Peru: Sandboarding

Welcome to Huacachina

The true meaning of oaza

Nu ca e chiar frumoasa oaza asta?

Puteai sa te dai si cu barcutza, ca pe Herastrau

Who is In for sandboarding?

Asa dragilor, sa revenim. Suntem in aceeasi zi in care am vizitat semnele de la Nazca cand, dupa ce ne-am intors din magicul zbor, ne-am cocotat iarasi in autobuz (slava domnului ca ni s-a aliniat programul la fix ca altceva oricum nu aveam de facut in pustietatea aia de Nazca) si am intins-o direct catre urmatoarea oprire, anume Ica. Aici planul era sa tocmim un taximetrist care sa ne duca pana la Huacachina, o mica oaza in mijlocul unor uriase dune de nisip.

Ce intelegeti voi din asta? Exact, sandboarding si dune bugging, my friends! Asta ne astepta in a doua jumatate a zilei asteia si asa doar pe jumatate dormite. Frate sunteti nebuni pai ce am vazut cand am ajuns aici nu am vazut in viata mea. In afara de amaratele de Tico-uri, care erau de fapt taxiurile care te aduceau din oras, toate masinile de pe strata aratau de zici ca fugisera din filme frate!

Bai nu glumesc, deci zici ca aterizasem in tara lui Mad Max, pe cuvantul meu! Ba si toate erau descoperite, cu motoare gigantice de multe sute de cai si fara nici o capota sau esapamente – ca erau homegrown toate – fratilor era un scandal cand treceau alea in viteza maxima pe strada de nu va imaginati. Erau diatamai magariile, sa mor! Iar dintre soferii aia nu era nici unu intreg la minte. Daca nu te dadeai din drum dadeau peste tine fara sa stea prea mult pe ganduri. In oras luau viraje cu 60km/h sarind direct peste borduri, ca doar supsensii aveau destule, incredibil. Imi amintea un pic de filmele alea SF, din viitor, cu oameni nebuni si tari fara nici o lege in care oamenii se mananca intre ei pentru supravietuire.

Na cum era cu motorul pe afara

Si erau super galagioase al naibii

Asa arata o parcare normala la Huacachina

More Madmax

Va dati seama ca as putea sa o tin pagini intregi cu pozele astea, ca numa asa arata tot orasul🙂

Dar sa revenim la subiect. Daca tot am ajuns pana acolo, va dati seama ca nu puteam sa nu luam si noi o tiribomba din aia ca sa ne riscam clavicula la un sand boarding, nu? Bai a naibii treaba nu e deloc usoara, trebuie sa va marturisesc. Bine, nici echipamentul nu prea ne ajuta ca era practic compus dintr-o leatza cu doua sfori transversale sub care iti bagai picioarele si cam atat. Deci na, nu boots, legaturi, canturi sau alte minuni de te tin in picioare la snowboarding. Asa ca am reusit sa stam in picioare vreo… 15 secunde, maxim, pe placa inainte sa luam cateva trante si sa ne tavalim prin nisipul fin ca pulberea pana la baza dunei.

Si ca veni vorba de asta, fratilor dupa aventura asta pot sa va spun cu sinceritate ca ne intrase nisip absolut pe oriunde se gasea un orificiu neetans. Nas, gura, ochi, buzunare, adidasi – peste tot am gasit nisip inca multe zile mai tarziu. Pai era asa de fin ca nici fermoarele nu reuseau toate sa il tina departe.

Sh-uite asa ne-am intins la drum, cu senzatii tari pe vastele dune

Colea sus la mandra-n deal, brusc capata alta semnificatie

Our ride

In fine, all in all simpatica experienta cu sandboardingul. Nu e ce te astepti, nu e ceva sa-l faci profesionist ca pe snowboarding, da’ e distractie. Va dati seama in ce hal e daca e sa cazi de pe placa aia la viteza, nu? Nisipul asta fin nu opune nici un fel de forta cand incerci sa cantezi sau sa virezi, de unde e mult mai greu sa stai pe placa. In schimb daca e sa o comiti si sa dai o fatza de el la viteza… uuai de mine ca zici ca dai cu fata de asfalt nu alta, asa te poti zgaria. Nemaivorbin ca apoi ai, cum ziceam, nisip in par, ochi, nas si multe alte locuri… intime.

Daca sandboardignul a fost doar simpatic… pai dDune bugging-ul, in schimb… fratilooor, belea! Viteza maxima, galagie, maxinile alea descoperite care iti lasau vantul sa treaca pe la urechi, viraje, derapaje, frane, preaaa tare! Ah ce n-as fi dat sa am timp sa ma negustoresc cu un sofer din ala sa ma lase si pe mine sa ii conduc tiribomba, sa ma distrez si eu cu ea asa cum numai eu stiu. Numa’ ca din pacate nu stateam extraordinar de bine cu timpul ca in curand ne pleca autobuzul din Ica inapoi spre Lima, de unde a doua zi urma sa luam direct avionul spre casa.

Oare ma rup? Da sa fac o poza zambind acu ca mai tarziu nu stii niciodata

Si acum va prezentam pozitia dai-blana-nu-fi-prost

Si cu asta, dragii mei, iaca am terminat de povestit si ultima aventura din Peru. Va ma scriu, in curand, si un post despre concluzii, asa cum v-am obisnuit. Dar gata, dupa ziua asta ne-am intors in Lima, din nou obositi morti si cu dureri de burta – pentru ca aici cred ca am comis-o si am patit treaba aia urata de v-am zis eu de ea mai de mult🙂. In fine, din fericire totul s-a terminat cu bine si ne-am intors in capitala ca sa luam drumul final inapoi spre casa unde ma astepta frumoasa mea proaspata logodnica si viitoare sotie, pentru ca in mai putin de 1 luna de la intoarcere aveam sa facem cununia civila. Dar sa nu deviem.

Va mai las in compania catorva poze mai jos si bineinteles, asa cum v-am obisnuit, gasiti aici intregul folder al partii 7. Ah si nu uitati ca toata povestea, cap-coada, la rmocanita.ro/peru, in caz ca ati nimerit undeva prin mijlocul ei si nu stiti de unde incepe si unde se termina.

Haidi v-am pupat,
Radu, acelasi calator.

Ham facuta-o si p-asta

At the end of a long journey

Ai mei ai mei ai mei n-au avut habar / Cat de sus cat de sus cat de sus pot eu sa sar!

Ashes to ashes and sand to sand

Categorii: Aventura | Etichete: , , , , | 9 comentarii

Navigare în articol

9 gânduri despre „Peru: Sandboarding

  1. :)) hahaha „Radu, acelasi calator.” :))

    fain rau😀

  2. Adina

    🙂 mishto rau ultimele poze! Cand ma apropiam spre sf postului am realizat k povestea cu Peru incepuse de vreun an si acum ai revenit la ea :))

    • Radu Mocanita

      da pai da am zis si eu in postul cu Signs acelasi lucru🙂 Dar gata, asta a fost cred ultima. Poate mai scriu niste concluzii da’ nush sigur, ma mai gandesc ca am impresia ca oamenii s-au cam plicti de atata Peru

  3. julz

    Hahahah aia e pozitia de fii prost da-ti drumu😃😃 tare astea cu sandboarding😃

    • Radu Mocanita

      ieeei te-ai intors chiar ma intrebam pe unde umblii. Vezi mai zii si tu var-tusta ca am mai postat ca iar se pierd mailurile prin junk pe acolo🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.