PAT: Hola from Santiago de Chile!

Meet Santiago!
Bineinteles, ca orice oras respectabil din America de Sud, si Santiago are o Plaza de Armas!

Dragilor, iaca a venit in sfarsit si timpul la care sa rememoram una dintre minunatele excursii pe care le-am facut anul asta. Dupa cum deja stiti am terminat scoala si am inceput sa imi reamintesc ce inseamna sa fi un om liber, un om cu timp prea mult care dimineata cand se trezeste chiar trebuie sa se gandeasca la ce urmeaza sa faca in ziua respectiva 🙂

Asadar, acum ca am mai mult timp, incep a va povesti din nou povesti de la capatul lumii. Dupa 18 luni in care v-am povestit in mare parte numai despre plaje, mare si soare (pentru ca numai de vacante din astea am avut timp sa planuim) cred ca va era si voua dor sa auziti ceva un pic mai de aventura, asa cum va obisnuisera-ti. Astazi incepem, deci, seria in care va povestesc despre Chile si Argentina.

Itinerariul merge asa: am aterizat in Santiago pentru un city break, ca sa avem cateva zile sa ne deconectam si sa ne mutam in modul de vacanta.  Dupa cateva zile aici am decolat spre ultima frontiera, „sur del mundo”, capatul lumii in sudul Patagoniei. Aici am petrecut o saptamana explorand tot ce se putea, de la insule populate numai de pinguini la ghetari izolati de lume. Apoi am zburat inapoi in civilizatie cu ultima destinatie setata pe Buenos Aires, unde ne-am reincarcat bateriile cu dansuri de tango, fripturi argentiniene si zile calduroase.

Turn next left for Paraguay, por favor
Gradini centrale, un parc chiar frumos in inima orasului
Historic Santiago

Dar sa incepem. Am aterizat in Santiago in martie si dupa cum stiti acolo anotimpurile sunt pe dos, asa ca am plecat dintr-un martie friguros la noi in Seattle ca sa aterizam intr-o caldura extrema, echivalenta Augustului de Bucuresti. Erau fratilor 40C afara, si nu orice 40C, ci din alea uscate asa exact ca in capitala noastra. Te frigea aerul in jur, pur si simplu. E super airea sa schimbi asa de brusc peisajul, ne-a tampit de cap caldura aia pe cuvantul meu. Nu mai stiam cum sa facem sa ne hidratam destul ca transpiram incontinuu, uneori chiar ne refugiam la pranz inapoi camera de hotel la AC doar-doar sa mai apucam sa ne tragem un pic sufletul. Da’ partea buna e ca nu ne-a luat totusi mult sa ne acomodam. Cam in a doua – a treia zi organismele noastre, initial debusolate, si-au reajustat bioritmurile si au intrat in emergency summer mode.

Orasul in sine frumos. Adica sa ii spunem interesant, nu neaparat deosebit de frumos. Un soi de Bucuresti cu palmieri in care oamenii pareau sa fie foarte fericiti. Aglomerat, agitat, cu partile lui de fitze dar si cartiere cu blocuri comuniste, pe cuvant ca ma simteam exact ca in Bucuresti. Pana si arhitectura cladirilor vechi seamana cu vechiul „mic Paris” pentru ca dictatura lui Pinochet nu era, aparent, foarte diferita de cea a lui Ceausescu.

Desi in ultimul timp a inceput sa creasca pe partea asta, Santiago in sine nu este un oras turistic (din nou trag o paralela in care ii seamana Bucurestilui) ci este mai mult o poarta de intrare a turistilor catre restul tarii. Cu toate astea mie personal mi-a placut foarte mult cultura orasului, ca de altfel si feelingul pe care ti-l dadeau localnicii: oamenii astia chiar pareau fericiti! Nu stiu daca ati auzit expresia asta dar Chile este supranumita Elvetia Americii de Sud pentru ca este una dintre cele mai bogate tari de pe continent.

Zi tu ca asta nu seamana cu o cladire din Bucuresti?!
La fel si blocurile astea, zici ca e la Romana
Cladirea asta era ceva important dar am uitat cum o chema 🙂 Dezavantajul de a scrie atat de tarziu
A se observa mixul de arhitectura noua/veche pentru care si Bucurestiul a fost criticat. Mie nu mi se pare ca da asa de rau asa cum si in Bucuresti mi se parea ok

Bai nene deci la 11:30 noaptea in timpul saptamanii terasele si restaurantele erau inca peste jumatate pline! Si cum spuneam, oamenii astia de le populau nu erau turisti, ci localnici care se distrau, beau, radeau cu zgomot si chitaiau. Si nu va imaginati ca Chile e o tara ieftina ca pe noi ne-a speriat: totul era aproape la pret de USA, ceea ce inseamna ca oamenii astia isi permiteau un stil de viata chiar ok, cum nu intalnesti des in restul Americii de Sud. Deci mi-a placut mult de ei, cum va spuneam pareau niste oameni fericiti, iar din cauza asta Santiago – desi de departe nu cel mai frumos oras pe care l-am vazut – a devenit (momentan) singurul oras din America Latina in care cred ca mi-ar placea sa locuiesc daca ar fi nevoie sa ma mut incolo. (ne stiti pe noi ca suntem in permanenta in cautarea raspunului la intrebarea „unde ne-am mai putea muta?”)

