Fratilor, astazi va scriu despre cei peste 2500km parcursi in jurul Islandei, in cel mai misto roadtrip pe care l-am facut pana acum. Deci au fost 9 zile de condus liber. Liber, frate. Vorbesc de 9 zile in care aproape ca nu am avut pe nimeni in fata mea – si toti soferii pasionati care ma citesc pot sa inteleaga ca libertatea de a nu sta in traffic, de a nu fi limitat de un slow-poke in fata ta, de a te bucura doar de munti, vai, fiorduri, ape in ritmul tau alert de condus este pur si simplu una dintre cele mai mari libertati si bucurii in viata.

Imi era frica pentru ca citisem inainte ca in Iulie-august e full de turisti si ca o sa fie inghesuiala. Deja vedeam coloane de masinute care merg toate in aceeasi directie si se opresc toate la aceleasi obiective turistice, de faceam bube numai cand ma gandeam. Na, aveam si eu dreptate cand ma gandeam, dar e un truc. In Islanda in Iulie, nu se intuneca. Deloc. Soarele apune pe la 12 si rasare inapoi pe la 3 dimineata, iar in perioada dintre ramane destul de lumina. Si deci ce am facut noi a fost sa ramanem pe cat posibil pe fus orar de America. Practic ne culcam pe la 3-4 ora locala si ne trezeam pe la 11-12, apoi ne intindeam la drum. Cu riscul de a nu mai gasi nici o firmitura de mancare in destinatia de la capatul zilei (in care de obicei ajungem dupa 11 noaptea – inca soare, remember? :P), eram total pe contrasens cu valul de turisti care umpleau autobuzele. La 11-12 ei erau la lunch, noi la cafea. Apoi ne suprapuneam nitel, timp in care noi de obicei nu conduceam ci stateam pe la vreun obiectiv, dupa care dupa 2-3 incolo pe ei ii duceau ghizii inapoi catre “baza” iar restul tarii era all ours for the taking. Or driving.

Si da, foarte, super, extra, mega ciudat sa nu se intunece deloc. Bai nene noi suntem ca gainile, intunericul ne da un semnal ca tre sa ne culcam. Nush ce bioritm au islandezii, da’ sigur nu il au la fel ca la meu. Oricum si pe ei ii tinea cred treji mai mult, ca la 2-3 dimineata erau destul de multe masini pe strazi, mai multe decat in orice alt loc normal. Imaginati-va ca timp de 10 zile nu am vazut intuneric bezna deloc. Mi se facuse dor de intuneric si de noapte, pe cuvant. La un moment dat conduceam printr-un tunel cand am oprit si am tras pe dreapta doar ca sa ma dau jos din masina si sa observ intunericul din jurul meu (si nici acolo nu era bezna ca erau lumini pe ici-colo).

Dar sa revenim la road tripul nostru. Deci practic am plecat din Reykjavik si am tinut Ruta 1 spre Nord, pana cand Nordul s-a transformat in Est apoi Sud apoi Vest si apoi am ajuns inapoi in Raykjsavik pe partea celalata, ca Ruta 1 ocoloeste toata insula. Ne-am abatut pe ici pe colo pentru cate un drive mai misto printer fiorduri, dar in mare parte am stat pe langa Ruta. Nu de alta, dar mijlocul tarii nu e accesibil neam fara 4×4 si multa-multa experienta de condus off-road pentru ca sunt tot soiul de minuni la fiecare pas.

Cam atat cu pozele de pe sosea. Dataa viitoare vorbim despre kayaking on a glacier lagoon apoi despre minunile de cascade si alte activitati geotermale pe care le are frumusetea asta de tara.

Hai va pupa calatorii
R.