Hai ca in Sur del Mundo v-am promis ca revin cu Insula Pinguinilor si uite ca m-am incurcat in cronologie si am sarit direct la Bernardo O’Higgins in loc sa scriu despre pinguini. Asa ca sa trecem la subiect.

Deci pentru pinguinii astia ne-am trezit foarte, foarte de dimineata. Sa ne intelegem, de obicei in plimbari din astea te cam trezesti tot timpul de dimineata, ca nu prea ai de ales. Gen in fiecare dimineata eram in picioare cam pe la 6am ca sa ajungem sa luam tururile / barcile de care aveam nevoie pe unde mergeam. Dar de data asta a fost chiar *foarte* de dimineta. Nu mai stiu exact la cat ca era prea de dimineata ca sa retina creierul meu, dar era inca intuneric afara cand ne-am suit pe barca si am inceput iarasi sa trecem prin ampele involburate ale stramtorii Magellan cu directia: Monumento Natural Los Pinguinos.

Deci insula asta era mica-mica-mica, situata undeva in mijlocul Stramtorii Magellan, chiar langa insula Tara de Foc. Era asa de mica ca nu iti lua mai mult de 15 minute sa mergi de jur-imprejurul ei. Si in afara de cateva damburi, nu prea avea nici un alt fel de forma de relief. Era practic ca o galma de pamant in mijlocul apei. Perfecta, de altfel, ca sa isi faca pinguinii o casa numai a lor. Asadar, intreaga insula era locuita exclusiv de pinguini. Nimic altceva.

A fost fain ca erau foarte multi pinguini! Am mai vazut pinguini pe ici pe colo. Cred ca primii pe care i-am vazut erau in Africa (da si eu am fost surpins sa aflu ca anumite specii de pinguini traiesc si in ape calde) dar de cele mai multe ori erau doar 2-3 unul langa altul. Aici chiar m-am simtit ca in Antarctica, uitandu-ma la o colonie din aia de pinguini. Si a fost misto ca nu erau fricosi deloc si asta mi-a permis sa fac niste close-ups chiar misto. Nici prietenosi nu erau, ca nu veneau la tine, dar macar nici nu fugeau. In mare parte te ignorau, erai cantitate neglijabila.

Oricum, m-am tot plans de frig pana acum. Am zis vant pe barca, vant in Punta Arenas. Ba dar vant ca aici nicaieri. Deci iti inghetau direct oasele daca stateai cu mana pe aparatul foto chiar si pentru 30-40 secunde, cat iti lua sa faci o poza. Nush daca intelegeti cum zic, daca scoteai mana din buzunar te direct dureau oasele / tendoanele. Trecea si prin geaca si prin tot, dupa ce ca iti ingheta mana si cu manusi si in buzunar, frate era chinul de pe lume sa stai cu mana pe aparat sa convingi un pinguin din ala sa stea la poza. Asta ca sa stiti prin ce sacrificiu am trecut ca sa iasa pozele astea faine 🙂 Am crezut ca o sa imi cada mainile, pe cuvant.

Gata dragilor, cu asta incheiem aventura din Punta Arenas. De data viitoare ridicam ancora, ne luam toate ghiozdanele, ne urcam intr-un autobuz cu destinatia Puerto Natales. Tot in Patagonia, tot in Chile, Puerto Natales este baza pentru vizitele in Parque Nacional Torres Del Paine. Aia alta poveste de spus la un pahar si bineinteles, alte frumuseti de poze.

Pe data viitoare. Pe final, va las cu o conversatie imaginara intre Los Pinguinos.
Radu