Sunshine Coast, BC (2)

Asadar dragilor iata cum, in povestea noastra cu Sunshine Coast, am ajuns si am innoptat la un hotel mic si cochet din Powell River. Chestia cu hotelul asta era ca nu era un hotel oarecare, ci era unul construit in cladirea vechiului tribunal al orasului. Toate bune si frumoase, pana cand intrii in hotel intr-o seara tarziu si nu gasesti pe nimeni la ceea ce se vrea o receptie, dar care era de fapt vechiul ghiseu la care se depuneau odata plangerile penale.

Gaseai, in schimb, o gramada de elemente de décor spooky de prin anii trecuti, gen palarii, manechine, un pian dubios in hol sau gemantane prafuite. Mai mult, camerele se numeau dupa rolul pe care il aveau inainte: Sheriff room, Prison, Judge room si tot asa. Nu va puteti imagina cat de spooky era decorat si ce efect senzational avea penumbra si semi-intunericul din camere, deranjat doar de cate vreo lumanare aprinsa pe la colturi. In fine, desi am facut sute de glume pe tema pianului care ar putea sa inceapa sa cante singur la 3am sau pe baza perdelelor grele care ar putea sa inceapa sa se miste din senin, noaptea nu ne-a fost frica. Eram atat de obositi dupa o zi intreaga de moto ca nici cea mai urata fantoma de pe lume nu ar fi avut curajul sa ne trezeasca.

Cu complimente @tripadvisor

Apoi a doua zi, ne-am trezit dis de dimineata, am luat micul dejun si am taiat-o repede-repede ca sa… ghiciti ce? Exact, prindem un ferry! Ala de 8 dimineata catre Comox, ca in capatul asta uitat de lume nu sunt decat 3 ferryuri pe zi, la 8, 12 si 6. Cum nu vroiam sa plecam cu penalizare de 4 ore era musai sa il prindem pe cel de dimineata, ca ziua era lunga si trebuia sa ajungem pana in Victoria pana diseara.

Cafeaua bauta in vant, pe puntea unui ferry la 8 dimineata intr-o zi insorita? Priceless!

O fi fost cald aici la noi da’ acolo sus nu parea, desi era August deja…

Da chiar sa nu uit sa va spun. Stiti, nu odata s-a intamplat ca eu – in concentrarea mea maxima in timp ce merg cu 90mph pe autostrada – sa ratez cu totul vreun exit desi Sandra ma bate pe umar din spate si face semen disperate, in zadar. De fapt, s-a intamplat de nenumarate ori. Atat de multe incat Sandra saraca nu a mai rezistat sa stea singura acolo in spate si sa bombane in casca, asa ca pentru excursia asta ne-a cumparat un… intercom.

Adica niste walkie-talkie speciale pentru casca de moto, care se monteaza in interiorul castii si care ofera – pe Bluetooth – conexiune una catre cealalta si si catre telefoane, GPS, si orice alt dispozitiv Bluetooth. Senzatie frate, stiti cat de misto sunt? Atunci cand incepi sa mergi cate 1000km pe moto incepi sa te scurtcircuitezi si sa iti doresti mult sa ai pe cineva cu care sa mai schimbi o vorba, ca te saturi la un moment dat sa canti singur ca descreieratul in casca.

The beauty, the fast and the beast. Va prindeti voi care e care🙂

O alta plaja de Pacific NW

Dezavantajele lor? Hmmm. Biiip, intercom connected. „Iubire stii ca aici e limita de viteza de 60km/h, da?” Fuck, mi-am zis. I did not see this one coming! Si cand ma gandesc cat de fericit eram cand le-am cumparat, cum drq scap de ele acum?! „Auzi iubire, eu propun sa facem o regula. Ce ar fi sa nu avem voie sa folosim castile ca sa vorbim despre limitele de viteza, ce zici? Uite, daca vrei imi cos pe spatele gecii de moto un semn, numai bine ca sa fie exact in dreptul ochilor tai tot timpul: „Warning: It is forbidden to use the intercom to remind of traffic rules violation!”. Ce zici?

Heh, radem glumim da’ stiti ce mandru sunt eu de fata mea cum a rezistat ea vara asta atatea sute de km pe saua aia incomfortabila de la Honda? Nu stiu daca v-am spus dar Honda considera ca RR nu ar trebui sa aiba un pasager. Sau cel putin nu pentru mai mult de 20km cat sa duci gagicile de colo-colo prin oras, cat sa le impresionezi, atat. Asa ca in loc de sha i-au pus mai mult un plastic imbracat in piele si vag acoperit de o foita de burete.

O terasa cu impresii jamaicane pe o plaja in Canada?! Clar e de incercat

O inghetata, un shake de vara, o cafea si hai la drum

Asa, in alta ordine de idei, trebuie sa va povestesc despre super chestia pe care am aflat-o despre zona asta de lume in timp ce faceam scoala de scuba. Chiar aici la Nanaimo, un orasel prin care am trecut noi, se fac niste super expeditii de scuba pentru a vedea doua super distrugatoare din al doilea razboi mondial si care acum sunt scufundate si se odihnesc fata in fata, pe fundul baltii.

