Dragilor trebuie sa va marturisesc o treaba: treaba asta cu kayaking-ul printre icebergs o caut de ceva timp. Am alergat-o in Alaska, dar din cauza a ne-am dus iarna nu am gasit nimic. Apoi am incercat mult-mult in Patagonia dar nush cum puii mei am facut ca ce aveam noi timp sa facem nu era liber, si ce era liber nu ne era in drum. Asa ca a trebuit sa imi pun pofta’n cui cum s-ar spune, pentru cativa ani, pana cand in sfarsit… am avut ocazia sa o facem in Islanda!

Da frate deci fain, vedeti si voi ca vorbesc de la sine pozele astea. Oricum ne-a alergat frate ghidul ala jur ca am pedalat de ne-au iesit ochii din cap. Cred ca intentionat cumva, ca sa ne incalzim sa nu murim de frig pe acolo. Cand am terminat va jur ca muram de foame si eram rupti amundoi. Asa de rupti ca dupa vrei 2-3 hotdogi calzi ne-am intins la drum, dar nu am ajuns prea departe ca la vreo 20 min de laguna am tras frumos sub un munte si am tras un MARE pui de somn in masina.

Na, asta vezi des prin Islanda ca lumina continuua ii confuzeaza pe multi si atunci coduc cat pot, se plimba cat pot, si se culca unde apuca. Na, nu ar fi prima oara cand cineva pleca pe hike la 10pm ca e soarele sus pe cer 😉

Oricum e destul de periculoasa treaba asta. Da, ai dry suit pe tine si deci nu te uzi deloc. Daca intrii in apa, simti o senzatie „funny” ca simti ca mergi prin apa dar ramai uscat. Dar frig tot e! Dar in fine, cand zic de periculos nu zic de frig, ci de faptul ca ghetarii aia -chiar si aia cei mai mari – se flipuiessc SUPER mult si des. Ei sunt intr-o transfromare continua, se topesc si se re-formeaza astfel incat des isi schimba centrul de greutate si se rastoarna in splash-uri uriase. Daca te apropii de ei, te pot rasturna cu valurile pe care le fac, sau chiar mai rau, ti se pot rasturna direct in cap. D-aia o sa vedeti ca am stat destul de departe de cei mai mari.

Gata, asta a fost un scurt scurt si la obiect, cu poze multe. Va las, va pup, si continuam povestea data viitoare.
Radu