Sunshine Coast, BC (1)

Meet the Chuckanut Drive at sunset. Aici inca in US, one of the Washington state’s beauties
Daca nu era bradul ala fix in mijloc ce poza frumoasa mai era asta 🙂
Echipati si gata de drum

Fratilor anul asta cred ca a fost unul dintre cei mai „productivi” cand vine vorba de ture cu moto. Pe langa cei 800km facuti la Whistler data trecuta, am mai facut inca vreo 1000 in tura asta. Si de data asta tot in Nord, tot in Canada, tot in BC. Dar, cu o mica variatiune de curs: in loc sa o luam spre Whistler si muntii lui, de data asta am preferat sa ramanem la nivelul apei, virand usor spre Est si luand ferry-ul din Horseshoe Bay spre micul Gibsons, pe o ruta cunoscuta ca Sunshine Coast.

Motoreta, Soare, Ocean, Viraje, Plaje, Valuri, Sosea, Viraje, Padure, Sotie, Apus, Seara, Far, Iar Viraje, Noapte, Hotel, Parcare, Mancare, Somn.

Cam asa ne-a trecut prima zi pe motor, pe serpuita sosea de pe Sunshine Coast. Ce este de fapt foarte frumos la drumul asta este ca, pe langa faptul ca merge o considerabila distanta paralel cu oceanul in Howe Sound si cu plajele de acolo, trebuie sa iei vreo 4 ferryuri in total ca sa o parcurgi pe toata. Patru ferryuri, pe care stai in total cateva ore bune, daca le pui cap la cap. Da’ nu e bai, ca nu te plictisesti, ba dimpotriva. Peisajul este absolut sensational! Cald afara, un vanticel care adie pe la urechi numa bine cat sa iti aminteasca ca esti in miscare si multa multa apa inconjurata de munti in jurul tau. Plus, cativa prieteni in jur cu care sa te mai intinzi la o vorba, o poveste si o gluma, si ai retea perfecta pentru un weekend senzational.

Frumosul Howe Sound si cu muntii lui
On top of BC Ferries. Ditamai magaoaiele, capacitate pana la 470 de masini si peste 2000 de pasageri
Poza nu imi apartine, dar traiasca @wikipedia
Again, @wikipedia

Iar despre ferryurile astea de la BC Ferries trebuie sa va spun ca sunt niste mastodonti. E drept ca sunt si unele mai mici pe ici pe colo, pe rutele minore, dar alea de pe rutele principale sunt absolut uriase. Cu o capacitate de pana la 470 de masini si peste 2000 de pasageri, sunt pur si simplu un spectacol de urmarit atunci cand se apropie de terminal pentru debarcare sau cum navigheaza relaxate printre micile insule ale BC.

Si el na, se plimba cu ferryul pana acasa ca ii era lene sa zboare atata

Pe drum, in afara de insule, apa si multa padure nu vezi multe asezari. Si alea pe care le vezi sunt mici, retrase, si cu un aspect de parca sunt fugite din filmele alea cu familii isolate care traiesc singure intr-un orasel in care se cunosc toti cu toti. Cel mai probabil de fapt, chiar asa si este. Oricum, nu o zic in nume de rau. Dimpotriva, sunt foarte placut de observat si de trecut prin ele. Au un spririt aparte, o aroma a lor, specifica pentru Pacific Northwest. Trebuie sa fi destul de special, zic, sa traiesti de capul tau intr-o insula din asta accesibila numai prin ferry, fara prea multa conexiune cu exteriorul si unde mai si ploua 6 luni pe an. Dar si cand e vaaraa, ca in povestea noastra, pai treaba asta face toti banii!

De pe primul ferry, abia la inceputul excursiei
Plaja de Pacific NW
Si ce somn ar mai fi mers intr-o dupamasa lenesa de vara ca asta…

Asadar, dupa ce ne-am imbarcat in Horseshoe Bay cu destinatia Gibsons, am luat-o cu motoreta pe coasta pana pana in Earls Cove. Pe drum am motait pe niste plaje, ne-am oprit pentru un hike si ne-am bucurat de simpla placere de a fi pur si simplu pe motor. Planul era sa ajungem la timp in Earls Cove ca sa prindem ultimul ferry de pe ziua de azi, care avea sa ne lase nu mai departe de o ora de condus de Powell River, un orasel mic si obscur in care aveam sa innoptam.

