trecut ca Puerto Rico era singura insula descoperita pe vremea colonistilor care avea apa potabila – asta pentru ca El Yunque creaza un ecosistem propriu, cu precipitatii de pana la 5 metrii de apa anual. Apa asta coboara de pe munte in rauri si cascade si ofera irigatii si apa potabila pentru zona de campie. Apoi, caldura mare o face sa se evapore, unde se transforma iarasi in nori si o ia de la capat.

Va pare cunoscuta privelistea asta? Poate din Peru?
Es una cascada
Floating in the flow

Asadar astazi am sa va povestesc despre o zi plina de activitati. Ne-am inceput traseul cu un hike de vreo 2-3 ore in El Yunque, in cautarea unei cascade si a altor secrete ale padurii tropicale. Toate bune si frumoase, am descoperit cascada, iar pe partea cu secretele am ajuns sa aflam ca in padurea-ploaie, ploua mult. Na secret, ai zice ca te-ai astepta sa vezi rain in a rain forest, nu? Pai si noi, mai ales in El Yunque cu cei 5 metrii de apa anual ai ei. Da’ desteapta de ghida a omis sa ne aminteasca ca de fapt nu exista chiar nici o zi fara ploaie in El Yunque, asa ca a fost singura care detinea o pelerina.

Pe noi… oh well, pe noi ne-a lasat in voia sortii asa ca trebuia sa ni se intample si asta: sa ne prinda o torentiala cu adevarat tropicala. Nu ma plang, ne-a placut maxim. Care altul sa fie cel mai bun loc pentru o ploaie ca in filme? Plus ca era atat de calda apa, si atat de cald afara, incat 10 minute mai tarziu eram deja uscati.

Ne-a dat-o de ne-a julit, va zic!
Rain forest in the rain

Dupa hike, ne-am oprit la un pranz doar pentru ca apoi sa ne indreptam inspre Fajardo, unde ne astepta prima experienta de kayak din viata noastra. Si nu orice fel de kayak, ci unul care incepe cu traversarea unui golf, in valurile apei de ocean, si continua cu urcarea in amonte pe un canal ingust de mangrove, care se termina intr-o laguna – Laguna Grande. Si nici laguna asta nu era orice fel de laguna, pentru ca era de fapt o laguna bioluminescenta. Si de fapt stati ca abia acum incepeti sa intelegeti ce era atat de special la locul asta.

Bioluminescent bays sunt golfuri, langune, lacuri – balti pe scurt – in care traiesc niste microorganisme foarte speciale. Organismele astea sunt ca niste licurici submarini. Toata ziua stau si fac fotosinteza pentru ca apoi, noaptea, sa se aprinda si sa straluceasca de fiecare data cand apa este agitata, lasand astfel in urma o aura de culoarea albastru-neon. Deci fratilor nu va pot explica in cuvinte cat de misto este senzatia si din pacate nici in poze nu va pot explica pentru ca al naibii fenomen este aproape imposibil de prins in poza – se manifesta doar noaptea pe intuneric deplin si implica miscare si o lumina relativ vaga pentru aparatul de fotografiat – combinatie de factori total neprietenoasa obiectivului.

Here-we here-we go-oh. Iata-ne vaslind la deal, pe frumosul canal de mangrove
Titanic? Neh nene era pupa de la iahtul nostru
Vasliti ostasii mei! Vaslim, Maria ta!

Deci haideti sa va explic exact cum a fost toata treaba. Dupa ce am vaslit in amonte de ne-am plictisit, am razbit in laguna la fix, exact pe lumina aceea crepusculara, mult dupa apus si chiar inainte de intuneric total. Insusi lucrul asta iti dadea un sentiment ciudat, de invingator. Apoi, dupa ce ne-am mai plimbat un pic si prin laguna, ne-am strans toti la un loc, unde ne-am legat kayak-urile in linie si am asteptat cuminiti sa se activeze vietatile vietii – iti dai seama ca eu eram un pic sceptic in legatura cu efectul fenomenului in sine. Si am asteptat nitel pentru ca, nu uitati, organismele astea sunt destepte si luminatul este pentru ele o forma de aparare si deci nu il activeaza decat cand e musai, ca sa tina pana la zi.