Cat despre siguranta? Din nou un plus: plin de politie pe strazi si desi am traversat orasul (si parcuri) la picior chiar si la 12 noaptea, nu ne-am simtit niciodata in pericol. Chiar si la ora aia erau oameni pe strada, bicilisti care se duceau acasa sau oameni care inca isi plimbau cainii pe afara (nocturni tare Santiagoenii astia).

Ah inca un plus tot legat de aparenta bunastare economica pe care am vazut-o: Diferenta dintre clasele sociale nu pare sa fie atat de mare ca in alte parti (Buenos Aires – BA – in special). De exemplu, masinile de pe strazi? Marea majoritate cam ce te-ai astepta sa vezi in orice tara civilizata, masini de aprox $20k nu mai vechi de 7-8-10 ani. Nu prea multe fitze, fara Ferrari-uri parcate langa harburi vechi de 20 de ani ruginite si urate. Iar treaba asta (lipsa diferentei mari intre clasele sociale) din nou arata o tara echilibrata si cu mult potential.

Un soi de Herastrau central cu o alee foarte lata pentru bicilisti. Prin parcul asta tot treceam noi in fiecare noapte in drum spre casa din cartierul „de iesit in oras”
Exploratorii. Asta era varianta noastra necamuflata, odata ce ne-am dat seama ca e un oras safe
Exploratorii. Asta era varianta noastra necamuflata, odata ce ne-am dat seama ca e un oras sigur si ca nu are sens sa ne spetim ca sa ne „blend in” 🙂
Panorama de sus, cu Anzii in spate

Dragilor cam atat din Santiago. Vreau totusi sa va mai spun in incheiere de unde se trage titlul. Pai asa am inceput un email pe care l-am scris de aici, de la o terasa cu wifi, intr-o noapte calda de vara Chileana. Era un mail tare important pentru mine si anume mailul in care oficial acceptam pozitia de PM la Xbox. Da, de aici am luat decizia sa imi schimb jobul. 😉 Mi se pare amuzant cum se potrivesc momentele astea importante in viata, cand te astepti mai putin. Sa nu uitam ca in Peru am plecat la 3 zile dupa ce am cerut-o pe Sandra de sotie si ca de acolo planuiam cununia din Canada deci na, clar exista undeva o legatura intre calatoritul in America de Sud si evenimente importante in viata mea 🙂

Haidi va pup si revin cu mai multe

Radu

Cand explorarea urbana te duce intr-o hala uriasa si goala care pe vremuri a fost o statie de tren. Nu era gen… nimic aici. Dar din cand in cand se tineau expozitii gen Romexpo
Academia Bellas Artes! Ah iubesc spaniola, ce rau imi pare ca nu prea stiu o iota 😀

11 gânduri despre &8222;PAT: Hola from Santiago de Chile!&8221;

  1. Da foarte bucurestean intradevar asa pare. De aia cred ca te-ai si simtit ca confortabil si ai vazut oamenii fericiti la terase ca asta e si in buc peste tot terasele plineee

    Pup

  2. da’ intr-adevar multa lume in oras aia semana cu Bucurestiul. Numa ca in Bucuresti nu poti chiar sa spui ca oamenii par fericiti. Ii vezi stresati, obositi, alergand de colo-colo.

    1. ce nu prea pare, ca seamana cu Bucurestiu? Pai daca scoti palmierii si Anzii din spate, mie chair mi se pare :)) Vezi ca restul pozelor sunt pe OneDrive daca vrei

      1. M-am uitat :)) tot nu-mi pare, tre sa mai scoti si oceanu, si ahitectura cladirilor care e diferita. Aici ma refer la alea de le-ai vizitat, nu la blocuri(alea seamana :))).
        A si strazile par curatele 😀

        1. atat doat ca Santiago nu e la ocean :)) Pozele alea sunt din urmatorul post 😉 Geografia asta…

  3. Dragilor pana una alta, se pare ca am niste probleme cu pozele pe care le pun in posturi. Ceva legat de niste schimbari pe care le-a facut echipa de OneDrive. Am sa ii caut maine sa vad cum rezolvam, dar pana atunci puteti gasi pozele din postul asta aici:

Hai zi-mi ceva! Ca mor dupa comments :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s