#NotEvenWithBaby

 

Dragii mosului, nu prea m-ati mai vazut activ pe aici pe blog in ultima vreme, pentru ca am fost ocupat sa fiu un tata responsabil, de vreo 4 luni incoace. Acu daca mi-a iesit sau nu, nush, nu ma pronunt. Important e ca am incercat 😀 Dar astazi mi-am gasit timp – printre momentele puseului de crestere de 15 saptamani care ne-a cam terminat de cap –  sa va scriu un pic despre niste plimbari pe le-am facut pe aici cu Pitica. Initial credeam ca vara asta o sa fie de sacrificiu si ca nu o sa reusim sa facem mai nimic, dar totusi uite ca am reusit nitel, un pic pe ici, un pic pe colo, sa si exploram, in stilul nostru caracteristic.

Am inceput cu o plimbare pana aici in munti, la vreo 2-3 ore de casa, intr-un orasel nemtesc numit Leavenworth. A fost si prima plimbare mai lunga a Piticei in Subaru, deci nu stiam la ce sa ne asteptam din partea ei pentru ca, dupa cum va asteptati, masina e mult mai zgomotoasa si mai dura in suspensii. As zice ca per total i-a placut, se mai trezea saraca si dadea din manutze asa panicata cand se mai intampla sa zdrangane masina la vreo denivelare in autostrada, dar adormea repede la loc.

Mai tarziu, mai aproape de 4 luni, am plecat pe Sunshine Coast. Am schimbat si masina inainte de asta, am dat Kia Sandrei si am luat un Pathfinder, ca sa fie loc cand e de roadtrips, ca acu avem multe de carat cu noi 🙂 Ce sa va zic, Pathfinderul asta e the ultimate road trip vehicle, pe cuvantul meu! Frate loc cat cuprinde, am pus 13 sticle de apa prin masina si nici una in portbagaj, toate numai in cupholdere! Si mi-am si pastrat cup holderele de pe cotiera centrala goale, pentru cafea. Fratilor am plecat 4 adulti cu valize pentru toti, o valiza pentru pitica, carucior, patut pliabil / portabil si tot ce ai nevoie pentru cateva zile bune de „locuit” in masina, si tot am incaput fara probleme. Aveam la noi tot ce iti da prin cap, carrier, Boba, pampersi, hainute de schimb. Na, ca proaspetii parinti care inca nu stiu la ce sa se astepte de la un road trip cu copila.

Deci Sunshine Coast asta e un drum foarte fain. L-am mai facut odata cu motorul acu vreo 2 ani si ne-am gandit ca e un moment bun sa-l refacem acum cu Pitica. E in BC, pleaca din Vancouver, unde iei un ferry de la Horseshoe Bay si o iei spre Nord. In total toata bucla are vreo 4 ferry-uri in doua zile, pana te intorci inapoi in oras de pe Vancouver Island. Ajungi atat de in Nord incat localitatile devin chiar foarte putin populate, destul de izolate de civilizatie. E fain tare, multa lume se retrage in zona aia la pensie, ca esti departe dar nu foarte. Asa numai bine.

Oricum am decis ca e un drum bun pentru a fi primul roadtrip al Piticei pentru ca nu e foarte mult de condus continuu. Din Vancouver ai gen 40 min de condus apoi ferry apoi inca 90 min apoi iar ferry apoi mai mergi vreo ora apoi ajungi unde inoptezi. A doua zi ferry de dimineata apoi condus vreo 2 ore apoi iar ferry inapoi in Vancouver. Bine noi tot cu opriri pentru pitica va dati seama ca am facut mult mai mult de atat, dar a fost chiar misto.

Ce sa va zic, nu o sa mint, e clar mai complicat de calatorit – in special roadtrips – cu bebel. Dar nu e de nefacut. Totul se rezuma la cate energie au parintii. Daca esti pozitiv si ai energie sa treci prin toate, totul e de facut. Dureaza mai mult pana ajungi oriunde, pauze mai dese, dimineata multe de impachetat si strans. Da’ noua ni s-a parut misto. Complicat, dar misto, nu ne plangem. Mai avem de invatat, de perfectionat asa incat sa fim mai eficienti. Abia asteptam la anu, cand speram sa putem sa exploram mult mai mult ca anul asta.

Mai departe, ne-am intors spre seara inapoi la baza, in Vancouver unde am dormit o noapte si ne-am separat de finii nostrii, celalalt cuplu care a avut curajul sa se incumete la un roadtrip in aceeasi masina cu un copil de 3 luni 🙂 Si a doua zi dis-de-dimineata, am plecat pe cont propriu, numai noi 3, spre Whistler, o statiune montana tot din British Columbia.

Pe drum am facut un popas de schimbat-mancat-dezmortit pentru Pitica la Squamish, unul dintre cele mai renumite locuri pentru Kiteboarding din lume. Era un pic cam vanticel (evident pentru kiteboarding) asa ca nu am stat prea mult. Dar indeajuns incat sa ne minunam de acrobatiile pe care le faceau oamenii pe acolo.

Ce e fain la Whistler este ca e cam singura statiune de aici din zona noastra care chiar pare statiune, gen cu un village, restaurante, cabane, etc. In Wa toate locurile de langa Seattle unde se schiaza au doar lifturile, dar nu un loc unde sa te duci sa ai pe unde iesi si ce face noaptea. Si iarna si vara atmosfera e foarte misto la Whistler. Iarna ski la greu iar vara e plin de biciclisti, ca se face downhill masiv.

Iar gondola aia de o vedeti in poza mai jos, e super-super tare. Se cheama peak-to-peak gondola si leaga cele doua varfuri pe care se skiaza la Whistler. Interesant e ca detine recordul actual pentru cea mai lunga sectiune de cablu fara nici un stalp – si anume 3km si ceva de hau intre stalpi. Ditamai haul. Misto senzatia in ea.

Gata dragilor, in incheiere va las cu poze facute in burst ca sa vedeti trickurile pe care le facea un tip la Squamish. Tare omu, talentat, ce sa zic. Mi-ar placea si mie sa ma apuc de kiteboarding da’ parca tot nu imi fac curaj cu apa asta rece de pe aici. Ne mai gandim, mai vedem la anu 🙂

Hai va pupa Mocanitii.
Radu