Unul dintre ele este HMCS Saskatchewan iar celalalt HMCS Cape Breton (click pentru poze). Din pacate sunt la adancime un pic cam mare ca sa pot sa ajung eu cu certificarea mea actuala, dar nu e nimic, lasa, ca imi iau Advanced in vara si sa vedeti apoi. :) Cam cat de belea sa fie sa te scufunzi pana acolo ca sa faci wreck sight-seeing? Chiar mai mult, dupa ce le fac pe astea pot sa trec la next level si sa vad o alta epava, HMCS Columbia sau chair un Boeing 737 care sta pe fundul apei, tot aici in zona asta din BC. Cat de Marfa sa fie poza asta? Ain’t that some spooky, dark shit? La anu va arat si eu o poza la fel!🙂

Pfoa Matrix era mic copil pe langa mine

Asadar ca sa revenim la povestea noastra, astazi ne-am tinut de drumul secundar, ala de ni l-a recomandat bucatarul din episodul trecut, si am tinut-o toot drept pana in Victoria. Bineinteles, cu cateva pauze de relaxare pe la plaje, dupa cum observati. Doar nu ne grabea nimeni, aveam toata ziua sa facem un drum de vreo 4 ore, deci de ce ar fi graba? Am baut un cico la malul marii, am mai condus vreo ora, ne-am mai pierdut pe cate vreo sosea laturalnica dar pana la urma am ajuns la urmatorul obiectiv: Outdoor murals in Chemainus.

Chemainus Town Center. Pictura din fundal e de senzatie

And Chemainus Visitor Center

Oana la fabrica

Deci Chemainus asta este un orasel mic-mic, cu trecut Amerindian, in care oamenii au pictat aproape toate casele cu tot felul de peisaje, momente din viata de zi cu zi si alte scene. Sunt zeci de cladiri pictate, care mai de care mai colorata sau diferita. Foarte frumos oraselul, va zic. Nu avem noi destule poze ca na, ne era cam lene sa ne plimbam mult pe jos, da’ ei se lauda cu faima recunoscuta international, cica.

Bun, cam atat si de pe Sunshine Coast. Revin data viitoare cu incheierea, si anume ultima noapte in frumosul orasel Victoria, capitala lui British Columbia. De acolo am luat apoi ultimul ferry pe ruta internationala direct spre Washinton, inapoi in US. Dar mai multe despre asta data viitoare.

Hai v-am pupat,
Radu

Categorii: Aventura, Pacific NW, Pictures | Etichete: , , , , , , , , , | 23 comentarii

Navigare în articol

23 de gânduri despre „Sunshine Coast, BC (2)

  1. Cipp

    Si cat de curand, o sa putem sa vedem poze pe net cu epava radu. Mica, cheala si la mare adancime🙂 si spooky🙂

    • Radu Mocanita

      HAHAHA ce sa vorbim era sa ma prapadesc de ras, not. Vezi ca cu tenisu ala al tau s-ar putea sa ajungi epava inaintea mea🙂

  2. Tu si ghost rider ala ce mai mergetzi cu 1000 de km/ora :)))
    deci da, frumos!

    • Radu Mocanita

      🙂 unde am zis ma de 1000km/h

      Da stiam mel e doar ok, nu ma omor dupa ea…

      • am citit cv gen cu 1000 de km pe acolo pe undeva :)) cred ca era vorba totusi de 1000km parcursi :))

        si in leg cu mel, ma gandeam ca te ating tare versurile alea cu” si’atunci cand in lume v’oi pleaca, sa nu uit sa ma intorc… acasa”

        P.S. Sper sa iti dau ceva fin, creat de catalin :)) in seara asta😀

        • Radu Mocanita

          astept cu mare interes!

          Apropo de mel, verusrile sunt ok nu ma prea omor eu dupa vocea lui si dupa cum o canta… Ii sta mai bine cu dead man walking gen

    • Mie imi place, eu ma regasesc mai bine in versurile astea. Si imi place si pentru ca e in romana, parca m-am saturat de alea in engleza.

  3. MM

    Si urechile rezista la presiune atat de mare ? Cand o sa puna un hotel in cimitir sau este pe undeva ?

    • Radu Mocanita

      :)) nush da sigur s-a gandit unu deja. SI daca nu s-a gandit cred ca tocmai mi-ai dat o super idee de afaceri🙂

      Iar urechile na.. vedem, pana nu incercam nu stim, nu?🙂

  4. Adina

    Like,like,like!in ultimul timp nu am mai apucat sa citesc,frate nu e ziua cate ar tb sa fac,iar seara cad moarta nu reusesc sa mai si citesc..offf! Bravo Sandra!🙂 pup

    • Radu Mocanita

      daaa am observat ca m-ai abandonat si tu! Daca pana si tu, nici sormea nu mai e asa activa, de Miha ce sa mai zic… ofof, tristete mare🙂

      • Adina

        Offf si anu trecut eram in top😦 sper sa revin..sa am timp sa resipir🙂 si aici chiar ma destind🙂

  5. julz

    F mistoace pozele as usual😁 si orășelul..
    hotelul..welcome to the hotel California…such a lovely place…😃😃

    • Radu Mocanita

      hehehe, da geva de genu ala era mai-mai ca ne gandeam ca nu mai scapam de acolo🙂

      Da a fo fain, cand ma uit la poze asa ma apuca o melancolieeee. Vreau acolo, calare pe motor peste munti si vai nu aici la munca unde ploua🙂

  6. anna

    Super temerari sunteti, sa mergeti atatia km cu saua „pentru agatat”!🙂 Bravo Sandra! M-ati distrat cu regulamentul vostru din cauza intrcom-ului!
    Interesante locuri!
    Bafta la avansati!

    • Radu Mocanita

      mare minune a mai facut intercomul ala! Alta viata e acu pe moto, pe cuvant super idee mi se pare.

      Frumos a mai fost si roadtripul asta am si uitat🙂

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.