Apoi dintr-o data, cand am bagat mana in apa, m-am trezit ca intreaga palma imi este luminata de o aura care se lungea in urma miscarii mele, luminand fiecare bula de aer si fiecare microcurent lasat in urma de palma. Nu mi-am putut abtine un „wow! Incredibil!” cand am vazut fenomenul pentru prima data. Apoi, nu mai zic, ca toate kayacele din zona au inceput brusc sa se aprinda, plutind parca pe o lumina albastra, colorata intr-o fasie subtire, exact unde faceau contacul lor cu apa. Si mai departe, fiecare vasla pe care o puneai in apa se aprindea, impreuna cu coada pe care o forma in apa.

Nu uitati ca toata treaba asta se intampla intr-un intuneric total, bezna, negru, tot! Doar atat vedeai in jur, nici macar kayacele in sine, ci doar forma lor desentata pe apa si locul in care vaslele ating apa. Incredibil, magie, once in a lifetime experience cum zic eu, absolut dementiala senzatia si privelistea. Apoi, am inceput sa ne intoarcem la vale, pe canalul de mangrove, unde fiecare radacina care intra in apa formase si ea un cerc de lumina in jurul ei – ca doar na, apa curgea ca era reflux si deci se freca de ramuri. Si uite asa, ni se lumina si canalul si drumul din fata noastra de parca era o pista de avion. Bine, in realitate vedeai lumina doar daca erai la <2m de ea, deci nu va imaginati ca vedeati totul in fata, da’ macar era indeajuns incat sa iti dai seama cand te apropii de copaci sa nu intrii in ei, ca fraierul. Inca odata, nu uitati ca era bezna totala in rest, nici o lumina pe mal, nimic, natura 100%.

Cand intr-un final am iesit lumina
Cuba team!
An here we go again

Imi pare foarte rau ca nu a iesit nici o poza de acolo. Dar ca sa va faceti o idee. puteti sa cautati online. Veti gasi poze multe, sute, ca si cea de mai jos (care nu imi apartine). Unele dintre ele sunt oricum facute pe calculator, pentru ca e chiar greu sa prinzi frumusetea fenomenului la intensitatea lui adevarata. Dar chiar si asa artificiale, iti dau macar o impresie, un hint, despre cum era de fapt acolo pe apa.

Incredibil, am ramas impresionat forever de fenomenul asta. Desi lagunele din Puerto Rico sunt cunoscute ca fiind unele cu cea mai mare densitate de microorganisme din lume, fenomenul in sine nu este unic. Asa ca va recomand sa va interesati si daca aveti ocazia, e musai sa participati odata la asa ceva.

Poza nu imi apartine, dar pricepeti ideea!

Sh’am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea mea (si asta). Mai am inca una din Puerto Rico si  terminam cu excursia din primavara, apoi incepem in sfarsit sa povestim lucrurile cu adevarat importante – vara lui 2013! 🙂 Haidi v-am tzucat.

Radu

17 gânduri despre &8222;Bioluminescent Magic&8221;

    1. daaa, mi-ai povestit candva. Era ceva cu tine in tricou si cu un pieten care te-a lasat cu masina. Ceva de genul ala, am un mail pe undeva 🙂

        1. dadada, asa e cu cainii era :)) Eh acu lasa ca am aflat-o si pe asta cu ploaia, multumita mailului gigantic. Dar acum e mai bine, acum stiu doua 😀

          Glumesc, ca m-a amuzat. Poate o sa ajungi si tu scriitor de blog candva 🙂

    1. heh, da, tare asta! Cand mai treci pe aici? Te bagi la o America de Sud de Craciun, daca tot vine vorba de Craciun in locuri fara iarna? 🙂

  1. Frumoasa plimbarea cu caiacele, amplificata de efectele acelea speciale! Am avut si eu o experienta asemanatoare, prin Romania, cu caiacele, fara aura luminiscenta insa. Miscare, natura, aer curat, exotism…ce poate fi mai frumos!

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s