Dragilor, iaca am trecut bine de jumatatea excursiei noastre in Patagonia, si acum am terminat cu Chile si ne indreptam spre Argentina. Tot in Patagonia stam, inca nu ne intoarcem in civilizatie, numai ca dupa ce am intors partea Chileana pe toate partile ne mutam un pic la vecini, ca si Argentina are frumusetile ei de aratat.

Mai am in postul asta niste poze din excursia in Torres del Paine (urmatoarele doua) dar in mare parte astazi vreau sa va vorbesc despre drumul spre Argentina si timpul petrecut pe langa El Calafate, unde ne-am cazat.

Drumul din Puerto Natales spre Argentina dureaza cam 5 ore cu autocarul si duce in mare parte prin stepa Patagoniana, ceea ce a fost destul de misto pentru ca se indeparteaza nitel de lanturile muntoase si iti ofera un peisaj foarte ca lumea cu muntii in departare.

Dar trebuie neaparat sa va povestesc despre punctul vamal dintre Argentina si Chile, aici in capatul asta de lume. Deci asta a fost de departe cel mai „remote” (scuzati englezismul) loc in care am trecut vreo frontiera in viata mea, arata incredibil de rupt de lume, ma si mir ca aveau curent.

Situat undeva in mijlocul unui drum pietruit de cateva zeci de mile, casuta in sine era super mica pentru un puct vamal, iar vamesii aflati la fata locului erau total ne-tehnologizati. Bai nene nu mi s-a intamplat niciodata pana acum sa trec o vama unde nu exista urma de computer. Nimic, nici un ecran in toata cladirea, intelegeti? Deci astia inca aveau catastife din alea gigantice in care treceau manual (cu pixul!) seria si numarul de pasaport si tot manual verificau (cautand cu degetul pe foaie) cateva liste cu oamenii „cautati”, care nu ar fi avut voie sa intre in Argentina. Deci vestul salbatic, ma’ntelegeti? Sau Stone Age, cum vreti sa-i spuneti. Va dai seama ca a durat o vesnicie sa trecem al naibii punct de trecere al frontierei – vreo ora si ceva – pana i-a controlat pe toti cei din autobuz.

Odata trecuti de vama-vietii ne-am pus in miscare, oficial in Argentina! Destinatia pe seara asta? El Calafate. Planul era sa stam acolo vreo 2 nopti, timp in care sa vizitam una-alta pe langa orasel dar mai ales sa ajungem la Perito Moreno (mai multe despre asta in postul urmator). El Calafate era ultima destinatie din Patagonia. De aici urma sa ne suim iarasi intr-un avion pentru cateva ore pentru a zbura in Buenos Aires, ultima noastra destinatie din excursia asta. Planul era sa terminam cu cateva nopti in city break acolo si sa o intindem apoi, relaxati, spre casa.

El Calafate ne-a placut mult. Chiar mult de tot. Bine, suntem influentati si de faptul ca am nimerit intr-un hotel chiar misto. Ne cam saturaseram de calatorit in stilul Adventure on a Budget, asa ca aici am luat ceva mai de doamne-ajuta, ca sa ne relaxam si noi nitel cu o baie decenta si o masa ca lumea seara. Si pe cuvant ca a meritat toti banii in plus, o sa vedeti intr-o poza mai incolo ce super priveliste asupra orasului aveam, seara cand luam si noi o cina romantica la un pahar de vin.

Oraselul in sine fain tare, un fel de statiune de munte pitoreasca, cu mutli negustori in casute din alea de lemn cam cum se fac in Ro la targurile de Craciun. In jurul lui era de facut cam tot ce e standard pentru Patagonia: hikes, calarit, ziplines si tot ce iti mai da prin cap. Noi am decis sa mergem un pic pe la Glaciarium.

Cunoscut si ca Museo del Hielo (muzeul de gheata), Glaciarium este un muzeu intreg dedicat ghetarilor din Southern Patagonian Ice Field, si anume toti cei pe care i-ati vazut in pozele de pana acum precum si multi altii. A fost destul de misto, pentru ca era foarte diferit de un muzeu normal. Vorbea o gramada despre pericolele incalzirii globale si despre cat de mult se retrogradeaza ghetarii din lume.

Deci fain, dar daca ajungeti cumva prin zona, sa nu faceti greseala pe care am facut-o noi. I-am crezut pe niste localnici care ne-au zis ca muzeul e indeajuns de aproape incat sa mergem pe jos din El Calafate. Mare greseala… Uitati-va nitel in pozele de mai jos sa vedeti prin ce middle of nowhere am ajuns, intr-un mare soare, incercand sa-l gasim. Ne-am cam blestemat zilele, va dati seama, dar macar in stilul nostru am facut haz de necaz, niste poze haioase, si am continuat. Noroc macar ca am avut apa la noi, ca altfel muream naibii deshidratati pe acolo. Am inteles, Adventure on a budget, dar nici chiar asa. Data viitoare investim intr-un taxiu. 🙂

Gata dragilor, va pupa calatorii. In incheiere va las cu o poza peste El Calafate noaptea. Peisajul asta il aveam noi din camera noastra si din restuarant. Deci chiar a fost o alegere buna pentru ultimul hotel din Patagonia. Asa ca sa avem un peisaj de meditatie, sa ne amintim cu placere despre aventura de aici. Mai jos va las si cu doua poze sneak peek din postul urmator, din dimineata in care am plecat spre Perito Moreno, ca sa va faceti o idee despre ce urmeaza.

Pe data viitoare,
Radu