Stiam ca avea sa ne prinda noaptea pe drum si eram un pic ingrijorati de frig – a se citi de fapt ca eram eu ingrijorat pentru Sandra. Dar pana la urma a fost numai bine, ca s-a innoptat exact cand am ajuns la intrarea in orasel, plus ca oricum eram hyper echipati cu polare si tot ce era nevoie. Partea buna in a mai avea o masina care sa te insoteasca la drumurile cu moto este ca, pe langa faptul ca iti mai cara din bagaje, au si GPS si mergi destul de „la sigur” lasandu-i pe ei in fata atunci cand nu mai stii drumul si trebuie sa gasesti un hotel pe intuneric 🙂

Si am ajuns exact la timp pentru al doilea ferry, care la apus se plimba agale serpuind usor printre insule
The views of the beautiful British Columbia
The crew. White Mustang and 600RR crew, that is! 🙂
I’m sexy and I know it!
Iar acum, in linie dreapta iesind dintre insule

Frumos a fost ca atunci cand am ajuns in Powell River nu stiam la ce sa ne asteptam de la orasul asta. Asa ca dupa ce ne-am cazat intr-un hotel mic mic si cochet, care era de altfel foarte spooky pentru ca era amenajat in vechea cladire a tribunalului local, ne-am intins spre singura parte a orasului care parea sa aiba ceva viata in el – balciul din centru! Deci balci la propriu, nu glumesc, din ala cu tiribombe, lanturi, vata pe batz si hot dogi. Dar nu ne-am multumit cu atat de mancare, asa ca am plecat la vanatoare de un restaurant mai de Doamne-Ajuta, ca sa ne potolim si noi foamea de calatori. Ei bine dragilor, na sa vedeti surpriza. Am mai vazut noi orasele din astea mici mici de coasta, da’ nu ne-am imaginat totusi ca dupa 10 chiar nu mai ai sanse sa gasesti nimic deschis in afara de un Wendy’s.

Dar bulanosi cum suntem, ne-am descurcat intr-un mod imprevizibil si extrem de placut. Am reusit sa mergem cu mila la un restaurant care era pe cale sa inchida, si sa le cerem cateva portii de mancare to-go, pe care le-am mancat pe intuneric pe terasa hotelului nostru. Le-am promis oamenilor ca nu le mancam la ei in restaurant si ca nu ii tinem peste program, si ne-au facut ceva rapid cu ce mai aveau la indemana si inca nestrans. A fost frumos ca am socializat cu proprietareasa, o unguroiaca plecata de mult de pe meleagurile natale, foarte ospitaliera. Ne-a dat de mancat nu pentru bani, ci pentru ca I se facuse mila de noi cand a auzit ca am fost pe drum toata ziua si ca nu vrem sa sfarsim la Wendy’s in seara asta.

Cu ocazia asta am aflat despre o ruta chiar si mai buna pentru a doua zi, una care ocoleste drumul principal si ramane pe vechea sosea, care trece si mai aproape de ocean decat semi-autostrada pe care ne-ar fi scos GPSul. A fost fermecatoare toata experienta, am ras si ne-am simtit chiar bine, desi eram destul de obositi dupa o zi intreaga pe moto.

Micul hotel de Powell River – The old courthouse – dar mai multe despre el in postul ce urmeaza

Gata dragilor, cam atat cu episodul unu. Revenim cu episodul doi in curand, apoi cu incheierea din frumoasa Victoria, care nu este o tanti ci un oras, mai exact capitala British Columbia. Dar stati asa, ca incet incet ajungem noi si acolo, nu va graibiti! 🙂

Pupa calatorul,
Radu

11 gânduri despre &8222;Sunshine Coast, BC (1)&8221;

  1. Sandra este foarte frumoasa si hotarata in costumul de motociclist ! Oana cred ca a facut frigul pe acolo ! Foarte frumoasa BC,astept posturile urmatoare !

    1. hehe, pai Sandra e frumoasa in orice costum, daramite in ala de motociclista! 🙂

      Stai asa ca vin acu, incerc sa mai scriu unul saptamana asta si sa-l public pe miercuri – joi..

    1. ei hai ca nu a fost asa departe 🙂 Am facut cateva sute bune de km pe motoreta da’ totusi asta o zonsider ca fiind asa, aproape aici in cartier 😉

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s